andreas vythoulkas

Normal și anormal în durerea de sâni. Când să te adresezi medicului

Nu este ceva neobișnuit sau anormal ca, în timpul ciclului menstrual, din cauza hormonilor care determină schimbări la nivelul țesutului mamar, să apară durere sau disconfort la nivelul sânilor. Acest tip de durere este comună și ocazională.

Medical denumită mastalgie, durerea de sâni poate fi ciclică sau nonciclică. Cea ciclică se asociază ciclului menstrual și tinde să se reducă în intensitate în timpul menstrei. Cea nonciclică, însă, nu este atât de frecventă și are uneori cauze care trebuie mai întâi identificate. Poate fi vorba despre un traumatism la nivelul sânului, de o infecție, sau poate fi provocată mai degrabă de țesutul din jurul lui sau de articulațiile din proximitate decât de sân în sine. Nivelul de intensitate al durerii poate varia de la jenă și sensibilitate la senzația de sâni mai plini decât de obicei și ușoare furnicături, până la durerea ascuțită, vie.
Referindu-ne la variatele posibile cauze ale durerilor de sâni, unele nu prezintă motive de îngrijorare, însă altele ar trebui să fie motive întemeiate de a solicita o consultație de specialitate.
Cauze normale ale durerilor de sâni
Așa cum am precizat deja, la vârsta fertilă fluctuațiile hormonale (estrogenul și progesteronul) pot provoca senzația de sâni tumefiați (umflați) și dureroși. În unele cazuri durerea se agravează pe măsura înaintării în vârstă, datorită sensibilității crescute la hormoni. Sunt trei perioade în viața unei femei în care faptul că hormonii interferează cu menstra determină dureri de sâni: pubertatea, sarcina și menopauza.
În sarcină, sânii devin dureroși din cauza creșterii lor în volum, ceea ce iar este un lucru normal. Apoi, după naștere, alăptarea vine uneori cu o serie de dificultăți. Și mă refer la durerea de sâni cauzată de angorjare, adică atunci când aceștia sunt preaplini de lapte. Exprimarea laptelui (manual sau cu pompa de muls) ameliorează disconfortul. Și neatașarea corectă a copilului la sân poate determina dureri la nivelul mameloanelor. Sfaturile unui consultant în alăptare cu siguranță că vor rezolva acest neajuns.
Fumatul, medicația antidepresivă și cea pentru bolile de inimă, terapia cu hormoni și antibioticele, toate pot avea ca și efect durerile de sâni.
Când să te adresezi medicului
În perioada de alăptare mamele se pot confrunta cu mastita. Aceasta este o infecție a canalelor galactofore, ce provoacă dureri severe la nivelul sânilor, mâncărimi, inflamații, senzație de arsură, febă și frisoane. Medicul va stabili conduita terapeutică, care constă în antibioterapie.
De asemenea, durerile de sâni cauzate de chisturi sau noduli vor trebui investigate. Foarte important de reținut este faptul că marea majoritate (circa 85%) a nodulilor mamari sunt benigni, adică NU sunt de natură canceroasă. Cancerul mamar de obicei nu doare, iar nodulii benigni de cele mai multe ori sunt dureroși. Însă pot exista și excepții de la această regulă, desigur.
Adresează-te de urgență medicului dacă durerea de sâni:
– durează de mai mult de două săptămâni;
– pare să fie concentrată într-o anumită zonă;
– se agravează pe măsură ce trece timpul;
– te împiedică să îți desfășori activitățile zilnice

Cele mai frecvente complicații care pot să apară în sarcină

Deși majoritatea sarcinilor decurg fără probleme, uneori – din nefericire – mai pot apărea și complicații. Iată câteva dintre cele mai frecvent întâlnite.
Sângerari
În primele săptămâni de sarcină, sângerările puternice însoțite de dureri abdominale puternice sunt semnul unei sarcini extrauterine. Marele risc la care este expusă pacienta este acela de afectare ireversibilă a unei trompe uterine. Dacă aceste sângerări au loc în primele 20 de săptămâni, atunci ele anunță iminența unui avort. În cel de-al treilea trimestru de sarcină, sângerarea împreună cu durerile abdominale și cele de spate indică ruptura de placentă. Foarte important de reținut: orice sângerare, în orice moment al sarcinii, reprezintă o urgență medicală!
Prea mult sau prea puțin lichid amniotic
Prea mult lichid poate pune prea multă presiune asupra uterului mamei, ceea ce duce la travaliu prematur. De asemenea, poate provoca presiune asupra diafragmei mamei, iar acest fapt îi provoacă dificultăți de respirație. Lichidul tinde să se acumuleze în cazuri de diabet necontrolat ori sarcină multiplă. În condițiile unui nivel prea scăzut de lichid amniotic, după săptămâna 33 se poate lua decizia declanșării nașterii, pentru a nu pune fătul în pericol.
Atașarea defectuoasă a placentei
Cu precădere spre sfârșitul sarcinii, o complicație care generează sângerări masive și reprezintă o complicație gravă, este placenta praevia și placenta accreta. În condiții normale, placenta se atașează de peretele uterin. Placenta praevia apare atunci când aceasta se atașează de partea inferioară a uterului, uneori acoperind complet colul. Placenta accreta este o afecțiune rară, dar foarte serioasă, în care placenta penetrează peretele uterului și/sau se poate extinde și fixa de organe vecine, precum vezica urinară.
Preeclampsia sau eclampsia
Preeclampsia se caracterizează prin valori mari ale tensiunii arteriale, induse de sarcină. Uneori sunt prezente si edemele, cauzate de retenția de lichide. Eclampsia este forma mai severă a acestei probleme si poate duce la convulsii, comă sau chiar deces. Factorii de risc pentru preeclampsie includ sarcina multipla, istoricul de hipertensiune arterială, diabet sau boli renale, indicele mare de masă corporală, vârsta înaintată (mai mare de 40 de ani).
Diabetul gestațional
Cinci la sută dintre femeile însărcinate se confruntă cu diabetul gestațional. Din fericire este o suferință reversibilă care, atent monitorizată, nu ridică probleme în privința evoluției sarcinii. Nivelul glucozei din sânge poate fi menținut în limitele normale cu ajutorul alimentației și al mișcării. Diabetul gestațional dispare după naștere, dar mamele care s-au confruntat în sarcină cu această afecțiune prezintă un risc crescut de a face mai târziu diabet de tip II.

Sarcina molară

Cunoscută și sub denumirea de mola hidatiformă, sarcina molară este o tumoră benigna ce se dezvolta în uter și este rezultatul unei erori genetice apărute în urma fertilizării dintre ovul și spermatozoid. Într-o sarcină obișnuită, oul fertilizat are 23 de cromozomi atât de la mamă, cât și de la tată. Sarcina molară apare atunci când ovulul fecundat are un set în plus de cromozomi de la tată.

Acest tip de sarcină nu conține un embrion viabil (poate în foarte puține dintre cazuri), iar după modul în care aceasta se dezvoltă și determină modificări în corpul femeii poate fi confundată cu o sarcină obișnuită, într-o primă fază.

Există două tipuri de sarcină molară: completă și parțială.
Sarcina molară completă este caracterizată de lipsa embrionului și a placentei normale și apariția în uter a unui țesut placentar anormal, alcătuit din mole hidatiforme ce se înmulțesc rapid și determină mărirea în volum a uterului, ale cărui dimensiuni sunt mai mari decât o arată vârsta sarcinii. Molele arată în acest caz asemenea unui ciorchine de struguri și devin vizibile în timpul unui examen ecografic.
Sarcina molară parțială este caracterizată de existența embrionului și a țesutului placentar. Cu toate că pentru o scurtă perioadă de la începutul sarcinii embrionul pare că începe să se dezvolte firesc,din cauza anomaliilor, acesta nu se va putea supraviețui. Oul fertilizat are 23 de cromozomi de la mama, dar dublu de cromozomi de la tata. Astfel că în loc de 46 de cromozomi, acesta are 69! Aceste dezechilibru are loc atunci când cromozomii din spermatozoid sunt duplicați sau atunci când doi spermatozoizi fertilizează același ovul.

Cei mai importanți factori de risc ai sarcinii molare sunt vârsta mamei mai mare de 35 de ani, istoric de sarcină molară, antecedente de avort spontan, afecțiuni endocrine și imunologice, antecedente de infecții virale și parazitare (toxoplasmoza).

Așa cum spuneam, la debutul sarcinii molare, simptomele pot fi confundate cu cele ale unei sarcini normale. Dar, cu toate acestea, există câteva manifestări particulare molei hidatiforme și acestea sunt:
● Sângerare vaginală fie de culoare foarte închisă, fie roșu strălucitor
● Senzații de greață și vomă excesive
● Eliminarea vaginală a unor vezicule sub formă de ciorchine
● Cresterea in dimensiuni a uterului
● Hipertensiune și preeclampsie
● Anemie
● Hipertiroidism
● Dureri/crampe abdominale

Diagnosticul se confirmă prin examen ginecologic, testarea nivelului de hCG (gonadotropina corionică umană) – în cazul acestei afecțiuni, nivelul acestui hormon este foarte ridicat, mai mari de 200.000 mUI/ml, ecografie pelvină, teste de sânge și de urină examen anatomo-patologic – examinarea la microscop a țesutului molar după ce a fost îndepărtat, radiografii, CT (computer tomograf) sau RMN (rezonanță magnetică).

Odată confirmat diagnosticul se impune fie chiuretarea (sub anestezie generală), fie aspirarea țesutului molar. Cea mai importantă complicație a sarcinii molare o reprezintă boala trofoblastică gestațională și poate să apară când, după îndepărtarea sarcinii molare, a mai rămas țesut molar ce continuă să se dezvolte. Aceasta se tratează, cu rezultate bune, cu tratament chimioterapic sau prin intervenția de histerectomie.
credit foto: pinterest.com