diagnostic infertilitate

Tratamentul potrivit pentru cele mai frecvente cauze de infertilitate

Peste tot în lume comportamentul reproductiv a suferit transformări importante, iar fertilitatea scade într-un ritm accelerat şi în România, situându-se sistematic sub nivelul de înlocuire a generaţiilor. În ceea ce privește cauzele infertilității, acestea ascund în general o patologie, o afecțiune care trebuie tratată și înlăturată pentru a se putea obține o sarcină.

Potrivit studiilor recente, în aproape jumătate dintre cazurile de infertilitate „vina” aparține bărbatului, iar cealaltă jumătate femeii. Referindu-ne la bărbați, cauzele pot fi reprezentate de o scădere a numărului și calității spermatozoizilor, fie ca urmare a unor intervenții chirurgicale, fie a unor infecții. În ceea ce le privește pe femei, infertilitatea poate fi cauzată de mai mulți factori: tulburări de ovulație și diferite probleme la nivelul ovarelor, blocarea sau obstrucționarea trompelor uterine, afecțiuni ale uterului, disfuncții anatomice și anomalii congenitale, endometrioză. Infertilitatea este o tulburare complexă și fiecare diagnostic în parte necesită o abordare diferită. Iată ce tratamente se aplică celor mai frecvente cauze de infertilitate.

La bărbați, în cazul modificărilor parametrilor materialului seminal (afectarea numărului, motilității și morfologiei spermatozoizilor), prima soluție este inseminarea. După 3-4 eșecuri se va recurge la o altă metodă de reproducere asistată.
La femei, pentru cele mai frecvente cauze de infertilitate se adoptă următoarele protocoale:
În Sindromul ovarelor polichistice: administrarea de anticoncepționale orale pentru scăderea nivelului hormonului luteinizant și reducerea riscului de avort spontan, urmată de tratamentul cu stimulatori de ovulație. În caz de eșec al tratamentului medicamentos se poate institui cel laparoscopic (drillingul ovarian). Totuși, majoritatea specialiștilor recomandă fertilizarea in vitro dacă terapia orală nu a funcționat.

În disfuncția ovulatorie: tratamente hormonale pentru stimularea ovulației. În caz de eșec se poate apela la ovocite donate.

În endometrioză: în formele ușoare, în care trompele uterine nu sunt afectate, se induce superovulația și apoi se procedează la inseminare intrauterină. În formele moderate spre severe și în cazurile în care nu a fost obținut un răspuns bun în urma tratamentului, se indică fertilizarea in vitro.
În hidrosalpinx: diagnosticarea se face laparoscopic, prilej cu care, adesea, fluidul care blochează o trompă uterină este înlăturat, putând fi ulterior obținută o sarcină chiar și pe cale naturală. În cazurile de hidrosalpinx bilateral, tratamentul chirurgical pentru dezobstrucție nu mai reprezintăa o opțiune, fiind indicată din start procedura de fertilizare in vitro.

În menopauza precoce: prin tehnica PRP (Platelet Rich Plasma, o plasmă îmbogățită trombocitar), se extrag anumite celule din sânge, se prelucrează prin centrifugare și se injectează în ovare, acestea începând să producă din nou ovocite. Sarcina se poate instala și natural, însă șansele sunt mai mari prin procedura de fertilizare in vitro.

Fibromul sau miomul uterin

Fibromul sau miomul uterin este cea mai frecventă tumoră la nivelul uterului și se dezvoltă cu precădere în perioada fertilă. Afectează 3 din 4 femei.

Fără a se cunoaște cu precizie cauzele apariției acestei tumori, fibromul reprezintă o înmulțire a unor celule ce se formează în peretele uterului, putând să apară în diferite părți ale acestuia. Printre cele mai des discutate cauze ale apariției acestor tumori se numără dezechilibrele
hormonale provocate de creșterea nivelurilor de estrogen și progesteron. Din fericire, instalarea
menopauzei scade nivelul celor doi hormoni, iar miomul scade ca dimensiune și uneori dispare.

Dacă unele paciente nu au niciun fel de simptome, altele trăiesc adevărate momente greu de suportat, de la sângerări abundente, prelungite, epuizante fizic, la dureri acute în perioada menstruațiilor, dureri pelvine, crampe, dificultăți de tranzit, senzații permanente de balonare și creșterea circumferinței abdomenului, presiune în abdomen, dureri în timpul actului sexual, dureri acute în zona lombară.

Diagnosticul se pune doar în urma unui control ginecologic amănunțit, ce cuprinde o anamneză a ciclurilor menstruale precum și o ecografie pelvină. Tratamentul constă în administrarea unor medicamente ce reglează ciclul menstrual și pot contribui chiar la micșorarea dimensiunilor tumorii. Intervenția pe cale chirurgicală este necesară doar atunci când mărimea fibromului nu scade sau, din contră, se mărește. Această intervenție poate consta din îndepărtarea totală a uterului, caz în care se numește histerectomie, sau din extirparea tumorii păstrând uterul, ceea ce face posibilă o viitoare sarcină, caz în care se numește miomectomie. Un alt tip de intervenție, embolizarea uterină, constă în închiderea vaselor de sânge care ”hrănesc” fibromul, operație ce duce la resorbția miomului și revenirea uterului la dimensiuni obișnuite.

Principalii factori ce cresc riscul de a dezvolta un fibrom sunt inaintarea in varsta (până la 50 de ani, aproximativ 80% dintre femei au fribroame), cazuri de fibrom în istoricul familial, obezitatea.

Este important ca pacientele să știe că diagnosticul de fibrom uterin nu înseamnă cancer, iar cazurile în care aceste tumori de natură necanceroasă devin maligne sunt foarte rare. De asemenea, existența acestei tumori poate îngreuna sau chiar împiedica apariția unei sarcini, fiind în același timp și una dintre cauzele unui avort spontan sau a problemelor din timpul sarcinii (dezlipire de placentă și travaliu prematur).

Miomul uterin este o afecțiune ce se moștenește și, chiar și în după un tratament medicamentos, acesta poate reapărea. Doar intervenția chirurgicală previne reapariția și formarea acestei tumori.

credit foto: pinterest.com