control ginecologic

Vizita la ginecolog

La fel cum mergi, cel puțin o dată pe an, la medicul de familie pentru un set de analize și investigații ori la medicul stomatolog pentru un consult de rutină sau rezolvarea unei probleme apărute, la fel ar fi bine să fii preocupată de sănătatea organelor genitale. Și nu ar trebui să consideri consultul ginecologic un chin sau un moment jenant peste care nu poți trece. Pentru că, uneori, îți poate salva viața!

Consultul ginecologic ar trebui să fie un examen obișnuit, de rutină, pentru fiecare femeie preocupată de sănătatea aparatului reproducator, iar acesta ar fi bine să aibă o frecvență anuală. Totuși, prezentarea la un examen ginecologic este recomandată pentru oricare dintre următoarele simptome nou apărute:
• scurgeri vaginale ce provoacă mâncărimi, arsuri
• sângerări vaginale în afara perioadei de menstruație sau după un contact sexual
• dureri neobișnuite în perioada menstruației
• sângerări după instalarea menopauzei
• întârzierea repetate ale menstruației

Sunt cazuri in care unele afecțiuni deja existente nu au niciun fel de simptom. Astel ca, un simplu control ginecologic de rutină devine cea mai bună modalitate de a preveni agravarea unei boli. Cel mai bun moment pentru a face un astfel de control este după încheierea sângerării menstruale.

Orice consultație medicală, indiferent de specialitate, are două etape: discuția cu pacientul, urmată apoi de examinare și investigații, după caz. Același lucru se întâmplă și în cabinetul medicului ginecolog. Tocmai de aceea, este bine ca fiecare pacientă să știe datele ultimelor cicluri menstruale, frecvența acestora, să vorbească deschis despre micile probleme apărute – fie că vorbim despre cantitatea sângelui menstrual, despre durerile resimțite înaintea debutului menstruației ori fie despre cele resimțite în timpul contactului sexual. Pe lista întrebărilor ce vă pot fi puse de către medicul ginecolog se pot regăsi și cele despre metodele contraceptive folosite, despre numărul sarcinilor avute, avorturilor, despre existența altor boli cronice, dar și despre numărul partenerilor sexuali.

Examinarea se face pe o masă specială, cu suporturi pentru picioare. După examinarea zonei exterioare a organelor genitale, medicul va face un examen intern, introducând degetul arătător și mijlociu în vagin. Prin această examinare se verifică mărimea și forma uterului, trompelor uterine și ovarelor. Este posibil ca în timpul acestei examinări, medicul să apese cu cealaltă mână pe abdomen. Dacă pacienta resimte ușoare dureri, este bine să anunțe medicul. În unele cazuri, pentru a verifica zona din spatele uterului, este nevoie de introducerea unui deget în rect. Apoi, doctorul ginecolog va introduce în vagin un instrument numit speculum, pentru a vedea interiorul vaginului și colul uterin. Este și momentul în care medicul (sau asistenta) va preleva celule pentru efectuarea testului Babeș-Papanicolau și va lua probe pentru examenul de secreții. Niciuna dintre aceste intervenții nu este dureroasă. Toată examinarea ginecologică durează doar câteva minute.
Pentru a obține cele mai bune infomații despre starea de sănătate a zonei vaginale, înainte cu 48 de ore de un consult ginecologic, pacientele ar fi bine să nu facă spălături vaginale, să nu folosească ovule, creme sau tampoane vaginale, să nu întrețină contacte sexuale.

Este bine ca pacientele să știe că în timpul examenului ginecologic, se vor examina și sânii, precum și tiroida, pentru depistarea unor noduli sau a altor aspecte neobișnuite. Apoi, recomand pacientelor să pună orice întrebare legată de sănătatea organelor de reproducere, să răspundă cu sinceritate întrebărilor medicului, dar și să ceară explicații atunci când informațiile primite nu-i sunt pe înțeles.

credit foto: pinterest.com

Ce este atrofia vaginală

Cunoscută și sub denumirea de vaginită atrofică, afecțiunea reprezintă subțierea și inflamarea peretelui vaginal din cauza scăderii cantității de estrogen în sânge. Poate să apară și în timpul alăptării, dar cel mai frecvent afectează femeile aflate la menopauză.

Principala cauză a atrofiei vaginale este scăderea cantității de estrogen, un fapt ce are loc în mod natural atunci când femeia înaintează în vârstă. Mucoasa vaginală să devină subțire, uscată, mai puțin elastică și fragilă. Scăderea cantității de estrogen apare în următoarele situații:
• în timpul alăptării
• în perioada perimenopauzei (atunci când numărul și calitatea ovulelor scad, iar ciclul menstrual nu mai este regulat)
• după instalarea menopauzei
• ovarectomie (îndepărtarea chirurgicală a ovarelor)
• chimioterapie
• ca efect secundar al tratamentului hormonal pentru cancer mamar

La dezvoltarea aceste afecțiuni mai pot contribui infecțiile urinare, fumatul, absența nașterii vaginale, stresul, tratamentele medicale efectuate necorespunzător, toaletă intimă precară.
Atrofia vaginală poate fi recunoscută după următoarele simptome: arsuri vaginale, senzație de uscăciune vaginală, arsuri în timpul urinării, sângerări după contactele sexuale, dar și dureri și disconfort în timpul acestora, urinări dese. Diagnosticul afecțiunii se face prin examinare pelvină și prin efectuarea a două teste: Papanicolau și urinar.

Din păcate, multe paciente nu își găsesc curajul de a discuta despre problema pe care o resimt și întârzie consultul de specialitate. Astfel, se consideră că la nivel mondial, mai mult de jumătate dintre femeile aflate la menopauză suferă de această afecțiune. Tratamentul atrofiei vaginale, atunci când există simptome ușoare, constă în folosirea unor substanțe lubrifiante ce pot fi cumpărate din farmacii. Atunci când simptomele afecțiunii sunt deja deranjante pentru pacientă, tratamentul constă în aplicarea terapiei cu estrogeni aplicați vaginali, mai eficienți față de cei orali. Ameliorări importante ale afecțiunii apar după primele săptămâni de tratament cu estrogen.

Netratată la timp, vaginita atrofică crește riscul apariției infecției vaginale sau vaginitei, cum mai este denumită afecțiunea. Atrofia duce la modificarea mediului acid al vaginului, crescând astfel riscul infecțiilor cu bacterii, fungi și alte microorgansime. Pe măsură ce mucoasa se subțiază, crește riscul de apariție a leziunilor pe peretele vaginal. Fără un tratament corespunzător, vaginita atrofică poate crește riscul de afecțiuni urinare, astfel că femeia poate avea senzații foarte dese de urinare, arsuri sau creșterea numărului de urinări sau chiar incontinență.

Atrofia vaginală nu este o afecțiune care ar putea pune în pericol viața femeii, dar poate deveni deranjantă atunci când sunt neglijate simptomele. De aceea, le recomand să meargă la medicul specialist imediat ce apar primele simptome ale bolii.