analize infertilitate

Profilul TORCH

TORCH este un acronim ce a rezultat prin alăturarea inițialelor celor cinci grupe de infecții care pot fi depistate:
T= Toxoplasma gondii
O=Others viruses (alte virusuri)
R= Rubeola
C= Cytomegalovirus
H= Herpes simplex virus
Toate aceste infecții putând fi transmise de la mamă la făt.

Analizele și investigațiile pe care o gravidă le are de făcut nu sunt puține la număr și fiecare are importanța ei. Printre acestea se numără și testul TORCH, recomandat în diagnosticarea unor posibile infecții ce ar putea împiedica dezvoltarea fătului și, în același timp, este un test de sânge ce vizează titrul anticorpilor IgG și IgM, specifici anumitor boli infecțioase.

Toxoplasmoza – este o infecție cauzată de parazitul toxoplasma gondii, iar pisica este unul dintre principalii purtători ai acestuia. te mai poți infecta prin consumul de carne crudă sau insuficient preparată termic sau prin consumul de lapte nepasteurizat. Toxoplasmoza poate duce la apariția unor anomalii severe fătului – complicații severe la nivelul ochilor, creierului, plămânilor și inimii.

Alte virusuri – testul TORCH include testarea anticorpilor pentru sifilis, hepatită B, virusul Epstein-Barr și infecția cu enterovirus.

Rubeola – este o infecție virală, mai mult caracteristică anotimpului primăvara, și se poate transmite prin strănut sau tuse. Virusul ajunge ușor la făt și poate provoca malformații la nivelul ochilor, sistemului auditiv, cardiorespirator sau nervos. cel mai mare risc este de a-l transmite la începutul sarcinii, dar scade pe măsură ce sarcina avansează și orfanele sunt formate. Rubeola este o boală ce se face o dată în viață, iar organismul capătă imunitate,

Cytomegalovirus – face parte din grupul de virusuri ai herpesului. Se transmite prin transfuzii, contacte sexuale etc. Infecția produce anomalii fetale grave și poate merge până la sarcină orpită în evoluție sau avort spontan, dacă infecția s-a produs în primele trei luni de sarcină.

Herpes simplex virus – face parte dintr-o grupă extinsă de viruși AND, cu efecte negative asupra viitoarei mame, dar și a fătului – incidență crescută de avort spontan, naștere prematură, malformații congenitale etc.

De preferat este ca efectuarea testului să aibă loc înainte ca sarcina să apară, dacă este vorba ddespre una planificată. În caz contrar, acesta se poate efectua și în primele săptămâni de sarcină. Dacă sarcina nu este confirmată, iar testul iese pozitiv, toxoplasmoza și sifilisul pot fi tratate, iar rubeola, varicela, zona Zoster pot fi prevenite prin vaccinare. Dacă sarcina a fost confirmată, iar testul este pozitiv, toatăperioada de sarcină va fi sub o atentă supraveghere medicală, astfel încât viața fătului să nu fie pusă în pericol.

credit foto: pinterest.com

Investigații pentru fertilitatea masculină

Statisticile privind infertilitatea masculină arată că numărul bărbaților care suferă de diverse patologii ce conduc la imposibilitatea obținerii unei sarcini pe cale naturală este aproape egal cu cel al femeilor aflate în această situație. Investigațiile necesare sunt mai puțin numeroase față de cele la care sunt supuse femeile, dar pentru ca visul de a avea un copil să prindă viață, sunt necesare și important a fi făcute.

Investigațiile pentru depistarea infertilității de tip masculin sunt:
A. Spermograma
B. Testul HALOSPERM
C. Testul postcoital

A. Spermograma este cea mai simplă investigație atunci când asupra cuplului planează suspiciunea de infertilitate. Pentru un diagnostic corect, este necesară repetarea investigației cel puțin două-trei ori la un interval de minimum 3 luni. De asemenea, este important ca de fiecare dată când se efectuează spermograma, aceasta să fie efectuată după o perioadă de abstinență de 2 – 5 zile, mai multe zile de repaus sexual putând afecta numărul și mobilitatea spermatozoizilor. Recoltarea spermei se face prin masturbare și ar fi bine să aibă loc în condiții sigure de sterilitate, de preferat în camerele special amenajate în clinicile de specialitate. În caz contrar, recipientul steril trebuie adus la laborator în maximum o oră de la recoltare, iar proba trebuie menținută la o temperatură de maxim 37 de grade Celsius. În laborator, se urmăresc volumul, concentrația spermatozoizilor, mobilitatea acestora și aspectul lor.

B. Testul HALOSPERM se recomandă pacienților în cazul în care lucrează în mediu toxic și radiații, sunt fumători, au episoade frecvente de stări febrile, când există suspiciunea de varicocel, dar și atunci când rezultatul spermogramelor iese modificat, dacă există antecendente în cuplu de avort repetat și eșecuri de reproducere prin fertilizare in vitro. Este recomandat ca recoltarea probei să fie precedată de o perioadă de o lună de zile, timp în care pacientul nu a suferit episoade febrile, nu a fost supus radiațiilor, nici măcar celor dentare, nu a urmat un tratament cu antibiotice. De asemenea, analiza este bine să se efectueze după o perioadă de abstinență între 2 și 5 zile. În urma analizei în laboratorul de specialitate, este de dorit ca rezultatul (procentul de spermatozoizi cu ADN fragmentat din probă) să fie cât mai mic. Un rezultat care exprimă un procent mare de spermatozoizi cu ADN fragmentat (mai mare de 30%), va primi recomandarea ICSI (Injectare Intracitoplasmică de Spermatozoizi) sau P-ICSI ca metodă de fertilizare a ovocitelor în cazul unei proceduri FIV.

C. Testul postcoital sau testul Sinus Huhner are rolul de a demonstra posibilitatea fizică a spermatozoizilor de a penetra stratul de mucus cervical. Se recoltează într-un interval cuprins între 2 și 24 de ore de la actul sexual, când femeia se prezintă la cabinetul de specialitate pentru recoltarea unei cantități din mucusul cervical, ce va fi apoi supus analizei pentru a vedea dacă există sau nu spermatozoizi. Important de reținut este faptul că efectuarea testului trebuie să aibă loc în perioada de ovulație, atunci când mucusul cervical este abundent. Recoltarea probei durează foarte puțin și nu are efecte secundare.

credit foto: pinterest.com

Teste pentru depistarea infertilității feminine

Diagnosticul de infertilitate nu este unul ușor, dar datorită progreselor științei, nu mai reprezintă o barieră de netrecut în cazul cuplurilor care-și doresc să devină părinți și nu pot face acest lucru pe cale naturală. Dar pentru aceasta, este important ca perechea de viitori părinți să se prezinte la medicul specialist în infertilitate.

Șirul investigațiilor pentru depistarea cauzelor infertilității de tip feminin este unul lung, ce presupune un uriaș efort emoțional și financiar. Sunt analize amănunțite, începând cu cele de sânge și încheind cu intervenții ginecologice fără bisturiu. Sunt teste ce necesită timp și, de multe ori, prima vizită în cabinetul medicului specialist în infertilitate are loc după ce femeia a trecut granița celor 35-38 de ani. Iar timpul nu este deloc prietenul fertilității feminine.

Șirul testelor pentru depistarea infertilității feminine începe cu o serie de analize de sânge ce alcătuiesc profilul hormonal complet. Acestea sunt:
LH sau hormonul luteinizant – stimulează și acționează asupra ovarelor și testiculelor (gonadele); nivelul acestui hormon din sânge sau urină oferă, de asemenea, informații concludente despre fertilitatea unei persoane, fie că e vorba de femeie sau bărbat
FSH sau hormonul foliculostimulant – reglează ciclul menstrual și producția de ovule la nivelul ovarelor; are o valoare ridicată după ovulație
Estradiol – este cel mai potent hormon estrogen natural și este produs de ovare
Progesteron – este un hormon produs de ovare și contribuie la îngroșarea pereților interni ai uterului, pregătindu-l astfel pentru o eventuală sarcină
Prolactină – este un hormon secretat de glanda hipofiză anterioară și are rolul de a declanșa și menține secreția lactată. La femei, valoarea prolactinei crește începând din perioada pubertății și scade după debutul menopauzei.
TSH, T3, free T4 – sunt hormoni specifici glandei tiroide și evaluează funcționarea acestui organ important
AMH sau hormonul anti-Mullerian – este un marker semnificativ al rezervei ovariene, estimează timpul rămas pentru a putea avea o sarcină, dar poate oferi date și despre debutul menopauzei

Ecografia transvaginală și examenele din secreția vaginală și testul Papanicolau sunt o altă etapă din cadrul testelor pentru depistarea infertilității de tip feminin. Dacă ecografia se realizează pentru a vizualiza cavitatea uterină și pentru a identifica eventualele anomalii ale uterului sau ovarelor, testele pentru secreție vaginală se fac pentru a exclude o posibilă infecție cu Chlamydia, Mycoplasma și Ureaplasma.

Histerosalpingografia este investigația ce verifică starea uterului și a trompelor uterine la femeile care nu pot rămâne însărcinate pe cale naturală ori la cele care au avut unul sau mai multe avorturi spontane. În timpul ecografiei, se introduce în colul uterin un tub subțire (o canulă) apoi, cu ajutorul unei seringi, se introduce în uter (prin canulă) substanța de contrast. Când aceasta va umple cavitatea uterului și pătrunde în trompele uterine, medicul face câteva imagini radiografice. După obținerea imaginilor, tubul este îndepărtat, iar substanța de contrast va fi absorbită rapid în sânge și se va elimina din organism. Investigația medicală durează 15-30 de minute.

Testul CA 125 – un marker tumoral ale cărui valori mari sunt întâlnite în cazul carcinomului ovarian, dar şi în alte afecţiuni maligne, cum ar fi cele la nivelul endometrului, sânului, tractului gastrointestinal. Un nivel crescut poate apărea și în cazul unor afecțiuni benigne, cum sunt chistele ovariene, endometrioza, cervicita, uterul fibromatos, pancreatită acută sau cronică, afecţiuni gastrointestinale, insuficiență renală, boli autoimune, ciroză, hepatită.
credit foto: pinterest.com

Citește și Teste pentru depistarea infertilității masculine

Hidrosalpinx, dușmanul fertilității

hidrosalpinx2

Hidrosalpinxul înseamnă că o trompă uterină sau amândouă sunt pline cu fluid seros sau clar, care blochează întâlnirea dintre ovul și spermatozoid. Se dezvoltă ca urmare a unei infecții și este unul dintre factorii frecvenți ai infertilității feminine.

Citește și Despre procedura FIV

Prezența hidrosalpinxului nu dă de regulă simptome, doar în cazuri rare pacienta poate resimți dureri pelvine. Practic, orice femeie poate avea această afecțiune de mulți ani fără ca măcar bănuiască acest lucru. Cauzele care duc la formarea hidrosalpinxului sunt, de cele mai multe ori, de natură infecțioasă, iar printre cele mai frecvente sunt infecțiile cu Chlamydia sau Gonoreea. Aceste boli inflamatorii pelvine provoacă infecția trompelor uterine, cauzând în cele din urmă hidrosalpinxul. Alte cauze de formare a acestuia sunt prezența endometriozei sau cancerului ovarian ori tubar. Diagnosticarea se face printr-un examen ecografic, dar poate fi confundat destul de ușor cu un chist ovarian atunci când performanțele aparatului nu sunt ridicate sau când medicul nu are experință în astfel de patologii. Dacă hidrosalpinxul este foarte mic, nu poate fi diagnosticat ecografic, fiind necesară efectuarea unei salpingografii. Aceasta este o procedură prin care are loc radiografierea trompei uterine cu ajutorul unei substanțe de contrast.

Cauză de infertilitate
Hidrosalpinxul bilateral reprezintă un blocaj al ambelor trompe, devenind astfel o cauză tubară de infertilitate de tip feminin. Îndepărtarea chirurgicală a hidrosalpinxului este recomandată înaintea începerii unei proceduri de reproducere asistată deoarece poate fi o sursă de nereușită, împiedicând implantarea embrionului.

Tratamentul
Hidrosalpinxul se mai poate detecta prin examen laparoscopic, acesta fiind și una dintre metodele de a-l înlătura. Se recomandă să fie făcut înainte de începerea unei proceduri FIV și presupune înlăturarea trompei sau trompelor afectate de hidrosalpinx ori ligatura trompei cu hidrosalpinx la joncțiunea cu uterul.

Dacă vă doriți un copil și timp de un an ați întreținut raporturi sexuale regulate și neprotejate și nu ați rămas însărcinată, mergeți la control la un medic specialist în infertilitate. Cauzele infertilității sunt multiple și se împart în egală măsură în cuplu. Dar pentru tratarea acestora este necesar ca acel cuplu să aibă un diagnostic complet și corect.

Te-ar putea interesa și Analize profil hormonal