cancer cervical

Totul despre vaccinarea anti-HPV

Majoritatea cancerelor cervicale sunt asociate cu papilomavirusul uman (HPV), o infecție cu transmitere sexuală. Imunizarea pe scară largă cu vaccinul HPV ar putea reduce impactul cancerului de col uterin la nivel mondial. Iată ce trebuie să știți despre acest vaccin.

Diverse tulpini de HPV se răspândesc prin contact sexual și sunt asociate cu majoritatea cazurilor de cancer de col uterin. Vaccinarea HPV poate preveni majoritatea cazurilor de cancer de col uterin dacă este efectuată înainte ca o fată sau o femeie să fie expusă la virus. În plus, acest vaccin poate preveni cancerul vaginal și vulvar la femei și apariția condiloamelor genitale și a cancerului anal la femei și bărbați. În teorie, vaccinarea băieților împotriva tipurilor de HPV asociate cu cancerul de col poate contribui, de asemenea, la protejarea fetelor de virus prin scăderea riscului de transmitere. Anumite tipuri de HPV au fost, de asemenea, legate de cancerele la nivelul gurii și gâtului, astfel că, probabil, vaccinul HPV oferă o anumită protecție și împotriva acestor tipuri de cancer.


Cine îl face?
Vaccinul HPV este recomandat, de rutină, fetelor și băieților cu vârste între 11 și 12 ani, deși poate fi administrat încă de la vârsta de 9 ani. Este ideal pentru fete și băieți să primească vaccinul înainte de începerea vieții sexuale și expunerii la virus. Cercetările au arătat că administrarea vaccinului la o vârstă fragedă nu este legată de un început mai precoce al activității sexuale. Odată ce o persoană a fost infectată cu HPV, s-ar putea ca vaccinul să nu fie la fel de eficient sau să nu funcționeze deloc. De asemenea, răspunsul la vaccin este mai bun la vârste mai tinere decât la vârste mai mari.
Centrele pentru controlul și prevenirea bolilor (CDC) recomandă acum ca toți copiii de 11 și 12 ani să primească două doze de vaccin HPV la cel puțin șase luni de distanță, în loc de schema recomandată anterior, de trei doze. Copiii cu vârsta între 9 și 10 ani și adolescenții cu vârste cuprinse între 13 și 14 ani, de asemenea, pot fi vaccinați conform schemei actualizate, cu două doze. Cercetările au arătat că schema de două doze este eficientă pentru copiii cu vârste sub 15 ani.
Adolescenții și adulții tineri care încep seria de vaccinuri mai târziu, de la 15 la 26 de ani, ar trebui să continue să primească trei doze de vaccin.


Cine nu se poate vaccina
Vaccinul contra HPV nu este recomandat femeilor însărcinate, persoanelor a căror stare de sănătate generală este deteriorată, celor care suferă de alergii severe (inclusiv la drojdie sau latex). De asemenea, dacă la administrarea primei doze de vaccin s-a manifestat o reacție alergică la una din componentele acestuia, nu mai trebuie administrate următoarele doze.


Vaccinul HPV mai oferă beneficii celor deja activi sexual?
Da. Chiar dacă aveți deja o tulpină de HPV, puteți beneficia totuși de vaccin, deoarece vă poate proteja de alte tulpini pe care încă nu le aveți. Cu toate acestea, niciunul dintre vaccinuri nu poate trata o infecție cu HPV existentă. Vaccinurile vă protejează numai de tulpinile specifice de HPV la care nu ați fost expus.


Efectele secundare
În general, efectele secundare sunt ușoare. Cele mai frecvente reacții adverse ale vaccinului HPV includ durerea moderată, inflamația sau înroșirea la locul injecției. În unele cazuri mai pot apărea durerile de cap, greața, vărsăturile și o stare de slăbiciune.

Colposcopia și biopsia cervicală

Efectuarea anuală a testului Papanicolau îți poate salva viața. Dar faptul că România se află pe primul loc în Europa în ceea ce privește mortalitatea din pricina cancerului de col uterin, afecțiune ce poate fi depistată prin acest simplu test, arată că încă sunt foarte multe femei ce ignoră acest sfat medical.

Principalul rol al testului Babeș Papanicolau este de a identifica apariția celulelor canceroase sau cu potențial malign. Tocmai de aceea, în cazul în care rezultatul testului indică un rezultat anormal (arată displazie cervicală sau cancer, semne de infecție cu HPV, celule ASCUS) sunt necesare investigații suplimentare ale colului uterin, colposcopia și biopsia cervicală fiind printre cele mai importante în obținerea unui diagnostic corect.

Colposcopia este o metodă puțin invazivă cu ajutorul căreia se examinează îndeaproape suprafața vulvei, vaginului și colului. În timpul acesteia se folosește instrumentul numit colposcop, ce poate mări imaginea de până la 60 de ori, astfel că medicul poate identifica eventualele celule modificate, leziunile ce nu pot fi văzute cu ochiul liber și, nu în cele din urmă, permite prelevarea de țesut biopsic pentru examinarea ulterioară în laboratorul de specialitate.

Pregătirea pentru colposcopie nu este una specială, dar este bine ca medicul ce urmează să facă intervenția să fie anunțat dacă pacienta este însărcinată, alergică la vreun medicament, dacă este nu în tratament pentru o infecție vaginală, cervicală sau pelviană. De asemenea, se vor evita contactele sexuale, folosirea tampoanelor interne, a tratamentelor interne ori a dușurilor intravaginale cu două zile înainte de programarea pentru această intervenție. Testul se efectuează pe masa ginecologică și după o examinare cu ochiul liber a aspectului vulvei, medicul va folosi instrumentul numit speculum pentru a depărta pereții vaginali și va poziționa colposcopul la intrarea în vagin. Pentru a face mai ușor de observat zonele cu celule modificate, medicul va folosi o soluție acetică (pentru curățarea mucusului) și o soluție iodată pentru e evidenția zonele cu celule modificate. În cazul în care pacienta resimte un ușor disconfort, este bine să știe că i se poate administra un anestezic local sau general. După intervenție, pacienta poate pleca și relua activitățile obișnuite. Sunt posibile ușoare sângerări vaginale sau ușoare senzații de disconfort.

De reținut!
În prima săptămână de la efectuarea colposcopiei sunt interzise contactele sexuale, folosirea tampoanelor interne și a dușurilor vaginale ori folosirea cremelor locale.

Biopsia cervicală sau de col uterin este o manevră chirurgicală de recoltare a unui fragment considerat suspect de pe colul uterin sau întreaga leziune, pentru a fi supuse apoi analizei laboratorului de specialitate. Biopsia se face cu anestezie locală sau generală, în funcție de gradul de suportabilitate al pacientei și, foarte important, niciodată în perioada menstruației sau în sarcină! Biopsia de col uterin se poate realiza:
– prin ciupire – cu ajutorul unei pense se iau fragmente de țesut din zona modificată;
– prin chiuretaj biopsic – cu ajutorul unei chiurete se prelevează un fragment din țesutul aflat în porțiunea endocolului (porțiune invizibilă a colului);
– cu ajutorul unei anse metalice conectat la un aparat special – se face atunci când leziunea suspectă este superficială, aflată în porțiunea vizibilă a colului, numit și exocol;
– prin conizație – se îndepărtează un fragment în formă de con din zona exocolului pentru a împiedica astfel extinderea celulelor canceroase.

După efectuarea biopsiei, pacienta își poate relua activitățile zilnice, cu recomandarea de a evita relațiile sexuale pe o perioadă de o săptămână și, de asemenea, evitarea dușurilor intravaginale 1-2 zile de la efectuarea biopsiei.
credit foto – pinterest.com