Uncategorized

Top 3 situații în care apariția sarcinii nu poate avea loc decât prin FIV

Cu o incidență tot mai ridicată, infertilitatea tinde să devină un flagel al lumii moderne. Cauzele ei de natură medicală se regăsesc, în egală proporție, atât la femei cât și la bărbați, însă nu poate fi sub nicio formă trecută un vederea cea mai des întâlnită dintre ele: vârsta femeii.

Diagnosticul de infertilitate nu trebuie privit ca o sentință definitivă și irevocabilă de a nu avea copii. Tehnicile de reproducere umană asistată au în cele mai multe cazuri soluții chiar și pentru situații care pot părea la prima vedere fără șanse. Un diagnostic corect și un tratament personalizat pot face posibilă instalarea sarcinii. Tratament care se poate baza pe medicamente sau pe anumite intervenții chirurgicale. Însă atunci când toate aceste metode se soldează cu un eșec și nici inseminarea artificială nu a oferit rezultatul dorit, singura opțiune care rămâne valabilă este fertilizarea in vitro.
În unele cazuri, investigațiile efectuate de specialistul în infertilitate conturează din start, în mod evident, necesitatea realizării fertilizării in vitro ca și unică metodă prin care femeia să poată rămâne însărcinată.
Cea mai frecventă situație care recomandă FIV ca procedură pentru obținerea sarcinii o reprezintă obstrucția sau deteriorarea trompelor uterine. Acestea pot fi blocate (înfundate) sau deteriorate ca urmare a unei boli inflamatorii pelvine, endometriozei, unor fibroame uterine sau sarcini extrauterine în istoric. În cazurile în care obstrucția este bilaterală (ambele trompe sunt înfundate), fertilitatea este afectată total, iar singura soluție este, cum am afirmat, FIV.
O altă situație în care doar fertilizarea in vitro poate face posibilă instalarea sarcinii este anovulația. Procedura este recomandată atunci când, deși ca urmare a tratamentului s-a reușit obținerea ovulației, cu toate acestea în decurs de șase luni nu a putut fi concepută sarcina pe cale naturală.
Tot indicație pentru FIV are și diagnosticul de infertilitate masculină, indiferent de cauzele producerii acesteia. O producție redusă de spermă, anomaliile funcționale ale acesteia (ca de exemplu lipsa motilității spermatozoizilor sau o calitate slabă a lor) ori imposibilitatea ejaculării sunt cauze de infertilitate masculină. Obținerea unei sarcini într-un astfel de diagnostic poate avea loc fie prin procedura convențională de fertilizare in vitro, fie prin metoda ICSI (injecția intracitoplasmatică cu spermă). În primul caz se procedează la cultivarea în laborator a spermatozoizilor și ovulelor viabile până când vor fertiliza, urmând să fie realizat transferul embrionar. În al doilea caz – atunci când calitatea spermei este foarte scăzută – embrionul este obținut ca urmare a injectării unui spermatozoid în citoplasma ovulului, tot in condiții de laborator.

Tot ce trebuie să știi despre stimularea ovariană

Rezerva ovariană este capacitatea ovarelor de a produce ovule pentru a fi fertilizate, scopul final fiind obținerea unei sarcini. Când ne referim la rezerva ovariană, importante sunt două aspecte, în egală măsura: atât cantitatea cât și calitatea ovulelor. Se consideră că rezerva ovariană este scăzută nu doar atunci când numărul ovulelor este redus ci și când, în ciuda unui număr mare, faptul că sunt anormale și nu pot fi fertilizate pentru a obține o sarcină sănătoasa, reprezintă o problemă. Poate medicina să ”controleze” aceste lucruri? Din fericire, răspunsul este afirmativ.

Un specialist în infertilitate va recomanda stimularea ovariană atunci când urmărește inducerea ovulației sau maturizarea foliculului („punga” plină de lichid în interiorul căreia se dezvoltă și maturizează ovulul). Stimularea ovariană constă în administrarea unor anumite medicamente sau a unor combinații de medicamente, în cadrul unei scheme personalizate pentru fiecare pacientă în parte. În timpul tratamentului aceasta va fi monitorizată prin ecografii transvaginale și teste de sânge, pentru a se ști cu precizie care este numărul și etapa de dezvoltare a foliculilor. De ce sunt importante aceste informații? Pentru că în funcție de evoluția lor va fi stabilit momentul în care se va face recoltarea de ovocite ce vor fi utilizate în tehnica de reproducere umană asistată.

Hiperstimularea – reacția exagerată la tratament

Tratamentul de stimulare ovariană are în mod frecvent efecte secundare neplăcute (dureri de cap, insomnie, depresie, bufeuri), dar ele sunt temporare. O situație deosebită o reprezintă apariția sindromului de hiperstimulare, atunci când ovarele reacționeaza exagerat la tratament. În acest caz ovarele cresc în dimensiune și apar durerile abdominale, indigestia, balonarea, stările de greață, slăbiciune, retenție de apă, dificultățile de respirație și lipotimiile (stare de leșin). Există trei grade se severitate în cazul hiperstimulării: ușoară, moderată sau severă. În cazul unei ușoare hiperstimulări este resimțită o durere pelvină accentuată, dar după două zile de repaus la pat lucrurile se liniștesc. Hiperstimularea moderată, însă, necesită internare în spital și supraveghere medicală, având în vedere că se impune controlul durerii cu analgezice. O îngrijorare medicală majoră o reprezintă hiperstimularea severă. În acest caz există riscul acumulării de lichid în cavitatea abdominală sau toracică, al scăderii valorilor tensiunii arteriale (colaps vascular), tulburări ale funcțiilor renale și de coagulare a sângelui. În unele cazuri, pentru a fi redusă distensia abdominală și pentru ameliorarea afectării funcției respiratorii, medicul poate solicita o puncție evacuatorie, denumită paracenteză. Supravegherea medicală în cazul unei hiperstimulări severe este deosebit de importantă și pentru că o creștere semnificativă a dimensiunii ovarelor reprezintă risc de torsionare. Oricât de înspăimântătoare pot părea aceste lucruri, trebuie reținut faptul că intervenția medicală promptă poate ameliora aceste efecte, iar ovarele revin – chiar dacă lent – la dimensiunea inițială.

Cum se manifestă sarcina toxică și ce este de făcut

Grețurile matinale ale primului trimestru de sarcină, deși neplăcute, sunt normale. La fel și vărsăturile. Însă atunci când aceste episoade persistă, sunt tot mai severe și complică major starea de sănătate a gravidei, deja se iese din aria normalității.

Popular i se spune „sarcină toxică” însă denumirea medicală a acestei condiții este hiperemesis gravidarum sau disgravidie. Se crede – nu este o certitudine! – că această greață severă este cauzată de creșterea nivelului de hormoni. Simptomele apar, de obicei, între săptămânile 4 și 6 de sarcină, dar apogeul este atins între săptămânile 9 -13. Există cazuri atât de severe încât este necesară internarea în spital, pentru ca gravida să fie hranită și hidratată intravenos.
În unele situații se poate constata o ușoară ameliorare a neplăcutelor simptome între săptămânile 14-20, dar în general problema persistă pâna la momentul nașterii.

Simptomele sarcinii toxice
Diferența dintre grețurile normale ale primului trimestru și cele ale unei sarcini toxice este aceea că primele se manifestă în principiu doar dimineața, pe când celelalte reprezintă o permanentă senzație neplăcută. De asemenea, dacă grețurile matinale sunt uneori însoțite de vărsături, grețurile disgravidiei sunt mereu însoțite de vărsături severe. Chiar de câteva zeci de ori pe zi.
O sarcină toxică îi va pune viitoarei mămici probleme mari în ceea ce privește alimentația. Neputând suporta o gamă largă de mirosuri și vomitând tot ce mănâncă, aceasta slăbește și ajunge la o greutate mai mică și decât cea avută înainte de a rămâne însărcinată. Și nu numai că slăbește, dar se expune și deshidratării. Aceasta se va „trăda” prin simptomele sale specifice, respectiv scăderea cantității de urină (oligurie), accelerarea frecvenței bătăilor inimii (tahicardie), dureri de cap, oboseală fizică. Vărsăturile persistente favorizează instalarea intoleranței gastrice, în care gravida nu se mai poate alimenta corespunzător nevoilor.
Alte simptome ale sarcinii toxice mai includ scăderea tensiunii arteriale, stările de confuzie și de leșin, tulburări metabolice (hipoglicemie, acidoză), pierderea elasticității pielii și îngroșarea sângelui. O paletă de simptome atât de largă, variată și mai ales inconfortabilă îi poate declanșa femeii însărcinate și o stare de depresie.

Nu se tratează, dar se ameliorează
Dacă este vorba despre o formă mai ușoară, modificarea dietei, repaosul la pat și medicația recomandată de specialist pot ameliora simptomele. Insist: medicație recomandată de specialist! Ca și remedii naturale, se poate apela la mentă și ghimbir, sub formă de ceai sau limonade. Uneori și presopunctura poate da unele rezultate. Punctul de presiune pentru reducerea senzației de greață este localizat la mijlocul încheieturii mâinii (pe partea internă), între cele două tendoane, la o distanță de trei degete de la podul palmei. Apăsarea cu fermitate a punctului, timp de trei minute, uneori poate da rezultate. În formele severe de disgravidie se impune internarea în spital și supravegherea igieno-dietetică (consum scăzut de lipide, dar crescut de carbohidrați și legume/fructe proaspete) precum și rehidratarea.

Factorii care asigură succesul unui FIV

Rata de succes a FIV depinde de mai mulți factori.

Potrivit primului și singurului studiu de analiză a problemelor de infertilitate, realizat anul trecut la inițiativa Asociației pentru Reproducere Umană din România, 16,8% din populația fertilă din țara noastră se află sau s-a aflat într-o situație de infertilitate. Însă procentul crește semnificativ dacă sunt luate în calcul și cuplurile care își doresc cât mai curând copii dar nu au reușit să obțină o sarcină până în prezent, deși încearcă de 1-5 ani.

Dorind să își rezolve problema, cele mai multe cupluri se adresează medicului ginecolog, deși soluțiile se află în mâna specialistului în infertilitate. Cel care o poate trata cu succes, cu ajutorul tehnologiilor medicale avansate. Același care, atunci când celelalte metode de reproducere umană asistată medical nu au oferit rezultatul dorit, poate recomanda și efectua – alături de embriolog – fertilizarea in vitro.

Rata de succes a acestei intervenții depinde de o serie de factori.
Vârsta femeii poate fi considerat primul factor important, dar nu singurul. Însăși cauza infertilității poate influența reușita procedurii. De aceea, stabilirea cu exactitate a acesteia contează atât de mult.
Cele mai frecvente cauze medicale ale infertilității feminine sunt reprezentate de afecțiuni precum endometrioza, trompe înfundate, insuficiență ovariană primară, sindromul ovarelor polichistice sau fibromul uterin. La bărbați, primul loc îl ocupă azospermia (lipsa spermatozizilor în materialul seminal), alte cauze fiind reprezentate de calitatea spermei, inclusiv mobilitatea și capacitatea de fecundare. Astfel, stabilirea unui diagnostic corect și complet, prin analize și investigații specifice, urmat de tratamentul personalizat, în funcție de cauza infertilității, asigură succesul fertilizării in vitro.
Laboratorul de embriologie joacă și el un rol important în reușita procedurii. Aici este verificată calitatea ovulelor recoltate, stabilindu-se câte pot fi folosite în procedura de fertilizare in vitro. Cu cât calitatea lor este mai bună și numărul mai mare, cu atât și șansele de reușită cresc.
Aici, în laboratorul de embriologie, pe parcursul a cinci zile, în condiții create identic celor din uterul mamei, verificați și evaluați la intervale stricte de timp, cresc embrionii ce urmează să fie transferați. Profesionalismul și experiența embriologului, dotările tehnice ale laboratorului și nu în ultimul rând ziua embriotransferului (stabilită de specialistul embriolog), sunt aspecte care pot asigura succesul procedurii de fertilizare in vitro. Și încă un amănunt, deși nu este chiar amănunt: șansele de a obține o sarcină sunt cu atât mai mari cu cât sunt transferați mai mulți embrioni. Ceea ce, însă, crește și posibilitatea unei sarcini multiple.

Simptomele excesului de estrogen

Excesul de estrogen din organism nu rămâne fără urmări pentru organism.

Estrogenul, alături de progesteron, este unul dintre hormonii importanți ai organismului, ce contribuie la creșterea și dezvoltarea organelor sexuale, precum și la apariția ciclului menstrual. Atât timp cât valorile acestuia se încadrează în normal, organismul nu are de suferit. Dar ce se întâmplă când estrogenul este în exces?

Excesul de estrogen poate să apară în mod natural, dar poate fi cauzat și de anumite tratamente medicamentoase. Cum este, de exemplu, terapia cu estrogen pentru tratarea simptomelor menopauzei. Consumul regulat de alcool, bolile de inimă, diabetul și obezitatea, hipertensiunea și stresul pot fi alți factori care determină creșterea nivelului de estrogen din organism. De asemenea, creșterea estrogenului poate fi influențată atât de progesteron, și el un hormon feminin important, cât și de testosteron, hormon de natură masculină. Iar un dezechilibru hormonal nu rămâne fără urmări pentru organism.

În cazul femeilor, nivelul crescut de estrogen poate fi recunoscut prin următoarele simptome: balonare, sensibilitate la nivelul sânilor, umflarea acestora și prezența unor chisturi la palpare, scăderea libidoului, apariția menstruațiilor neregulate, simptome accentuate ale sindromului premenstrual, stări de anxietate, extremități reci, căderea părului, tulburări de somn, schimbări bruște de dispoziție, oboseală, somnolență, tulburări de memorie.
În cazul bărbaților, pentru că și ei pot fi afectați, simptomele sunt: sâni dezvoltați în exces, dificultăți în menținerea erecțiilor, probleme de fertilitate (nivel scăzut de spermă).

Nivelul estrogenului se poate afla cu ajutorul unor teste de sânge și, în cazul femeilor, recoltarea se face dimineața, în funcție de data ultimei menstruații. În cazul depistării unui dezechilibru al acestui hormon, se pot face următoarele recomandări medicale:
Tratament medicamentos. Dacă nivelul estrogenului a crescut în urma unui tratament, acesta trebuie schimbat imediat.
Schimbarea dietei alimentare. Se recomandă scăderea controlată a numărului de kilograme în plus, sub supravegherea unui medic nutriționist, și adoptarea unei diete bogate în fibre și alimente sărace în grăsimi.

Testul estrogenic măsoară valorile celor trei hormoni estrogenici importanţi – estradiolul, estriolul şi estrona. Dacă în timpul vieții active din punct de vedere sexual nivelul estradiolului este variabil de-a lungul ciclului menstrual, după instalarea menopauzei, nivelul acestuia scade constant. Produs într-o cantitate importantă de către placentă, în timpul sarcinii, concentrația estriolului crește până în momentul nașterii. Estrona se măsoară la femeile ajunse la menopauză, pentru a determina valoarea estrogenului, dar și la persoanele cu diagnostic de cancer ovarian, testicular sau de glande suprarenale.
credit foto: pinterest.com

Sarcina multiplă

O sarcină multiplă va fi mai atent monitorizată și va presupune mai multă odihnă pentru gravidă.

Uneori, se întâmplă ca sarcina cu gemeni să apară pur și simplu. Alteori, o sarcină gemelară sau cu tripleți poate să apară în urma unei proceduri de fertilizare in vitro. Cert este că bucuria confirmării unei sarcini multiple vine la pachet și o mulțime de temeri și neliniști. Așa că vă propun să lămurim câteva dintre acestea.


În primul rând, sarcina multiplă este definită ca dezvoltarea mai multor embrioni în uter. Este mai frecvent întâlnită atunci când:
● vârsta mamei este mai mare, iar modificările hormonale pot determina eliberarea mai multor ovuli de la nivelul ovarului.
● sarcina apare ca urmare a procedurii de fertilizare in vitro
● există cazuri de sarcini gemelare în istoricul familial

Cel mai frecvent tip de sarcină multiplă este cea gemelară, aproape 1.1% din totalul sarcinilor, urmată de cea cu tripleți și sarcina cu cvadrupleți.
O sarcină gemelară poate fi:
monizogotă – apare când un ovul fertilizat se divizează, rezultând astfel doi embrioni; feții au același sex, aceleași trăsături și caracteristici. sau, altfel spus, sunt gemeni identici. Aceștia pot împărți aceeași placentă, dar fiecare are propriul său sac amniotic. Există însă și cazuri rare când gemenii identici nu se pot separa complet în stadiul de formare a embrionului, caz în care apar gemenii siamezi. Dacă organele importante nu sunt comune pentru cei doi, siamezii pot fi separați prin intervenție chirurgicală.
dizigotă – apare când doi spermatozoizi fecundează două ovule, fiecare geamăn are placentă proprie și sac amniotic, pot avea sex diferit (fată și băiat, două fete sau doi băieți) și nu sunt identici din punct de vedere genetic.

Simptomele unei sarcini multiple sunt aceleași cu cele ale unei sarcini obișnuite, fiind doar ceva mai accentuate ca intensitate. Astfel, anemia, grețurile matinale, sensibilitatea sânilor și stările de oboseală sunt mai accentuate, la fel și creșterea în greutate, precum și creșterea abdomenului. De asemenea, o gravidă cu sarcină multiplă poate resimți destul de timpuriu durerile de spate, apariția varicelor, a cosntipației sau hemoroizilor, respirație îngreunată.

Investigațiile medicale sunt aceleași ca în cazul unei sarcini cu un singur făt, dar frecvența ecografiilor este mai mare, tocmai pentru a monitoriza cât mai atent dezvoltarea feților.

O sarcină multiplă are nevoie de un cantitate mai mare de acid folic, calciu, fier, proteine și minerale. În același timp, alimentația gravidei ar trebui să fie echilibrată din punct de vedere caloric, astfel încât numărul kilogramelor pe care le va acumula nu va fi unul foarte mare (în niciun caz dublu față de numărul kilogramelor luate la o sarcină normală).
Dacă sarcina se dezvoltă firesc și nu există probleme de sănătate pentru mamă, gravida poate face exerciții fizice moderate: înot, alergare ușoara, yoga, pilates, mersul pe bicicletă staționară, plimbări în natură. Orice simptom nou apărut precum presiune în zona pelvină, contracții, sângerări vaginale, picioare și mâini umflate nu trebuie ignorat, iar exercițiile fizice se întrerup.

Complicațiile unei sarcini multimple sunt reprezentate de hipertensiune arterială, naștere prematură, sindromul transfuzor-transfuzat – are loc atunci când gemenii identici nu primesc aceeași cantitate de sânge placentar, iar dezvoltarea lor este diferită -, naștere prin intervenția de cezariană, diabet zaharat gestational, infecții ale tractului urinar, anemie.

O sarcină multiplă va fi mai atent monitorizată și va presupune mai multă odihnă pentru gravidă și încetarea orelor de lucru mai devreme decât în cazul unei sarcini normale.

credit foto: pinterest.com

Vitamine și minerale în sarcină

Necesarul de vitamine și minerale poate fi acoperit printr-o alimentație echilibrată.

În sarcină, cele mai multe minerale și vitamine pot fi acoperite printr-o alimentație echilibrată. Tocmai de aceea, odată confirmată sarcina, este bine ca viitoarea mamă să nu se abată de la a avea un regim alimentar din care să nu lipsească legumele și fructele proaspete, de preferat cele de sezon, cărnurile bine preparate, brânzeturile și lactatele pasteurizate.

Dacă totuși analizele de sânge recomandate în fiecare trimestru de sarcină ar putea arăta carența unui mineral sau a unei vitamine, cu siguranță medicul va indica anumite suplimente, astfel încât sarcina să se dezvolte în siguranță. Iată câteva dintre cele mai importante minerale și vitamine necesare în sarcină:

Fierul – este important atât pentru mamă, cât și pentru dezvoltarea fătului. Este elementul esențial în formarea și dezvoltarea globulelor roșii, în menținerea unui sistem imunitar sănătos și în prevenirea anemiei în sarcină. Este important de știut faptul că absorbția naturală a acestui mineral este împiedicată de consumul de ceai și cafea, tocmai de aceea este de preferat ca acestea să fie consumate la 2 ore după mâncare.
Surse naturale – linte, fasole, năut, semințe de dovleac, spanac, stafide aurii

Citește și despre Anemia în sarcină

Calciul – pentru făt, un nivel optim asigură buna dezvoltare a oaselor și dinților, a inimii, sistemului nervos și muscular etc. De asemenea, pentru femeia însărcinată calciul reduce riscul de hipertensiune și preeclampsie. Cu cât sarcina avansează, cu atât necesarul de calciu pentru făt este mai mare, astfel că, de exemplu, în penultima lună de sarcină, fătul primește ¾ din calciul fetal de la mamă.
Surse naturale – legume cu frunze verzi, smochine deshidratate, semințe de chia, brânzeturi și lactate

Acidul folic (sau vitamina B9) – are un rol important în formarea celulelor, în special a celor roșii. Luat înainte de a rămâne însărcinată, dar și în primele săptămâni de sarcină, acesta reduce cu aproximativ 70% riscul de malformații ale fătului legate de dezvoltare de dezvoltarea tubului neural. De asemenea, acidul folic scade riscul unor malformații cum sunt buza de iepure sau gura de lup, scade riscul unor boli congenitale la inimă ale fătului, reduce riscul nașterilor premature, ajută la formarea placentei.
Surse naturale – boabe de linte, spanac proaspăt, broccoli, sparanghel, citrice, avocado, mango

Vitamina D – are un rol foarte important în dezvoltarea și sănătatea oaselor și dinților, atât pentru făt, cât și pentru mamă. Ajută sistemul imunitar să lupte împotriva infecțiilor și poate contribui la prevenirea diabetului zaharat și a unor forme de cancer. Nu în ultimul rând, scade riscul de a naște un copil rahitic sau de a dezvolta rahitism în copilărie.
Surse naturale – expunerea moderată la soare, lactate (din lapte de vacă sau de capră), ciuperci shiitake și maitake, gălbenușuri, cerealele, sucul de portocale.

Vitamina A – este importantă în dezvoltarea celulelor, oaselor, dinților și pielii fătului, dar și pentru un sistem imunitar ridicat pentru viitoarea mamă. Deficitul de vitamina A poate duce la naștere prematură.
Surse naturale – cartofi portocalii, dovleac, morcov, frunze de spanac, broccoli, frunze de kale, mango.

Zinc – pentru viitoarea mamă, deficitul de zinc echivalează cu imunitate scăzută, risc de infecții gastrointestinale. Pentru făt, aportul unei cantități optime de zinc asigură dezvoltarea celulară și producția de ADN funcțional. Pentru făt, un deficit de zinc poate duce la greutate mică la naștere.
Surse naturale – nuci caju, migdale, alune

B-uri (B1, B2, B3, B5, B6, B7, B12) – asigură buna dezvoltare a creierului fătului, contribuie la sănătatea ochilor, mențin pielea frumoasă pe întreaga perioadă a sarcinii, scad riscul de preeclampsie, ajută digestia gravidei, reduc greața și vărsăturile, reduc crampele și durerile musculare, contribuie la metabolizarea grăsimilor, proteinelor și carbohidraților, contribuie la formarea creierului și coloanei vertebrale a fătului.
Surse naturale – semințe de in, floarea-soarelui, fulgi de cereale, fructe oleaginoase, legume proaspete, pastă de susan

Omega 3 – asigură dezvoltarea creierului fătului, a inimii și ochilor și, nu în cele din urmă, scade riscul de naștere prematură.
Iod – este important în dezvoltarea creierului și sistemului nervos ale fătului și contribuie la reglarea metabolismului, asigură buna funcționare a glandei tiroide a gravidei și scade riscul de avort spontan, precum și nașterea prematură.
Surse naturale – seminșe de chia, muștar și de in, frunze de spanac, uleiuri de in, soia, nucă

Profilul TORCH

TORCH este un acronim ce a rezultat prin alăturarea inițialelor celor cinci grupe de infecții care pot fi depistate:
T= Toxoplasma gondii
O=Others viruses (alte virusuri)
R= Rubeola
C= Cytomegalovirus
H= Herpes simplex virus
Toate aceste infecții putând fi transmise de la mamă la făt.

Analizele și investigațiile pe care o gravidă le are de făcut nu sunt puține la număr și fiecare are importanța ei. Printre acestea se numără și testul TORCH, recomandat în diagnosticarea unor posibile infecții ce ar putea împiedica dezvoltarea fătului și, în același timp, este un test de sânge ce vizează titrul anticorpilor IgG și IgM, specifici anumitor boli infecțioase.

Toxoplasmoza – este o infecție cauzată de parazitul toxoplasma gondii, iar pisica este unul dintre principalii purtători ai acestuia. te mai poți infecta prin consumul de carne crudă sau insuficient preparată termic sau prin consumul de lapte nepasteurizat. Toxoplasmoza poate duce la apariția unor anomalii severe fătului – complicații severe la nivelul ochilor, creierului, plămânilor și inimii.

Alte virusuri – testul TORCH include testarea anticorpilor pentru sifilis, hepatită B, virusul Epstein-Barr și infecția cu enterovirus.

Rubeola – este o infecție virală, mai mult caracteristică anotimpului primăvara, și se poate transmite prin strănut sau tuse. Virusul ajunge ușor la făt și poate provoca malformații la nivelul ochilor, sistemului auditiv, cardiorespirator sau nervos. cel mai mare risc este de a-l transmite la începutul sarcinii, dar scade pe măsură ce sarcina avansează și orfanele sunt formate. Rubeola este o boală ce se face o dată în viață, iar organismul capătă imunitate,

Cytomegalovirus – face parte din grupul de virusuri ai herpesului. Se transmite prin transfuzii, contacte sexuale etc. Infecția produce anomalii fetale grave și poate merge până la sarcină orpită în evoluție sau avort spontan, dacă infecția s-a produs în primele trei luni de sarcină.

Herpes simplex virus – face parte dintr-o grupă extinsă de viruși AND, cu efecte negative asupra viitoarei mame, dar și a fătului – incidență crescută de avort spontan, naștere prematură, malformații congenitale etc.

De preferat este ca efectuarea testului să aibă loc înainte ca sarcina să apară, dacă este vorba ddespre una planificată. În caz contrar, acesta se poate efectua și în primele săptămâni de sarcină. Dacă sarcina nu este confirmată, iar testul iese pozitiv, toxoplasmoza și sifilisul pot fi tratate, iar rubeola, varicela, zona Zoster pot fi prevenite prin vaccinare. Dacă sarcina a fost confirmată, iar testul este pozitiv, toatăperioada de sarcină va fi sub o atentă supraveghere medicală, astfel încât viața fătului să nu fie pusă în pericol.

credit foto: pinterest.com

Sarcina molară

Cunoscută și sub denumirea de mola hidatiformă, sarcina molară este o tumoră benigna ce se dezvolta în uter și este rezultatul unei erori genetice apărute în urma fertilizării dintre ovul și spermatozoid. Într-o sarcină obișnuită, oul fertilizat are 23 de cromozomi atât de la mamă, cât și de la tată. Sarcina molară apare atunci când ovulul fecundat are un set în plus de cromozomi de la tată.

Acest tip de sarcină nu conține un embrion viabil (poate în foarte puține dintre cazuri), iar după modul în care aceasta se dezvoltă și determină modificări în corpul femeii poate fi confundată cu o sarcină obișnuită, într-o primă fază.

Există două tipuri de sarcină molară: completă și parțială.
Sarcina molară completă este caracterizată de lipsa embrionului și a placentei normale și apariția în uter a unui țesut placentar anormal, alcătuit din mole hidatiforme ce se înmulțesc rapid și determină mărirea în volum a uterului, ale cărui dimensiuni sunt mai mari decât o arată vârsta sarcinii. Molele arată în acest caz asemenea unui ciorchine de struguri și devin vizibile în timpul unui examen ecografic.
Sarcina molară parțială este caracterizată de existența embrionului și a țesutului placentar. Cu toate că pentru o scurtă perioadă de la începutul sarcinii embrionul pare că începe să se dezvolte firesc,din cauza anomaliilor, acesta nu se va putea supraviețui. Oul fertilizat are 23 de cromozomi de la mama, dar dublu de cromozomi de la tata. Astfel că în loc de 46 de cromozomi, acesta are 69! Aceste dezechilibru are loc atunci când cromozomii din spermatozoid sunt duplicați sau atunci când doi spermatozoizi fertilizează același ovul.

Cei mai importanți factori de risc ai sarcinii molare sunt vârsta mamei mai mare de 35 de ani, istoric de sarcină molară, antecedente de avort spontan, afecțiuni endocrine și imunologice, antecedente de infecții virale și parazitare (toxoplasmoza).

Așa cum spuneam, la debutul sarcinii molare, simptomele pot fi confundate cu cele ale unei sarcini normale. Dar, cu toate acestea, există câteva manifestări particulare molei hidatiforme și acestea sunt:
● Sângerare vaginală fie de culoare foarte închisă, fie roșu strălucitor
● Senzații de greață și vomă excesive
● Eliminarea vaginală a unor vezicule sub formă de ciorchine
● Cresterea in dimensiuni a uterului
● Hipertensiune și preeclampsie
● Anemie
● Hipertiroidism
● Dureri/crampe abdominale

Diagnosticul se confirmă prin examen ginecologic, testarea nivelului de hCG (gonadotropina corionică umană) – în cazul acestei afecțiuni, nivelul acestui hormon este foarte ridicat, mai mari de 200.000 mUI/ml, ecografie pelvină, teste de sânge și de urină examen anatomo-patologic – examinarea la microscop a țesutului molar după ce a fost îndepărtat, radiografii, CT (computer tomograf) sau RMN (rezonanță magnetică).

Odată confirmat diagnosticul se impune fie chiuretarea (sub anestezie generală), fie aspirarea țesutului molar. Cea mai importantă complicație a sarcinii molare o reprezintă boala trofoblastică gestațională și poate să apară când, după îndepărtarea sarcinii molare, a mai rămas țesut molar ce continuă să se dezvolte. Aceasta se tratează, cu rezultate bune, cu tratament chimioterapic sau prin intervenția de histerectomie.
credit foto: pinterest.com

Alimente interzise în sarcină

Cum spuneam și în articolul Alimente permise în sarcină, gravida trebuie să acorde un plus de atenție alimentației zilnice, aceasta având un impact important asupra dezvoltării fătului. Și, așa cum am văzut care este lista alimentelor permise și recomandate în timpul celor nouă luni de sarcină, haideți să aflăm care sunt alimentele al căror consum poate afecta sănătatea fătului, dar și pe a mamei.

În cele mai multe dintre cazuri, consumul cărnii de pește este benefic pentru organism, fiind o sursă de proteine, fier, zinc, acizi Omega 3. Doar că în timpul sarcinii, există anumite tipuri de pești care devin chiar nocivi pentru gravidă, conținând o cantitate mare de mercur. Acești pești sunt rechinul, peștele-sabie sau macroul rege, adică pești prădători de mari dimensiuni. Societățile medicale recomandă ca o femeie însărcinată să se limiteze la consumul a două porții medii de pește pe săptămână, adică nu mai mult de 340 g săptămânal. peștii ce pot fi consumați în siguranță sunt somonul, heringul, sardinele, păstrăvul, anșoa, macroul de ocean, dar și creveți și scoici sau conserve de somon și ton. Este important însă ca aceste cărnuri să fie bine preparate termic. Este interzis consumul de pește crud, scoici și creveți negătite, inclusiv pește afumat.


De asemenea, pe lista alimentelor interzise se află carnea crudă sau prea puțin pregătită termic (prezintă firicele de sânge în interior), deoarece există riscul de toxoplasmoză, o boală ce poate provoca avortul sau decesul la naștere. De asemenea, carnea insuficient pregătită termic este un risc pentru toxiinfecție alimentară cauzată de Salmonella, afecțiune ce poate provoca gravidei vărsături și diaree, cefalee, febră etc. La fel de important este ca atunci când gravida pregătește anumite preparate din carne, să-și spele mâinile cu apă și săpun după fiecare contact cu carnea crudă, precum și ustensilele cu care a tranșat respectiva carne.


Ouăle crude se află și ele pe lista alimentelor interzise în sarcină. În stare crudă sau fierte moi, acestea pot conține Salmonella, o bacterie care poate provoca toxiinfecție alimentară. Pentru a distruge Salmonella, ouăle trebuie bine pregătite termic: fierte, în coajă, aproximativ 7 minute, fierte fără coajă până albușul este bine închegat și devine alb opac, prăjite pe ambele părți. Evită consumul de maioneză de casă, prăjituri gen tiramisu, mousse-uri, șerbet, înghețate, preparate ce folosesc ouă și în stare crudă. Este recomandată spălarea mâinilor după fiecare atingere sau gătire a ouălor, Salmonella putând exista atât pe coajă, cât și în interior.


Lactatele sunt considerate alimente sănătoase, cu multiple beneficii mai ales în sarcină. Cu toate acestea, există anumite tipuri de lactate nepasteurizate, produse ce trebuie evitate, producând adesea toxiinfecții alimentare, cum este listeria, o bacterie ce poate supraviețui pe alimentele păstrate în frigider sau congelate. Astfel, dacă ești însărcinată nu consuma brânzeturi precum Brie, Camembert, Gorgonzola, Roquefort sau orice alt tip de brânză cu mucegaiuri. Brânzeturile considerate sigure a fi consumate în sarcină sunt cele de tip Gouda, Emmental, parmezan, brânză de vaci, cremă de brânză, telemea, brânză de capră, mascarpone, mozzarella, ricotta, dar cu mențiunea de a verifica pe ambalaj dacă s-au preparat din lapte pasteurizat.


De asemenea, recomand femeilor însărcinate să consume alimente bogate în vitamina A cu prudență, în special ficatul și produsele din ficat și să evite consumul de fructe și legume nespălate, pentru a înlătura astfel riscul de contaminare cu o bacterie periculoasă. Dacă în cazul consumului de alcool acesta este cu desăvârșire interzis în sarcină, în cazul consumului de cafeină recomand prudență, o cafea pe zi fiind permisă dacă nu există alte contraindicații medicale.

credit foto: pinterest.com