dr Andreas Vythoulkas

Simptomele excesului de estrogen

Excesul de estrogen din organism nu rămâne fără urmări pentru organism.

Estrogenul, alături de progesteron, este unul dintre hormonii importanți ai organismului, ce contribuie la creșterea și dezvoltarea organelor sexuale, precum și la apariția ciclului menstrual. Atât timp cât valorile acestuia se încadrează în normal, organismul nu are de suferit. Dar ce se întâmplă când estrogenul este în exces?

Excesul de estrogen poate să apară în mod natural, dar poate fi cauzat și de anumite tratamente medicamentoase. Cum este, de exemplu, terapia cu estrogen pentru tratarea simptomelor menopauzei. Consumul regulat de alcool, bolile de inimă, diabetul și obezitatea, hipertensiunea și stresul pot fi alți factori care determină creșterea nivelului de estrogen din organism. De asemenea, creșterea estrogenului poate fi influențată atât de progesteron, și el un hormon feminin important, cât și de testosteron, hormon de natură masculină. Iar un dezechilibru hormonal nu rămâne fără urmări pentru organism.

În cazul femeilor, nivelul crescut de estrogen poate fi recunoscut prin următoarele simptome: balonare, sensibilitate la nivelul sânilor, umflarea acestora și prezența unor chisturi la palpare, scăderea libidoului, apariția menstruațiilor neregulate, simptome accentuate ale sindromului premenstrual, stări de anxietate, extremități reci, căderea părului, tulburări de somn, schimbări bruște de dispoziție, oboseală, somnolență, tulburări de memorie.
În cazul bărbaților, pentru că și ei pot fi afectați, simptomele sunt: sâni dezvoltați în exces, dificultăți în menținerea erecțiilor, probleme de fertilitate (nivel scăzut de spermă).

Nivelul estrogenului se poate afla cu ajutorul unor teste de sânge și, în cazul femeilor, recoltarea se face dimineața, în funcție de data ultimei menstruații. În cazul depistării unui dezechilibru al acestui hormon, se pot face următoarele recomandări medicale:
Tratament medicamentos. Dacă nivelul estrogenului a crescut în urma unui tratament, acesta trebuie schimbat imediat.
Schimbarea dietei alimentare. Se recomandă scăderea controlată a numărului de kilograme în plus, sub supravegherea unui medic nutriționist, și adoptarea unei diete bogate în fibre și alimente sărace în grăsimi.

Testul estrogenic măsoară valorile celor trei hormoni estrogenici importanţi – estradiolul, estriolul şi estrona. Dacă în timpul vieții active din punct de vedere sexual nivelul estradiolului este variabil de-a lungul ciclului menstrual, după instalarea menopauzei, nivelul acestuia scade constant. Produs într-o cantitate importantă de către placentă, în timpul sarcinii, concentrația estriolului crește până în momentul nașterii. Estrona se măsoară la femeile ajunse la menopauză, pentru a determina valoarea estrogenului, dar și la persoanele cu diagnostic de cancer ovarian, testicular sau de glande suprarenale.
credit foto: pinterest.com

Sarcina multiplă

O sarcină multiplă va fi mai atent monitorizată și va presupune mai multă odihnă pentru gravidă.

Uneori, se întâmplă ca sarcina cu gemeni să apară pur și simplu. Alteori, o sarcină gemelară sau cu tripleți poate să apară în urma unei proceduri de fertilizare in vitro. Cert este că bucuria confirmării unei sarcini multiple vine la pachet și o mulțime de temeri și neliniști. Așa că vă propun să lămurim câteva dintre acestea.


În primul rând, sarcina multiplă este definită ca dezvoltarea mai multor embrioni în uter. Este mai frecvent întâlnită atunci când:
● vârsta mamei este mai mare, iar modificările hormonale pot determina eliberarea mai multor ovuli de la nivelul ovarului.
● sarcina apare ca urmare a procedurii de fertilizare in vitro
● există cazuri de sarcini gemelare în istoricul familial

Cel mai frecvent tip de sarcină multiplă este cea gemelară, aproape 1.1% din totalul sarcinilor, urmată de cea cu tripleți și sarcina cu cvadrupleți.
O sarcină gemelară poate fi:
monizogotă – apare când un ovul fertilizat se divizează, rezultând astfel doi embrioni; feții au același sex, aceleași trăsături și caracteristici. sau, altfel spus, sunt gemeni identici. Aceștia pot împărți aceeași placentă, dar fiecare are propriul său sac amniotic. Există însă și cazuri rare când gemenii identici nu se pot separa complet în stadiul de formare a embrionului, caz în care apar gemenii siamezi. Dacă organele importante nu sunt comune pentru cei doi, siamezii pot fi separați prin intervenție chirurgicală.
dizigotă – apare când doi spermatozoizi fecundează două ovule, fiecare geamăn are placentă proprie și sac amniotic, pot avea sex diferit (fată și băiat, două fete sau doi băieți) și nu sunt identici din punct de vedere genetic.

Simptomele unei sarcini multiple sunt aceleași cu cele ale unei sarcini obișnuite, fiind doar ceva mai accentuate ca intensitate. Astfel, anemia, grețurile matinale, sensibilitatea sânilor și stările de oboseală sunt mai accentuate, la fel și creșterea în greutate, precum și creșterea abdomenului. De asemenea, o gravidă cu sarcină multiplă poate resimți destul de timpuriu durerile de spate, apariția varicelor, a cosntipației sau hemoroizilor, respirație îngreunată.

Investigațiile medicale sunt aceleași ca în cazul unei sarcini cu un singur făt, dar frecvența ecografiilor este mai mare, tocmai pentru a monitoriza cât mai atent dezvoltarea feților.

O sarcină multiplă are nevoie de un cantitate mai mare de acid folic, calciu, fier, proteine și minerale. În același timp, alimentația gravidei ar trebui să fie echilibrată din punct de vedere caloric, astfel încât numărul kilogramelor pe care le va acumula nu va fi unul foarte mare (în niciun caz dublu față de numărul kilogramelor luate la o sarcină normală).
Dacă sarcina se dezvoltă firesc și nu există probleme de sănătate pentru mamă, gravida poate face exerciții fizice moderate: înot, alergare ușoara, yoga, pilates, mersul pe bicicletă staționară, plimbări în natură. Orice simptom nou apărut precum presiune în zona pelvină, contracții, sângerări vaginale, picioare și mâini umflate nu trebuie ignorat, iar exercițiile fizice se întrerup.

Complicațiile unei sarcini multimple sunt reprezentate de hipertensiune arterială, naștere prematură, sindromul transfuzor-transfuzat – are loc atunci când gemenii identici nu primesc aceeași cantitate de sânge placentar, iar dezvoltarea lor este diferită -, naștere prin intervenția de cezariană, diabet zaharat gestational, infecții ale tractului urinar, anemie.

O sarcină multiplă va fi mai atent monitorizată și va presupune mai multă odihnă pentru gravidă și încetarea orelor de lucru mai devreme decât în cazul unei sarcini normale.

credit foto: pinterest.com

Profilul TORCH

TORCH este un acronim ce a rezultat prin alăturarea inițialelor celor cinci grupe de infecții care pot fi depistate:
T= Toxoplasma gondii
O=Others viruses (alte virusuri)
R= Rubeola
C= Cytomegalovirus
H= Herpes simplex virus
Toate aceste infecții putând fi transmise de la mamă la făt.

Analizele și investigațiile pe care o gravidă le are de făcut nu sunt puține la număr și fiecare are importanța ei. Printre acestea se numără și testul TORCH, recomandat în diagnosticarea unor posibile infecții ce ar putea împiedica dezvoltarea fătului și, în același timp, este un test de sânge ce vizează titrul anticorpilor IgG și IgM, specifici anumitor boli infecțioase.

Toxoplasmoza – este o infecție cauzată de parazitul toxoplasma gondii, iar pisica este unul dintre principalii purtători ai acestuia. te mai poți infecta prin consumul de carne crudă sau insuficient preparată termic sau prin consumul de lapte nepasteurizat. Toxoplasmoza poate duce la apariția unor anomalii severe fătului – complicații severe la nivelul ochilor, creierului, plămânilor și inimii.

Alte virusuri – testul TORCH include testarea anticorpilor pentru sifilis, hepatită B, virusul Epstein-Barr și infecția cu enterovirus.

Rubeola – este o infecție virală, mai mult caracteristică anotimpului primăvara, și se poate transmite prin strănut sau tuse. Virusul ajunge ușor la făt și poate provoca malformații la nivelul ochilor, sistemului auditiv, cardiorespirator sau nervos. cel mai mare risc este de a-l transmite la începutul sarcinii, dar scade pe măsură ce sarcina avansează și orfanele sunt formate. Rubeola este o boală ce se face o dată în viață, iar organismul capătă imunitate,

Cytomegalovirus – face parte din grupul de virusuri ai herpesului. Se transmite prin transfuzii, contacte sexuale etc. Infecția produce anomalii fetale grave și poate merge până la sarcină orpită în evoluție sau avort spontan, dacă infecția s-a produs în primele trei luni de sarcină.

Herpes simplex virus – face parte dintr-o grupă extinsă de viruși AND, cu efecte negative asupra viitoarei mame, dar și a fătului – incidență crescută de avort spontan, naștere prematură, malformații congenitale etc.

De preferat este ca efectuarea testului să aibă loc înainte ca sarcina să apară, dacă este vorba ddespre una planificată. În caz contrar, acesta se poate efectua și în primele săptămâni de sarcină. Dacă sarcina nu este confirmată, iar testul iese pozitiv, toxoplasmoza și sifilisul pot fi tratate, iar rubeola, varicela, zona Zoster pot fi prevenite prin vaccinare. Dacă sarcina a fost confirmată, iar testul este pozitiv, toatăperioada de sarcină va fi sub o atentă supraveghere medicală, astfel încât viața fătului să nu fie pusă în pericol.

credit foto: pinterest.com

Alimente interzise în sarcină

Cum spuneam și în articolul Alimente permise în sarcină, gravida trebuie să acorde un plus de atenție alimentației zilnice, aceasta având un impact important asupra dezvoltării fătului. Și, așa cum am văzut care este lista alimentelor permise și recomandate în timpul celor nouă luni de sarcină, haideți să aflăm care sunt alimentele al căror consum poate afecta sănătatea fătului, dar și pe a mamei.

În cele mai multe dintre cazuri, consumul cărnii de pește este benefic pentru organism, fiind o sursă de proteine, fier, zinc, acizi Omega 3. Doar că în timpul sarcinii, există anumite tipuri de pești care devin chiar nocivi pentru gravidă, conținând o cantitate mare de mercur. Acești pești sunt rechinul, peștele-sabie sau macroul rege, adică pești prădători de mari dimensiuni. Societățile medicale recomandă ca o femeie însărcinată să se limiteze la consumul a două porții medii de pește pe săptămână, adică nu mai mult de 340 g săptămânal. peștii ce pot fi consumați în siguranță sunt somonul, heringul, sardinele, păstrăvul, anșoa, macroul de ocean, dar și creveți și scoici sau conserve de somon și ton. Este important însă ca aceste cărnuri să fie bine preparate termic. Este interzis consumul de pește crud, scoici și creveți negătite, inclusiv pește afumat.


De asemenea, pe lista alimentelor interzise se află carnea crudă sau prea puțin pregătită termic (prezintă firicele de sânge în interior), deoarece există riscul de toxoplasmoză, o boală ce poate provoca avortul sau decesul la naștere. De asemenea, carnea insuficient pregătită termic este un risc pentru toxiinfecție alimentară cauzată de Salmonella, afecțiune ce poate provoca gravidei vărsături și diaree, cefalee, febră etc. La fel de important este ca atunci când gravida pregătește anumite preparate din carne, să-și spele mâinile cu apă și săpun după fiecare contact cu carnea crudă, precum și ustensilele cu care a tranșat respectiva carne.


Ouăle crude se află și ele pe lista alimentelor interzise în sarcină. În stare crudă sau fierte moi, acestea pot conține Salmonella, o bacterie care poate provoca toxiinfecție alimentară. Pentru a distruge Salmonella, ouăle trebuie bine pregătite termic: fierte, în coajă, aproximativ 7 minute, fierte fără coajă până albușul este bine închegat și devine alb opac, prăjite pe ambele părți. Evită consumul de maioneză de casă, prăjituri gen tiramisu, mousse-uri, șerbet, înghețate, preparate ce folosesc ouă și în stare crudă. Este recomandată spălarea mâinilor după fiecare atingere sau gătire a ouălor, Salmonella putând exista atât pe coajă, cât și în interior.


Lactatele sunt considerate alimente sănătoase, cu multiple beneficii mai ales în sarcină. Cu toate acestea, există anumite tipuri de lactate nepasteurizate, produse ce trebuie evitate, producând adesea toxiinfecții alimentare, cum este listeria, o bacterie ce poate supraviețui pe alimentele păstrate în frigider sau congelate. Astfel, dacă ești însărcinată nu consuma brânzeturi precum Brie, Camembert, Gorgonzola, Roquefort sau orice alt tip de brânză cu mucegaiuri. Brânzeturile considerate sigure a fi consumate în sarcină sunt cele de tip Gouda, Emmental, parmezan, brânză de vaci, cremă de brânză, telemea, brânză de capră, mascarpone, mozzarella, ricotta, dar cu mențiunea de a verifica pe ambalaj dacă s-au preparat din lapte pasteurizat.


De asemenea, recomand femeilor însărcinate să consume alimente bogate în vitamina A cu prudență, în special ficatul și produsele din ficat și să evite consumul de fructe și legume nespălate, pentru a înlătura astfel riscul de contaminare cu o bacterie periculoasă. Dacă în cazul consumului de alcool acesta este cu desăvârșire interzis în sarcină, în cazul consumului de cafeină recomand prudență, o cafea pe zi fiind permisă dacă nu există alte contraindicații medicale.

credit foto: pinterest.com


Alimente permise în sarcină

În perioada celor nouă luni de sarcină, gravida ar trebui să acorde un plus de atenție alimentației zilnice, aceasta având un impact important asupra dezvoltării fătului.

Confirmarea sarcinii aduce pentru multe viitoare mame o mulțime de temeri legate de numărul kilogramelor pe care le vor acumula. Este însă important de reținut că greutatea unei femei însărcinate depinde în bună măsură de greutatea pe care femeia a avut-o înainte de confirmarea sarcinii, de vârsta ei și de condiția de sănătate. Astfel, există riscuri și când acumulezi prea multe kilograme, dar și atunci când iei în greutate prea puțin. Prea multe kilograme în sarcină pot echivala cu risc de diabet gestațional, hipertensiune și diverse complicații în timpul travaliului și al nașterii. Prea puține kilograme pentru o viitoare mamă pot duce la o greutate mică a copilului și la naștere prematură.

Tentația unei femei însărcinate este de a mânca pentru doi, de a crește numărul caloriilor consumate la fiecare masă, ceea ce este foarte greșit! Suplimentarea numărului de calorii ar trebui să crească abia în trimestrul doi de sarcină ajungând astfel, la finalul sarcinii, ca o gravidă activă, fără probleme de sănătate, să consume un maximum de 2500-2800 de calorii pe zi.

Pentru a-i asigura fătului creșterea și dezvoltarea corespunzătoare, viitoarea mămică ar fi bine să se asigure că tot acest surplus de alimentație conține ingrediente bogate în nutrienți, iar dulciurile și alimentele procesate se regăsesc mai rar printre preferințe. Astfel, pe timpul sarcinii, necesarul de calciu, acidul folic și vitamina D va crește, la fel și nevoia de proteine și glucide.

Știai că?

Dieta prea săracă de proteine restricționează creșterea fătului și crește șansele ca viitorul copil să dezvolte pe parcursul vieții hipertensiune arteriala.

Aproape jumătate din cantitatea de proteină zilnică ar fi bine să fie de origină animală – ouă, lactate, carne de pasăre, vită sau pește. În ceea ce privește glucidele, acestea ar trebui să provină din cereale integrale, orez, fructe, legume proaspete, de sezon, nu din dulciuri rafinate.

În timpul celor nouă luni de sarcină, corpul produce o cantitate mai mare de sânge pentru ca mama să îl împartă cu fătul și este recomandat ca viitoarea mamă să consume alimente bogate în fier. Acestea sunt spanacul și toate celelalte legume de culoare verde, cereale integrale, fructe uscate, nuci, fasole, carnea roșie etc. Unele alimente, precum citricele sau căpșunile, bogate în vitamina C, ajută la absorbția fierului în organism. Pe când altele, precum laptele de vacă, proteinele din soia, gălbenușul, cafeaua sau ceaiul, pot bloca absorbția fierului în organism. Anemia în timpul sarcinii este asociată cu risc crescut de naștere prematură, greutate mică a copilului la naștere sau, în cazuri grave, la moarte fetală. În cazul femeilor însărcinate, anemia este asociată și cu stare de oboseală accentuată, risc crescut de depresie postnatală, precum și de infecții postnatale, transmiterea deficienței de fier bebelușului.

Pentru dezvoltarea sa, fătul are nevoie și de o cantitate importantă de calciu, pe care o gravidă îl poate asigura prin consumarea regulată de lactate (lapte și iaurt), brânzeturi, ouă. Pentru viitoarea mămică, deficitul de calciu poate duce la apariția crampelor musculare și crește riscul de osteoporoză, iar surplusul de acest mineral poate duce la declanșarea contracțiilor uterine.

Nevoile de vitamine și acid folic sunt crescute pe toată perioada sarcinii pentru ca fătul să se dezvolte corespunzător. Cele mai importante surse naturale de vitamine, și pe care o femeie însărcinată le poate include în dieta zilnică, sunt lactatele (din lapte de vacă sau de capră), ciupercile shiitake și maitake, gălbenușurile, cerealele, sucurile din legume și fructe verzi, galbene și roșii, carnea de pui și vită, legume verzi și uscate (năut, mazăre etc), semințe și nuci, avocado

Nu trebuie uitate lichidele, aproximativ 8-10 pahare pe zi. Apa plată, laptele, anumite ceaiuri, sucuri de legume și fructe proaspăt stoarse sunt lichidele pe care o gravidă ar fi bine să le consume zilnic. Sunt de evitat băuturile carbogazoase care, pe lângă aportul de zahăr, pot duce la apariția disconfortului abdominal și a balonării. De asemenea, este de evitat consumul de băuturi alcoolice pe toată durata sarcinii, deoarece crește riscul unor deficiențe fizice și mentale la făt, iar cel de cafea ar fi bine să se limiteze la consumul unei singure ceșcuțe.

Fibromul sau miomul uterin

Fibromul sau miomul uterin este cea mai frecventă tumoră la nivelul uterului și se dezvoltă cu precădere în perioada fertilă. Afectează 3 din 4 femei.

Fără a se cunoaște cu precizie cauzele apariției acestei tumori, fibromul reprezintă o înmulțire a unor celule ce se formează în peretele uterului, putând să apară în diferite părți ale acestuia. Printre cele mai des discutate cauze ale apariției acestor tumori se numără dezechilibrele
hormonale provocate de creșterea nivelurilor de estrogen și progesteron. Din fericire, instalarea
menopauzei scade nivelul celor doi hormoni, iar miomul scade ca dimensiune și uneori dispare.

Dacă unele paciente nu au niciun fel de simptome, altele trăiesc adevărate momente greu de suportat, de la sângerări abundente, prelungite, epuizante fizic, la dureri acute în perioada menstruațiilor, dureri pelvine, crampe, dificultăți de tranzit, senzații permanente de balonare și creșterea circumferinței abdomenului, presiune în abdomen, dureri în timpul actului sexual, dureri acute în zona lombară.

Diagnosticul se pune doar în urma unui control ginecologic amănunțit, ce cuprinde o anamneză a ciclurilor menstruale precum și o ecografie pelvină. Tratamentul constă în administrarea unor medicamente ce reglează ciclul menstrual și pot contribui chiar la micșorarea dimensiunilor tumorii. Intervenția pe cale chirurgicală este necesară doar atunci când mărimea fibromului nu scade sau, din contră, se mărește. Această intervenție poate consta din îndepărtarea totală a uterului, caz în care se numește histerectomie, sau din extirparea tumorii păstrând uterul, ceea ce face posibilă o viitoare sarcină, caz în care se numește miomectomie. Un alt tip de intervenție, embolizarea uterină, constă în închiderea vaselor de sânge care ”hrănesc” fibromul, operație ce duce la resorbția miomului și revenirea uterului la dimensiuni obișnuite.

Principalii factori ce cresc riscul de a dezvolta un fibrom sunt inaintarea in varsta (până la 50 de ani, aproximativ 80% dintre femei au fribroame), cazuri de fibrom în istoricul familial, obezitatea.

Este important ca pacientele să știe că diagnosticul de fibrom uterin nu înseamnă cancer, iar cazurile în care aceste tumori de natură necanceroasă devin maligne sunt foarte rare. De asemenea, existența acestei tumori poate îngreuna sau chiar împiedica apariția unei sarcini, fiind în același timp și una dintre cauzele unui avort spontan sau a problemelor din timpul sarcinii (dezlipire de placentă și travaliu prematur).

Miomul uterin este o afecțiune ce se moștenește și, chiar și în după un tratament medicamentos, acesta poate reapărea. Doar intervenția chirurgicală previne reapariția și formarea acestei tumori.

credit foto: pinterest.com

PRP, soluție pentru infertilitate

PRP sau Platelet-rich plasma nu este o procedură nou inventată, ea fiind folosită de mulți ani, cu mare succes, în ortopedie, dermatologie, chirurgie estetică sau stomatologie. Noutatea vine din faptul că această procedură este folosită și în ginecologie, mai exact în cazul pacientelor ce au primit diagnosticul de infertilitate.

Rezerva ovariană scăzută, problemele cu endometrul, instalarea menopauzei precoce sunt doar trei dintre cauzele frecvente ale infertilității de tip feminin. Iar până de curând, pentru cele mai multe dintre femeile cu acest diagnostic visul de a avea copii se îndepărta tot mai mult. Dar folosirea acestei proceduri revoluționare le-ar putea reaprinde speranțele că ar putea ține în brațe copilul mult visat.

Procedura PRP constă în prelevarea de sânge de la pacientă, prelucrarea acestei probe în laboratorul de specialitate unde o anumită categorie de celule se separă din el. Ulterior, celulele sunt injectate, fie în ovare, care încep să producă din nou material genetic, fie în endometru, care se poate îngroşa suficient cât să permită implantarea embrionului. Cercetările din ultimii ani au scos la iveală faptul că o mică rezervă ovariană rămâne în ovare și după ce femeia intră la menopauză. Practic, folosind această procedură activăm rezerva respectivă, astfel încât să putem să obținem o sarcină. După prelevarea probei de sânge, prelucrarea acestuia în laborator durează o zi, iar introducerea celulelor se va face în cea de-a 2-a zi. În zilele următoare se repetă analizele medicale pentru a vedea dacă organismul a răspuns la tratament şi a apărut ovulaţia. Ulterior, femeile pot încerca să rămână însărcinate pe cale naturală sau pot opta pentru fertilizare in vitro, dacă vor să-şi mărească şansele de obține o sarcină.

Bine de știut!
Procedura nu are efecte adverse și nu există riscuri, deoarece se injectează celule din propriul sânge al pacientei.

În ziua de azi, multe femei sunt preocupate de desăvârșirea studiilor și apoi de realizarea profesionala. De lăudat, dar nu trebuie să uite de întemeierea unei familii și mai ales de posibilitatea de a rămâne însărcinate înainte de 30 de ani. Din punct de vedere medical, fertilitatea maximă a unei femei se înregistrează la 25 de ani, stabilizându-se până la 30. Urmează apoi o scădere lentă, iar după împlinirea a 35 de ani, curba descendentă a fertiliității este mai bruscă. Nu în ultimul rând, femeile nu trebuie să uite că odată cu vârsta pot apărea și mutațiile genetice sau altfel spus, cu cât creşte vârsta mamei, cu atât riscul de mutaţii genetice la făt este mult mai mare. Dacă la 30 de ani, abia 20% dintre ovocite prezintă mutaţii genetice, la 40 de ani, peste 80% dintre ovocite au!
credit foto: pinterest.com

Semne de infertilitate


Atunci când aștepti apariția unei sarcini, iar aceasta întârzie să apară după mai mult de 12 luni de încercări repetate și contacte sexuale neprotejate, timpul devine cel mai mare inamic al unui cuplu. Infertilitatea nu este o boală care doare, dar are câteva semne pe care fiecare membru al cuplului ar fi bine să le recunoască cât mai din vreme.

Trăim vremuri în care infertilitatea nu este o afecțiune de care suferă doar femeia, sau doar bărbatul. Infertilitatea este o afecțiune ce se tratează în cuplu, tocmai de aceea prezența ambilor parteneri este obligatorie atunci când merg în cabinetul medicului specialist în infertilitate.

Primul și cel mai important semn al infertilității este imposibilitatea de a obține sarcina după mai bine de un an de încercări, cu raporturi sexuale regulate și neprotejate. Pentru o femeie, cele mai importante simptome ale infertilității pot fi:
vârsta – odată trecute de 35 de ani, femeile ar fi bine să conștientizeze faptul că fertilitatea intră pe o curbă descendentă, ca după 40 de ani să scadă abrupt. La vârsta pubertății o tânără mai are în jur de 300.000 de ovule, iar la fiecare menstruație – pentru fiecare ovul eliberat la ovulație – se ”consumă” aproximativ alte 500 de ovule care nu se maturizează și sunt absorbite de organism. Pe măsură ce anii trec, rezerva ovariană își urmează cursul firesc de scădere ajungând ca în apropierea vârstei de 50-55 de ani, când femeia ajunge la menopauză, să mai rămână doar câteva sute-mii de ovule îmbătrânite.
dereglări de ciclu menstrual – lungimea unui ciclu menstrual regulat este de 28 de zile, astfel că fluctuațiile de la o lună la alta sunt și ușor de observat, dar și un semnal că în organism există o disfuncționalitate. Menstruațiile neregulate pot arăta o problemă și în ceea ce privește perioada de ovulație sau a producerii de ovule. De asemenea, menstruația abundentă sau amenoreea, ori altfel spus absența menstrei, pot indica probleme ale glandei tiroide sau boli renale, alte cauze ale infertilității.
dereglări hormonale – prezența pilozității în exces, excesul de sebum, scăderea libidoului, prezența acneei sunt semne ușor de recunoscut ce ar trebui să dea de gândit oricărei femei;
infecțiile și micozele – infecțiile tractului uro-genital, candidoze care se repetă des și care pot avea drept cauză bolile inflamatorii pelvine, prezența bolilor cu transmitere sexuală, îndeosebi Chlamydia și Gonoreea, două afecțiuni ce afectează permeabilitatea trompelor uterine, se pot afla pe lista cauzelor infertilității;
afecțiuni medicale – prezența fibroamelor uterine, a diagnosticelor de endometrioză și boală inflamatorie pelvină, diferite afecțiuni cronice precum diabetul zaharat, hipertensiune, obezitate sau boli tiroidiene, durerile acute în zona pelvină sau din timpul actului sexual

Așa cum spuneam, infertilitatea este o boală de cuplu, astfel că și domnii pot avea o mulțime de probleme medicale ascunse sau pe care le-ar putea trece cu vederea, dar care ar putea conduce către diagnosticul de infertilitate. Cele mai importante semne ale infertilității sunt imposibilitatea menținerii erecției în timpul actului sexual, probleme de ejaculare, durerile în zona organului genital ce ar putea avea drept cauză prezența unei boli cu transmitere sexuală, culoare neobișnuită a spermei, afecțiuni hormonale ce au drept consecință căderea părului, apariția acneei, pierderea sau câștig în greutate, mărirea sânilor etc. Nu între cele din urmă simptome ale infertilității masculine se numără și bolile sau afecțiuni genitale (cum sunt varicocelul, criptorhidia – testiculele necoborâte în scrot, orhita – inflamația testiculelor).
credit foto: pinterest.com

Stimularea ovariană, prima etapă a unui FIV

Diagnosticul de infertilitate cade, de multe ori, ca un trăsnet asupra cuplurilor ce-și doresc copii. Vestea bună este însă că infertilitatea se poate trata datorită noilor metode de reproducere umană asistată, iar fertilizarea in vitro este o astfel de procedură ce poate readuce zâmbetul pe chipul cuplurilor diagnosticate cu infertilitate.

Procedura de fertilizare in vitro cuprinde mai multe etape: stimularea ovariană, puncția cu ajutorul căreia sunt colectate ovocitele, fertilizarea acestora cu materialul seminal al partenerului și transferul embrionar.

Stimularea ovariană este prima etapă importantă din cadrul procedurii de fertilizare in vitro. Aceasta presupune stimularea ovarelor prin terapie medicamentoasă specifică, principalul scop fiind acela de a obține mai multe ovule. Foliculul este o capsulă mică plină cu lichid, în interiorul căreia se dezvoltă și se maturizează ovulul. Multiplicând acești foliculi cu ajutorul terapiei medicamentoase se vor obține mai mulți embrioni care, după fertilizare, măresc șansele obținerii unei sarcini reușite. Pe toată perioada tratamentului de stimulare ovariană, monitorizarea numărului şi a creșterii foliculilor se realizează prin ecografie transvaginală şi cu ajutorul unor teste hormonale din sânge. Aceste analize permit stabilirea celui mai favorabil moment pentru recoltarea ovocitelor.

Tratamentul de stimulare ovariană destinat producerii și maturizării acestor foliculi, precum și dozajul acestora, este adaptat nevoilor fiecărui cuplu în parte, luând în calcul vârsta pacientei, reacția ovarelor la primele doze de medicamente, dar și nevoile fiecărui cuplu. Este important de reținut faptul că începerea tratamentul de stimulare ovariană nu garantează și recoltarea ovulelor, și aceasta pentru că unele paciente nu pot produce mai mulți foliculi, chiar și cu ajutorul tratamentului de stimulare ovariană.

Există însă și cazuri când, în urma stimulării excesive a ovarelor, apare sindromul de hiperstimulare ovariană, considerat o reacție adversă a procedurii de stimulare. Simptomele hiperstimulării ovariene se împart în trei categorii: ușoare, moderate și severe. Dacă în prima categorie se înscriu simptome precum balonarea abdominală, senzația de plenitudine, creștere ușoară în greutate, în forma severă simptomele pot fi de urină închisă la culoare sau lipsa acesteia, respirație scurtă și lipsă de aer, dureri toracice și abdominale joase, dureri în piept. Aceste manifestări nu trebuie neglijate, consultul medical fiind o urgență în acest caz.

Una din patru viitoare mame ce urmează tratamentul de stimulare hormonală poate dezvolta o formă ușoară a sindromului de hiperstimulare, fiind mai predispuse femeile tinere cu diagnostic de ovare polichistice ori cele care dezvoltă mai mult de 18-20 de foliculi în timpul stimulării.
credit foto: pinterest.com

Salpingita, cauză a infertilității

Boala inflamatorie pelvină sau salpingita reprezintă inflamatia trompei/trompelor uterine și este determinată de infecția cu Chlamydia trachomatis (în 65% din cazuri), de gonococ sau de micoplasma, germeni care stau la baza bolilor cu transmitere sexuală, și este una dintre cauzele des întâlnite ale infertilității feminine.

Salpingita este una dintre infecțiile des întâlnite în rândul femeilor active din punct de vedere sexual și afectează aproximativ 11% dintre femeile aflate la vârsta reproductivă. Rolul trompelor uterine este de a transporta ovulul de la ovar către uter, locul unde va fi fertilizat. Dacă trompele sunt bolnave, infectate sau inflamate, ele vor dezvolta un țesut cicatrizat ce se va transforma într-un obstacol ce împiedică ajungerea ovulului la locul de fertilizare și, de asemenea, mărește șansele de a avea o sarcină să fie extrauterină în trompele uterine.

Inflamarea trompelor uterine apare, de obicei, din cauza unei infecții ce s-a răspândit către vagin, colul uterin sau uter, iar cele mai comune infecții sunt Chlamydia și Gonoreea, ambele boli cu transmisie sexuală. În cazurile ușoare, infecția poate fi asimptomatică, dar atunci când acestea sunt prezente, pot fi recunoscute cu ușurință prin:
● culoare și miros anormale ale secreției vaginale
● sângerări anormale între menstre sau metroragie
● menstruații dureroase și dureri în faza de ovulație
● dureri în timpul actelor sexuale
● apariția febrei și a durerilor sau crampelor abdominale în zona pelvină
● dureri lombare
● urinări frecvente
● greață și vărsături

Diagnosticul se pune în urma unor teste de laborator ce includ analize pentru detectarea germenilor infecțioși, dar și pentru sifilis și HIV, analiza urinei pentru a exclude o infecție urinară, analize de sânge, dar și efectuarea unui test de sarcină pentru a exclude prezența unei sarcini ectopice.

Tratamentul constă în administrarea de antibiotice pe o perioadă de până la trei săptămâni, în funcție de caz, și obligatorie trebuie efectuat și de către partenerul de viață. Este important de știut că prognosticul este cu atât mai bun cu cat tratamentul este aplicat mai devreme. Altfel, cea mai importantă complicație a unei salpingite netratate la timp este infertilitatea și aceasta pentru că infecția se extinde repede și la ovare și la uter, sporind șansele unui abces ovarian sau al unei sarcini extrauterine. Mai mult de atât, această boală netratată la timp sau ccorespunzător, duce la degradarea trompelor uterine.

Controalele ginecologice regulate sunt importante în depistarea bolii, mai ales în cazurile când există parteneri multipli, iar riscul de îmbolnăvire crește. De altfel, pe toată perioada trataemntului se recomandă abstinență sexuală.
credit foto: pinterest.com