Uncategorized

Șase schimbări în stilul de viață, recomandate înainte de FIV

Chiar dacă stilul de viață pare o noțiune mult prea generală, pe care ai impresia că „se bate monedă” mai mult decât e necesar, te înșeli. Fiecare aspect din ceea ce înglobează stilul de viață are contribuția sa bine definită la starea generală de sănătate. Chiar și cele mai mici modificări aduc mari beneficii.

Deși ai putea crede că reușita unei fertilizări in vitro nu este sub controlul tău, în realitate poți contribui la creșterea șanselor unui rezultat fericit. Această „aventură” poate fi comparată cu participarea la Olimpiadă. Organismul va fi supus unor provocări, iar pentru asta trebuie să se pregătească asemenea unui sportiv. Să fie în cea mai bună formă a sa. Iată care sunt cele șase schimbări esențiale în stilul de viață, de care organismul tău are nevoie înainte de o fertilizare in vitro:

  1. Renunță la fumat și alcool

Atât la femei cât și la bărbați, fumatul are un impact negativ asupra aparatului reproductiv. Nicotina afectează calitatea ovocitelor, îmbătrânindu-le. În plus, interferează și cu nivelurile de hormoni feminini, ceea ce poate conduce la dereglări ale ciclurilor. Fumatul mai diminuează și nutrienții din organism necesari susținerii fertilității, concomitent cu introducerea unor substanțe toxice în acesta. În ceea ce priveȘte alcoolul, este de reținut că acesta afectează glandele suprarenale și încetinește eliberarea hormonilor produși de acestea. Urmarea este o afectare directă a calității ovocitelor.  

  1. Consumă alimente care îmbunătățesc fertilitatea

În primul rând alege să mănânci alimente proaspete, cât mai naturale, dacă se poate chiar bio. Include în dietă cereale, fructe de pădure, goji, varză, pește, nuci, ouă, lăptișor de matcă, polen.

  1. Reglează problemele de somn

Durata și calitatea somnului influențează hormonii sexuali, ovulația și producția de spermă. Prin urmare, este esențial ca ambii parteneri să beneficieze de un somn de bună calitate. Creați-vă o rutină de somn, nu folosiți dispozitive electronice în dormitor (televizor, laptop, tabletă),  nu consumați la ore târzii băuturi pe bază de cofeină.

  1. Elimină stresul

Este suficient de stresant un ciclu FIV ca să mai permiți și altor motive să îți tulbure liniștea. Ignoră tot ce ar putea să te afecteze emoțional și concentrează-te doar asupra lucrurilor pozitive.

  1. Ia-ți vitaminele prescrise de medic

Administrarea suplimentelor prenatale nu se face doar ca să fie făcută, ca un moft. Importanța lor a fost studiată și dovedită. Respectă sfatul medicului și fii consecventă în a urma schema indicată de el.

  1. Practică exerciții de respirație

Învață și practică respirația abdominală, pentru că este mai naturală și mai eficientă decât cea „de piept”. În acest fel elimini hormonii de stres și stimulezi relaxarea prin activarea sistemului nervos parasimpatic. Acest tip de respirație îți va fi de folos mai ales în momente tensionate precum recoltarea de ovocite sau embriotransferul.

Cinci întrebări, cinci răspunsuri

Care sunt primele analize recomandate unui cuplu în caz de infertilitate?

În primul rând spermograma și spermocultura. Sunt analize neinvazive care vor exclude din start problemele de infertilitate masculină, în caz că ele nu există. Pentru parteneră se recomandă analizele hormonale, un profil complet realizat din sânge. Este important să fie inclus în acestea și hormonul anti-Mullerian (AMH), o analiză importană care oferă indicii despre rezerva ovariană. Tot din sânge se recomanda a fi efectuată analiza CA 125, care dă indicii despre o posibilă prezență a endometriozei. Apoi, o ecografie transvaginală, menită să identifice prezența eventualelor chisturi ovariene, a fibroamenlor uterine sau a anomaliilor de endometru. Și, nu în ultimul rând, histerosalpingografia, o analiză minim învazivă care oferă informații importante despre starea trompelor uterine. În funcție de rezultatul acestor analize se decide conduita terapeutică ulterioară.

Ce rol are stimularea ovariană?

Primă etapă a unui ciclu FIV, stimularea ovariană constă în administrarea unei terapii medicamentoase specifice care să determine ovarele să producă mai mulți foliculi în scopul obținerii mai multor ovule. Producerea mai multor ovule duce la o creștere semnificativă a șanselor fertilizării in vitro. Ce trebuie subliniat este faptul că tratamentul de stimulare ovariană nu garantează și recoltarea ovulelor. Asta deoarece, în unele cazuri, este posibil ca medicația să nu producă reacțiile așteptate, de creștere și maturizare a foliculilor. 

Histerosalpingografia este o procedură dureroasă?

În majoritatea cazurilor histerosalpingografia se efectuează fără anestezie. La dorința pacientei se poate efectua și cu anestezie locală. Majoritatea pacientelor care au făcut această investigație spun că resimt dureri în abdomenul inferior, dar că sunt suportabile. Câteodată, aceste dureri sunt însoțite de o stare febrilă. Disconfortul se intensifică în timpul introducerii substanței de contrast, dar dispar în maximum o oră de la finalizarea investigației. Sunt și paciente care au declarat că au suportat greu histerosalpingografia și că a fost foarte dureroasă. Totul ține de toleranța fiecăreia la durere.

Există speranță de a obține o sarcină pentru o femeie care intră precoce la menopauză?

Desigur. O nouă procedură medicală, PRP, permite extragerea anumitor celule din sânge, prelucrarea și injectarea acestora fie în ovare, care încep să producă din nou material genetic, fie în endometru, care se poate îngroșa suficient cât să poată permite implantarea embrionului. Este o procedură revoluționară care oferă șanse acolo unde nu mai exista speranță.

În ce cazuri se recomandă testul ERA?

Testul ERA calculează momentul optim pentru efectuarea procedurii de fertilizare in vitro și este recomandat cuplurilor infertile cu eșec repetat de implantare a embrionilor. Acesta testează receptivitatea endometrului în momentul efectuării FIV. De asemenea, este recomandat și în cazul în care pacientele suferă de modificări patologice ale cavității endometriale cum sunt hiperplazia endometrială, endometrita sau polipii endometriali. 

Ce ai de făcut după confirmarea sarcinii

Ai așteptat și… s-a întâmplat: testul de sarcină, pozitiv, te-a anunțat că vei deveni mămică. Este firesc să fii emoționată, bucuroasă, poate chiar și ușor îngrijorată. Inspiră adânc, expiră, apoi gândește-te la ce ai de făcut în continuare.

Primul pas este să te programezi la o consultație ginecologică. Chiar dacă ai mare încredere în testele efectuate la domiciliu, confirmarea sarcinii o va da medicul. Nu exclude total faptul că un test de sarcină poate avea și un rezultat fals pozitiv.

Medicul va confirma sarcina cu ajutorul unei analize din sânge, testul Beta HCG. Acesta poate depista existența unei sarcini foarte devreme, fiind capabil să identifice hormonul HCG chiar și atunci când este prezent în cantități foarte mici. Testul va fi repetat după 48 de ore, dublarea valorii primului rezultat reprezentând confirmarea sarcinii. Și tot pentru confirmare se mai poate efectua o ecografie, însă acest lucru este posibil doar dacă au trecut 4-5 săptămâni de la concepție, nu mai devreme. În cadrul ecografiei de confirmare vei afla și vârsta sarcinii, dacă este corect poziționată în uter și dacă este vorba despre o sarcină multiplă. De acum înainte, ginecologul/obstetricianul îți va fi călăuză pe parcursul celor 40 de săptămâni, oferindu-ți toate informațiile de care ai nevoie. Tot el îți va monitoriza evoluția sarcinii, în cadrul controalelor trimestriale sau ori de câte ori va fi nevoie, din motive obiective.

În primul trimestru, pe lângă consultația obstetricală pe care o va realiza, îți va recomanda efectuarea unui set de analize care să ofere asigurarea că nu ai probleme de sănătate care să afecteze evoluția sarcinii. Acest set de analize include hemoleucograma completă, coagulograma, dozările hormonale și analizele care evaluează funcțiile a două organe importante, ficatul și rinichii (transaminaze, uree, creatinină, acid uric, profil lipidic, glicemie). De asemenea, va solicita profilul TORCH, screening pentru hepatitele B și C, HIV, VDRL (infecții care, dacă sunt prezente, pot afecta atât mama cât și fătul). Setul de analize va fi completat de un examen al secreției vaginale, un sumar de urină și o urocultură. În funcție de rezultatele acestor analize medicul va putea solicita investigații suplimentare. În săptămânile 12-13 se va efectua și o ecografie pentru a fi verificată conformația fătului și pentru depistarea unor eventuale anomalii structurale majore. Testul de screening genetic este și el foarte important, dat fiind faptul că evaluează riscul de anomalii cromozomiale.

În cel de-al doilea trimestru de sarcină se vor repeta analize efectuate în primul trimestru, la care se adaugă screeningul pentru diabetul gestațional. Esențială în urmărirea sarcinii este ecografia de morfologie fetală, care va fi efectuată în săptămânile 22-24. În cadrul acesteia vor fi examinate organele fătului, lichidul amniotic, placenta, cordonul ombilical și colul uterin. Investigația are rolul de a depista eventualele anomalii fetale.

În al treilea trimestru întâlnirile cu medicul vor fi mai dese: din trei în trei săptămâni, iar în ultima lună, săptămânal. Vor fi repetate analizele de sânge (hemoleucograma) și urină (urocultură și sumar de urina), precum și analiza secreției vaginale, în vederea depistării posibilelor infecții. Este recomandată și efectuarea testului de toleranță la glucoză pentru diagnosticarea diabetului gestațional. Efectuată în săptămânile 32-34, ecografia de morfologie fetală din al treilea trimestru va urmări stabilirea dimensiunii și greutății fătului precum și prezentația placentei. În plus, aceasta va putea depista la făt anomaliile cardiace, ale sistemului nervos central și ale celui musculo-scheletal.

Mai trebuie precizat un lucru: ecografiile de sarcină NU prezintă riscuri pentru mamă și făt, putând fi  efectuate ori de câte ori este nevoie, în afara protocolului celor trimestriale.

Sindromul ovarelor polichistice – de la menstruație neregulată la infertilitate

Sindromul ovarelor polichistice (SOP) afectează 5-10% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 14 și 44 de ani, fiind o problemă de sănătate considerată comună. Deși încă nu sunt cunoscute cu precizie cauzele producerii acestei afecțiuni, oamenii de știință sunt totuși de părere că implicate sunt moștenirea genetică, rezistența la insulină și dezechilibrele hormonale.

Sindromul ovarelor polichistice (SOP) este o afecțiune în care ovarele produc o cantitate anormală de androgeni, hormoni sexuali masculini care sunt de obicei prezenți la femei în cantități mici. Denumirea de sindrom al ovarelor polichistice constă în prezența a numeroase chisturi mici (săculeți plini cu lichid), cu dimensiuni cuprinse între 2 și 9 mm, care se formează la nivelul ovarelor. Acest dezechilibru hormonal interferează cu ovulația normală. Astfel, femeile care suferă de acest sindrom nu au un ciclu menstrual normal, regulat, ceea ce afectează și alte sisteme ale corpului, precum cel metabolic și cardiovascular. Din această cauză, sindromul ovarelor polichistice poate avea ca și consecințe, pe lângă infertilitate, și alte probleme de sănătate precum diabetul de tip 2, hipertensiunea arterială, colesterolul mărit, apneea sau depresia.

La debut, simptomele afecțiunii sunt ușoare, însă cu timpul ele se intensifică. Este important ca femeia să fie atentă și să nu ignore apariția acestora și nici să le ofere explicații nejustificate. Lista acestor simptome este „bogată”, principalul simptom fiind reprezentat de ciclu menstrual neregulat, cu sângerări abundente. Acestuia i se adaugă durerile pelvine, creșterea în greutate, subțierea firului de păr, apariția unei pilozități excesive pe corp și față, prezența acneei și modificări ale dispoziției care pot ajunge până la stări depresive. Pentru stabilirea corectă a diagnosticului, medicul ginecolog va ține cont de istoricul familial (bunica, mama, sora care suferă de același sindrom), de aspectul general al pacientei, de rezultatele analizelor de sânge, de ecografia transvaginală și de concluziile specialistului endocrinolog.

Fiind o tulburare hormonală complexă, sindromul ovarelor polichistice, având ca și caracteristică anovulația, reprezintă una dintre cauzele infertilității. Tratamentul sindromului ovarelor polichistice se face în funcție de gradul de severitate al acestuia dar și de nevoile pacientei. Pot fi implicate anticoncepționalele (în vederea restabilirii balanței hormonale și a regularității ciclurilor menstruale), antidiabeticele orale (pentru stimularea ovulației prin reducerea nivelului de insulină), medicația antiandrogenică, stimularea ovariană sau drillingul ovarian (atunci când răspunsul la stimularea ovariană este redus sau absent).
Atunci când tratamentele medicamentoase și intervenția chirurgicală (drillingul) nu funcționează, pentru obținerea unei sarcini la o pacientă diagnosticată cu sindrom al ovarelor polichistice se recomandă fertilizarea in vitro.

Afecțiuni ale endometrului care pot cauza infertilitate

Uterul este un organ alcătuit din trei straturi – perimetru, miometru și endometru -, fiecare îndeplinind funcții specifice.

Perimetrul (sau tunica seroasă) reprezintă partea lui exterioară, care secretă un fluid ce previne frecarea dintre uter și organele aflate în proximitatea lui. Miometrul (tunica musculară) ocupă majoritatea volumului uterin și este compus din celule musculare netede. Acest mușchi este gros și ferm, în timpul sarcinii extinzându-se pentru a găzdui fătul în dezvoltare, iar în timpul nașterii contractându-se pentru a face posibilă expulzia copilului. Și, în final, endometrul (tunica mucoasă), care este căptușeala internă a uterului. Endometrul suferă modificări pe toată durata vieţii femeii. În cursul ciclului menstrual, sub influenţa secreţiei hormonale, el se îngroaşă pentru a primi blastocistul (ovulul fecundat) ce se implantează în acest strat. În timpul sarcinii, glandele și vasele de sânge ale endometrului continuă să crească în număr și dimensiune, spațiile vasculare fuzionează și devin interconectate, formând placenta, care furnizează oxigen și nutrienți embrionului și, ulterior, fetusului. În absenţa fecundaţiei, stratul superficial al endometrului se dezlipeşte şi este eliminat sub forma scurgerilor menstruale. La menopauză endometrul se atrofiază.
Modul în care arată endometrul precum și dimensiunea sa depinde în mare parte de vârsta reproductivă a pacientei și de perioada ciclului menstrual.
În mod normal, endometrul are o grosime medie de 6 – 7 milimetri. El însă începe să crească în grosime în timpul celei de-a 28-a zi a ciclului menstrual, atingând grosimea maximă a lunii imediat înainte de menstruație.
Femeile care au endometrul îngroșat în mod constant (hiperplazie endometrială) întâmpină dificultăți în a rămâne însărcinate. Hiperplazia endometrială necesită o investigație medicală, pentru stabilirea cauzelor care au produs-o. Una dintre cele mai frecvente cauze ale îngroșării anormale a endometrului are ca și explicație o cantitate excesivă de estrogen și un deficit de progesteron. Terapiile hormonale pot determina, de asemenea, îngroșarea endometrului. Alți factori favorizanți ai hiperplaziei sunt supraponderalitatea și obezitatea (ca și consecință a secreției excesive de estrogen). Ocazional, endometrul se îngroașă din pricina dezvoltării unei tumori ovariene care produce o cantitate mare de estrogen.
Și un endometru subțire, de asemenea, poate fi cauză de infertilitate. Studiile efectuate au condus la concluzia că subțierea temporară a endometrului este provocată de utilizarea anticoncepționalelor pe termen lung.
Dimensiunile endometrului considerate normale în urma efectuării ecografiei transvaginale sunt:

  • în timpul menstruației: 2-4 mm;
  • în faza timpurie proliferativă: 5-7 mm;
  • în faza târzie proliferativă pre-ovulatorie: până la 11 mm;
  • în faza secretorie (în timpul menstruației): 7-16 mm;
  • după dilatație, chiuretaj sau avort spontan: sub 5 mm.

Tot ce trebuie să știi despre ecografia transvaginală

Ecografia transvaginală este o metodă imagistică neinvazivă, nedureroasă și neiradiantă de explorare a organelor reproductive feminine (vagin, col uterin, trompe uterine, ovare, uter). Se realizează prin introducerea în vagin a unei sonde de circa 10-12 cm care emite ultrasunete și totodată captează ecoul sonic de la organele examinate.

Indicațiile unei ecografii transvaginale sunt multiple, aceasta fiind cea mai folosită investigație imagistică în ginecologie. Este necesară pentru:

  • Investigarea durerilor pelvine sau a sângerărilor vaginale inexplicabile;
  • Diagnosticarea tumorilor genitale benigne și maligne (polipi intrauterini, fibroame uterine, chisturi ovariene, etc);
  • Diagnosticarea afecțiunilor trompelor uterine și a inflamațiilor pelvine;
  • Monitorizarea ovulației prin vizualizarea foliculilor ovarieni la persoanele cu infertilitate;
  • Verificarea amplasării corespunzătoare a dispozitivului intrauterin (sterilet);
  • Confirmarea unei sarcini într-un stadiu incipient (prin ecografie transvaginală, o sarcină este detectabilă la 25 de zile după ovulație);
  • Examinarea colului uterin și pentru a putea fi identificate modificările care ar putea duce la complicații, cum ar fi un avort spontan sau o naștere prematură;
  • Identificarea unei sarcini extrauterine (sarcină ectopică), în care ovulul fertilizat se implanteaza în afara uterului, cel mai frecvent în trompele uterine;
  • Monitorizarea bătăilor inimii bebelușului;
  • Examinarea placentei cu scopul de a depista posibile anomalii.

Pentru că nu are restricții și nici contraindicații, ecografia transvaginală poate fi repetată ori de câte ori este nevoie. De preferat este să fie însoțită de un consult ginecologic, pentru ca medicul să poată obține toate informațiile necesare. Deși poate părea mai inconfortabilă decât ecografia abdominală, cea transvaginală are o mai mare acuratețe pentru că sonda utilizată se apropie cel mai mult de organele și structurile vizate. În plus, și imaginea care se formează are o calitate mult mai bună. Fidelitatea imaginilor este rezultatul apropierii ultrasunetelor de subiectul care se investighează și frecvenței mai mari emise de transductor (sonda ecografică). Avantajul explorării organelor genitale feminine cu ajutorul ecografiei transvaginale este și mai evident la persoanele cu indice de masă corporală crescut.

Ecografia transvaginală NU dăunează sub nicio formă sarcinii! Această metodă de investigație NU este iradiantă, iar ultrasunetele NU au efecte nocive asupra fătului.

Analizele de sânge din al treilea trimestru de sarcină

Se apropie momentul, ești pe ultima… turnantă. Capătul „cursei” este aproape, „trofeul” așteaptă să fie luat în brațe. Însă până la cea mai frumoasă zi din viața ta trebuie să faci tot ce îți recomandă medicul pentru a te asigura că lucrurile vor fi exact așa cum trebuie să fie.

Este vorba de o serie de analize și investigații. Mă voi referi mai jos la analizele de sânge, care au o importanță deosebită.
Așa cum probabil că ai aflat deja în cadrul consultațiilor din primul și al doilea trimestru de sarcină, în cel de-al treilea vei repeta analizele de sânge. Dar lor li se vor adăuga și altele. Așadar, ți se va recomanda:

Hemoleucograma
Va fi măsurat numărul de globule roșii și albe din sânge (eritrocite și leucocite), cantitatea de hemoglobină din sânge, procentul de globule roșii, mărimea acestora și numărul de trombocite. Toate aceste informații sunt necesare pentru a depista numeroase disfuncții ale organismului cum ar fi anemii de diferite tipuri, infecții, leucemie, inflamații sau o oxigenare defectuoasă. Un alt parametru măsurat va fi cel al transaminazelor, pentru evaluarea stării ficatului. Transaminazele pot indica prezența hepatitei sau cirozei hepatice, dar și a altor afecțiuni (hemoliză, afecțiuni tiroidiene, intoxicații, anorexie, bulimie). Medicul va fi interesat și de valorile creatininei și ureei pentru depistarea unor boli precum diabetul, insuficiența renală sau hipotiroidismul. Nivelul ureei din sânge va oferi informații prețioase cu privire la funcția renală. Tot în cadrul hemoleucogramei sunt de interes parametrii colesterolului și trigliceridelor precum și cei ai calciului.

Coagulograma

Biochimia

Testul de toleranță la glucoză

Testul Streptococului din grupa B
Acest test este recomandat să se efectueze în săptămânile 35-37 de sarcină. Este un test important deoarece dacă streptococul este prezent iar nașterea urmează să fie pe cale naturală, transmiterea infecției la bebeluș îi poate cauza acestuia pneumonie, meningită și chiar deces. Dacă testul este pozitiv, medicul va recomanda tratament antibiotic intravenos odată cu intrarea în travaliu și ruperea membranelor. Antibioticul administrat înainte de debutul travaliului nu este eficient în prevenirea transmiterii infecției. Dacă și înainte de naștere streptococul este în continuare pozitiv, pentru eliminarea riscurilor medicul va recomanda nașterea prin operație cezariană.

Titru de anticorpi
Este important pentru medic să cunoască rezultatul titrului de anticorpi. Asta pentru ca, în cazul în care viitoarea mămică are un Rh negativ, i se va administra injecția cu imunoglobulină, dacă este cazul.

Analizele de sânge din al doilea trimestru de sarcină

Deși la această vârstă a sarcinii cel mai așteptat moment este cel al ecografiei în urma căreia viitorii părinți vor afla sexul bebelușului, celelalte investigații nu sunt cu nimic mai puțin importante.

Dimpotrivă, pentru că ele vor putea evidenția dacă este vorba despre riscul de malformații sau probleme genetice în ceea ce îl privește pe făt. Unele dintre analizele ce vor fi efectuate în al doilea trimestrul sunt aceleași din primul trimestru, însă lor li se mai adaugă și altele. Așadar, iată care sunt analizele de sânge din trimestrul doi de sarcină.

Hemoleucograma
Medicul urmărește prin această analiză nivelul hemoglobinei din sânge, pentru a putea depista precoce anemia. În cazul în care valoarea hemoglobinei va indica prezența acesteia, medicul poate prescrie administrarea unor suplimente de fier.

Biochimia
În cadrul analizei vor fi măsurate valorile glucozei din sânge, proteinei, lipidelor, enzimelor, mineralelor (calciu, fosfor, potasiu, fier) și a bilirubinei (substanță secretată de ficat).

Testul de toleranță la glucoză
Este un test recomandat în al doilea trimestru tuturor femeilor însărcinate, chiar dacă nu au fost diagnosticate cu diabet gestațional. Explicația este aceea că, de obicei, între săptămânile 24 și 28 de sarcină glicemia crește. Măsurarea nivelului de glucoză se face recoltându-ți-se sânge la un interval de timp după ce ți-a fost dat să bei un pahar de apă cu zahăr.

Triplu test (pentru gravide cu vârsta sub 35 de ani)
Acest test are „misiunea” de a verifica nivelul serului matern de alfa-fetoproteină, estradiol neconjugat și gonadotropină corionică umană. În cazul în care aceste substanțe se găsesc în cantități prea mici sau, dimpotrivă, prea mari, se pune în discuție riscul unor deficiențe de tub neural la făt, cum ar fi Sindrom Down sau Trisomia 18. Triplu test NU pune un diagnostic de Sindrom Down, Sindrom Edwards sau Sindrom Patau, ci doar oferă o estimare a riscului de a dezvolta o sarcină cu anomalii cromozomiale. El este numai un punct de plecare pentru recomandări privind efectuarea unor investigații suplimentare.

Bi-test (pentru gravide cu vârsta peste 35 de ani)
Testul screening indică probabilitatea apariției unor malformații cromozomiale ale fătului. În funcție de rezultatul acestui test se va recomanda și efectuarea amniocentezei, dacă este cazul. Amniocenteza este singura analiză de diagnostic disponibilă care oferă un răspuns de precizie dacă fătul are sau nu o malformație congenitală.

Analizele de sânge din primul trimestru de sarcină

Bănuiala că ești însărcinată s-a confirmat printr-un test de sarcină? Felicitări! Începi o călătorie magică de nouă luni, la capătul căreia îți vei strânge bebelușul la piept!

Însă ca până la sfârșitul acestei aventuri să ai certitudinea că atât tu cât și copilul sunteți bine, va trebui să respecți toate recomandările medicului pe care ți l-ai ales să îți supravegheze sarcina. Iar primul lucru pe care acesta ți-l va cere este efectuarea unui set de analize de sânge. Iată care sunt acestea:

Grupa sanguină și Rh
Poate că grupa sanguină o știai deja, dar mai important decât ea este Rh-ul. Dacă al tău este negativ iar al partenerului este pozitiv, fătul îl va moșteni cel mai probabil pe al tatălui. În acest caz, între tine și făt va exista o incompatibilitate Rh (mama Rh negativ – fătul Rh pozitiv). Mai târziu, în al doilea trimestru de sarcină, dozarea de anticorpi D va stabili dacă aceștia sunt sau nu prezenți. În caz afirmativ, ei vor fi ținuți sub control cu tratament, pentru a elimina riscul de avort sau afectare a fătului. În situația inversă – mama Rh pozitiv, fătul Rh negativ -, în primele 72 de ore după naștere ți se va administra un vaccin care să preîntâmpine posibile neplăceri la următoarea sarcină.

Hemoleucograma completă
Această analiză poate evidenția prezența unei posibile infecții în sânge sau a anemiei. Datele sunt furnizate de numărul de globule roșii și albe, de trombocite și de cantitatea de hemoglobină din sânge.

Coagulograma
Este o analiză care vizează viteza de coagulare a sângelui. Menționez că în sarcină este normal ca viteza de coagulare să înregistreze o creștere. Însă o creștere peste valoarea considerată maximă poate fi indiciu de trombofilie, caz în care gravida va trebui atent monitorizată.

Biochimia
În cadrul analizei vor fi măsurate valorile glucozei din sânge, proteinei, lipidelor, enzimelor, mineralelor (calciu, fosfor, potasiu, fier) și a bilirubinei (substanță secretată de ficat).

Serologia hepatitelor B și C
În special în cazul hepatitei B, este important să fie cunoscută prezența acesteia, pentru instituirea imunoprofilaxiei care să asigure o evoluție corespunzătoare a sarcinii și împiedicarea transmiterii virusului la făt în timpul travaliului și nașterii.

Testare sifilis
Este foarte important ca infecția să fie cât mai repede depistată pentru a fi eficient tratată. Altfel, ea se transmite bebelușului la naștere și îi creează mari probleme la nivelul oaselor, dinților, auzului (surditate) și ochilor (orbire).

Testare HIV
Este o analiză necesară în vederea protejării fătului, căruia mama îi poate transmite virusul în trei feluri: la naștere, prin lapte și prin sânge, în timpul sarcinii.

Profilul TORCH
În principiu este bine să fie efectuat înainte de a rămâne însărcinată, dar poate fi recomandat de medic și în primul trimestru. Este un test complex care ajută la identificarea unor infecții care pot fi transmise de la mamă la făt și pot afecta dezvoltarea acestuia pe perioada sarcinii: toxoplasmoză, sifilis, hepatita B, HIV, infecția cu enterovirus, citomegalovirus, herpes simplex și rubeolă.

De ce și când ai nevoie de specialist în infertilitate

Primul studiu de analiză a problemelor de fertilitate din România, efectuat în urmă cu doi ani, releva faptul că unul din patru cupluri (27%) care își doresc cât mai curând un copil nu reușesc să obțină o sarcină deși încearcă de 1-5 ani. Acestora li se adaugă un procent de 11% care perseverează în încercarea lor de mai mult de cinci ani. Fertilitatea scade într-un ritm accelerat peste tot în lume, și nici România nu face excepție. Potrivit aceluiași studiu, marea majoritate a celor care nu pot obține o sarcină se adresează medicului ginecolog în încercarea de a rezolva problema, când de fapt soluțiile se află la specialistul în infertilitate.
Planificarea unei sarcini poate fi uneori dificilă. Dacă sunteți pregătiți să aveți un copil dar întâmpinați probleme în a obține o sarcină, este momentul să vă adresați unui specialist în infertilitate. Iată situațiile care reclamă în mod clar intervenția acestuia:

Nu ați conceput după un an de relații sexuale regulate și neprotejate.
Pentru a concepe sunt necesare, în medie, două până la șase luni. Însă dacă după 12 luni de relații sexuale în condițiile anterior descrise nu ați obținut o sarcină, aveți nevoie de o consultație de specialitate.

Ați avut două sau mai multe avorturi spontane.
Avortul reprezintă pierderea unei sarcini în termen de până la 20 de săptămâni și poate fi cauzat de incorecta implantare a ovulului fertilizat sau de unele defecte structurale. Dacă ați avut două sau mai multe avorturi este recomandat ca specialistul în infertilitate să investigheze cauzele care le provoacă.

Aveți tulburări de ciclu menstrual: lipsește, este neregulat, sângerari între menstre, menstre abundente.
Oricare dintre condițiile enumerate poate fi cauză de infertilitate. Fie este vorba despre probleme de ovulație, fie despre endometrioză, salpingită (inflamarea trompelor uterine), polip uterin, fibrom, leziune cervicală sau o anomalie endocrină.

Aveți un istoric de infecții cu transmitere sexuală.
Infecțiile cu transmitere sexuală provoacă inflamații și infecții. La femei, urmările pot fi cicatrici ale trompelor uterine, ceea ce împiedică întâlnirea ovulului cu spermatozoidul. La bărbați, infecțiile recurente afectează numarul, calitatea și/sau mobilitatea spermatozoizilor.

Aveți o stare medicală cronică.
Este important să consultați un specialist în infertilitate dacă nu ați putut concepe și totodată suferiți de diabet, hipertensiune, boli genetice, renale, de inimă sau endocrine. De asemenea, dacă suferiți de menopauză precoce sau urmează să vă supuneți chimioterapiei.

Dacă vă regăsiți în oricare dintre situațiile de mai sus, specialistul în infertilitate vă poate oferi răspunsurile de care aveți nevoie și soluțiile prin care puteți obține o sarcină, inclusiv prin tehnicile de reproducere umană asistată.