dr Andreas Vythoulkas

Totul despre endometru

Uterul – care are o grosime considerabilă – este alcătuit din trei straturi: tunica seroasă, miometrul și endometrul, fiecare având un rol bine determinat. Noi vom pune în articolul de față reflectorul pe endometru, acea căptușeală interioară a uterului cu un rol major în concepție.

Tunica seroasă este partea exterioară a uterului, cea care secretă un fluid care previne frecarea dintre uter și organele aflate în apropierea sa. Miometrul este cel mai gros strat al uterului, format din țesut muscular, cel care în timpul sarcinii se extinde pentru a găzdui copilul în creștere, iar în timpul nașterii se contractă pentru a ajuta la expulzia fătului. Cel de-al treilea strat, care reprezintă căptușeala interioară a uterului, este endometrul. Acesta suferă modificări de grosime în fiecare lună, fiind pregătit ca, dacă are loc concepția, să primească blastocistul (ovulul fecundat) ce se implantează în acest strat. În timpul sarcinii, glandele și vasele de sânge ale endometrului continuă să crească în număr și dimensiune. Spațiile vasculare fuzionează și devin interconectate, formând placenta, care furnizează oxigen și nutrienți embrionului și, ulterior, fetusului.
Atunci când concepția nu are loc, endometrul este eliminat prin menstră. Endometrul este și el format, la rândul său, din trei straturi: bazal, spongios și compact. Cel spongios și cel compact se schimbă dramatic pe parcursul ciclului menstrual. Împreună, aceste două straturi sunt cunoscute sub numele de strat funcțional. Stratul funcțional al endometrului parcurge unele etape, la fiecare ciclu:

  1. Faza proliferativă – când endometrul se îngroașă, pregătind pântecele pentru un embrion. Această etapă începe în prima zi a menstruației și continuă până la ovulație.
    Hormonul estrogen este vital pentru formarea unui endometru sănătos. Dacă nivelurile de estrogen sunt prea mici sau prea mari, acest fapt poate duce la un endometru prea subțire sau prea gros. Endometrul devine, de asemenea, vascularizat în această fază.
  2. Faza secretorie – momentul în care endometrul începe să secrete substanțe nutritive și fluide esențiale.
    Progesteronul este hormonul esențial pentru această fază care începe după ovulație și continuă până la menstruație. Glandele endometrului secretă proteine, lipide și glicogen. Acestea sunt necesare pentru a hrăni embrionul. De asemenea, acestea împiedică ruperea endometrului. Dacă un embrion se implantează în peretele endometrului, placenta în curs de dezvoltare va începe să secrete hormonul gonadotropic corionic uman (hCG). Acest hormon de sarcină semnalează corpului luteal să continue să producă progesteron, pentru a menține endometrul. Dacă un embrion nu se implantează în endometru, corpul luteal începe să se descompună, ceea ce duce la scăderea nivelului de progesteron. Când progesteronul scade, glandele endometrului nu vor mai secreta fluidele care îl întrețineau. De asemenea, odată cu retragerea progesteronului, arterele care alimentau endometrul cu flux de sânge încep să se restrângă. Acest lucru duce apoi la descompunerea stratului funcțional al endometrului care, în cele din urmă, va fi eliminat din uter prin menstră iar ciclul începe din nou.

Grosimea… contează!

Un endometru prea subțire sau gros poate reduce șansele obținerii unei sarcini. Cercetările au descoperit că grosimea acestuia poate afecta negativ implantarea embrionului sau poate crește șansele de avort. Un endometru subțire poate fi, de asemenea, și cauză de infertilitate. Rezultatele studiilor suspectează că utilizarea pe termen lung a pilulelor contraceptive provoacă subțierea temporară a endometrului.

Ce este endometrioza

Endometrioza este o afecțiune în care țesutul endometrial se găsește în afara cavității uterine. Aceasta poate afecta atât uterul cât și ovarele, trompele uterine, intestinele sau alte organe situate în cavitatea abdominală, în proximitatea uterului (și nu numai). Endometrioza este una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate asociate cu infertilitatea.

Și bărbații au probleme câteodată: azoospermia, teratozoospermia, oligospermia

Infertilitatea nu este o problemă exclusiv feminină, în jumătate dintre cazuri imposibilitatea obținerii unei sarcini având cauze masculine. Infertilitatea bărbaților se referă la probleme legate de calitatea spermei, numărul de spermatozoizi sau motilitatea lor.

Azoospermia
Cinci la sută dintre bărbații infertili au azoospermie sau o absență de spermatozoizi în ejaculare. Dar, datorită tratamentelor medicale avansate, aceștia nu trebuie să renunțe la speranța de a concepe un copil. În funcție de tipul de azoospermie, acesta poate fi tratată chirurgical. Și să nu uităm că mai există și tehnicile de reproducere umană asistată.
Azoospermia poate fi obstructivă sau non-obstructivă. Cea obstructivă reprezintă un blocaj la nivelul sistemului ductal, ceea ce face ca sperma să nu se poată amesteca cu restul fluidului ejaculator. Blocajul poate apărea din cauza unei leziuni, a unei infecții, a unei intervenții chirurgicale anterioare sau a unei anomalii genetice. Azoospermia non-obstructivă apare din cauza unei probleme în producția spermei, determinată de posibile dezechilibre hormonale, traumatisme ale testiculelor sau vaselor de sânge din testicule ori a testiculelor necoborâte (aspect care trebuia corectat în copilărie). În cazurile de azoospermie obstructivă, cele mai multe obstrucții sunt reparabile prin reconstrucție microchirurgicală sau endoscopică. Dacă este vorba despre o azoospermie non-obstructivă, prima variantă este un tratament care să ajute la dezvoltarea spermei ejaculate. Când această variantă nu dă rezultate, mai există cea a prelevării de spermă din testicule, urmând să fie folosită în cadrul procedurilor de reproducere umană asistată.

Teratospermia
Teratospermia este definită ca morfologie (formă) anormală a spermatozoizilor, cauzată de defecte ale capului, piesei medii și/sau cozii. Acest lucru afectează, de asemenea, fertilitatea. Morfologia spermatozoizilor poate fi analizată prin efectuarea unei spermograme.
Cauzele teratospermiei nu sunt clar definite și sunt dificil de determinat. Cu toate acestea, se pare că stresul fiziologic are efect asupra morfologiei spermatozoizilor. Dar nu este el singurul vinovat. Alți factori mai pot fi de natură genetică, infecțiile cronice, fumatul, alcoolul, consumul de droguri, obezitatea, diabetul sau traumatismele testiculare. Desigur, și vârsta are „un cuvânt greu de spus”, pentru că, pe măsură ce bărbatul îmbătrânește, capacitatea corpului de a produce spermatozoizi de bună calitate se diminuează.

Oligospermia
Un bărbat fertil are de la 15 milioane la peste 200 de milioane de spermatozoizi pe mililitru de spermă. Sub 15 milioane de spermatozoizi se diagnostichează ca fiind oligospermie. Deși oligospermia scade șansele ca un spermatozoid să găsească și să fertilizeze un ovul, nu exclude complet posibilitatea de a concepe natural. Dintre posibilele cauze ale oligospermiei se pot enumera varicocelul, ejacularea retrogradă (ejacularea înapoi în vezică), expunerea la căldură (băi fierbinți, saună etc), dezechilibre hormonale, infecții care interferează cu producția de spermă, unele medicamente (ca de exemplu alfablocantele), utilizarea steroizilor anabolizanți, probleme medicale (scleroză multiplă, diabet) sau stresul cronic.
Oligospermia își poate găsi „leac” fie în modificarea stilului de viață, fie în terapii, în funcție de cauza suspectată. De asemenea, mai poate fi luată în calcul intervenția chirurgicală, atunci când cauza este varicocelul.
În cazurile de oligospermie de natură genetică, în care tratamentele și intervențiile chirurgicale sunt ineficiente, soluția pentru obținerea unei sarcini o reprezintă prelevarea de spermă și folosirea ei în cadrul procedurilor de reproducere umană asistată (fertilizare in vitro, injecție intracitoplasmatică).

Bolile autoimune și infertilitatea

Factorii care determină atât infertilitatea feminină cât și cea masculină sunt numeroși și complecși. Printre aceștia se află și o categorie aparte: bolile autoimune. Acestea se manifestă atunci când propriul sistem de apărare percepe organismul că pe un inamic şi produce anticorpi împotriva acestuia. În fapt, sistemul de apărare începe să atace celulele organismului, inclusiv cele reproducătoare, afectând procese esenţiale pentru obţinerea unei sarcini: rezerva ovariană şi ovulația.

Cele mai frecvente boli autoimune întâlnite la femei sunt tiroidita Hashimoto, artrita, boala Crohn, lupusul, psoriazisul, boala Addison și diabetul zaharat de tip I. Chiar dacă niciuna dintre ele nu afectează în principal sistemul reproducător, tulburările metabolice pe care le induc (amenoreea și ciclurile menstruale anovulatorii) influențează în mod cert fertilitatea. În cazul bărbaților care suferă de boli autoimune, acestea influențează capacitatea de reproducere prin „atacul” pe care anticorpii din lichidul seminal îl declanșează asupra spermatozoizilor. Ca urmare, aceștia își modifică structura, fiindu-le totodată afectate funcțiile și motilitatea. Urmarea firească: imposibilitatea conceperii unui copil.

Chiar și în cazurile în care ovulația are loc, dereglările autoimune ale organismului vor „cataloga” celulele embrionare ca fiind străine și le vor distruge înainte ca embrionul să se implanteze în uter. De altfel, există multe situații în care boala autoimună este diagnosticată în urma investigațiilor amănunțite care se impun ca urmare a unor avorturi spontane repetate. În celelalte cazuri, în care bolile autoimune sunt cunoscute și pacientele se află sub tratament pentru acestea, însăși tratamentele reprezintă un pericol pentru evoluția sarcinii și fătul aflat în dezvoltare, riscul de avort spontan fiind crescut.

Întrebarea este însă: în condițiile unei boli autoimune se poate obține o sarcină? Răspunsul este DA. Având în vedere faptul că bolile autoimune au etape de activitate intensă dar și de remisie, se va urmări îndeaproape evoluția și se va planifica obținerea sarcinii atunci când simptomele sunt semnificativ diminuate și tratamentul bolii poate fi întrerupt. În unele boli autoimune – ca de exemplu cele reumatismale – din fericire au apărut generații noi de medicamente care nu afectează fertilitatea și pot fi folosite și pe perioada concepției. Oricum, în toate cazurile în care este vorba despre o pacientă cu o boală autoimună, specialistul în infertilitate va colabora strâns și permanent cu endocrinologul, reumatologul, hematologul sau diabetologul, după caz.
Chiar și atunci când tratamentul bolii autoimune nu a fost inițiat la timp și aceasta a evoluat și determinat infertilitatea, tot mai există o soluție pentru cuplurile care își doresc un copil: fertilizarea in vitro.

Cele mai frecvente complicații care pot să apară în sarcină

Deși majoritatea sarcinilor decurg fără probleme, uneori – din nefericire – mai pot apărea și complicații. Iată câteva dintre cele mai frecvent întâlnite.
Sângerari
În primele săptămâni de sarcină, sângerările puternice însoțite de dureri abdominale puternice sunt semnul unei sarcini extrauterine. Marele risc la care este expusă pacienta este acela de afectare ireversibilă a unei trompe uterine. Dacă aceste sângerări au loc în primele 20 de săptămâni, atunci ele anunță iminența unui avort. În cel de-al treilea trimestru de sarcină, sângerarea împreună cu durerile abdominale și cele de spate indică ruptura de placentă. Foarte important de reținut: orice sângerare, în orice moment al sarcinii, reprezintă o urgență medicală!
Prea mult sau prea puțin lichid amniotic
Prea mult lichid poate pune prea multă presiune asupra uterului mamei, ceea ce duce la travaliu prematur. De asemenea, poate provoca presiune asupra diafragmei mamei, iar acest fapt îi provoacă dificultăți de respirație. Lichidul tinde să se acumuleze în cazuri de diabet necontrolat ori sarcină multiplă. În condițiile unui nivel prea scăzut de lichid amniotic, după săptămâna 33 se poate lua decizia declanșării nașterii, pentru a nu pune fătul în pericol.
Atașarea defectuoasă a placentei
Cu precădere spre sfârșitul sarcinii, o complicație care generează sângerări masive și reprezintă o complicație gravă, este placenta praevia și placenta accreta. În condiții normale, placenta se atașează de peretele uterin. Placenta praevia apare atunci când aceasta se atașează de partea inferioară a uterului, uneori acoperind complet colul. Placenta accreta este o afecțiune rară, dar foarte serioasă, în care placenta penetrează peretele uterului și/sau se poate extinde și fixa de organe vecine, precum vezica urinară.
Preeclampsia sau eclampsia
Preeclampsia se caracterizează prin valori mari ale tensiunii arteriale, induse de sarcină. Uneori sunt prezente si edemele, cauzate de retenția de lichide. Eclampsia este forma mai severă a acestei probleme si poate duce la convulsii, comă sau chiar deces. Factorii de risc pentru preeclampsie includ sarcina multipla, istoricul de hipertensiune arterială, diabet sau boli renale, indicele mare de masă corporală, vârsta înaintată (mai mare de 40 de ani).
Diabetul gestațional
Cinci la sută dintre femeile însărcinate se confruntă cu diabetul gestațional. Din fericire este o suferință reversibilă care, atent monitorizată, nu ridică probleme în privința evoluției sarcinii. Nivelul glucozei din sânge poate fi menținut în limitele normale cu ajutorul alimentației și al mișcării. Diabetul gestațional dispare după naștere, dar mamele care s-au confruntat în sarcină cu această afecțiune prezintă un risc crescut de a face mai târziu diabet de tip II.

5 factori externi care influențează fertilitatea masculină

În ultimii ani s-au adunat dovezi cu privire la scăderea globală a calității spermei umane. La acest declin al fertilității masculine au contribuit și continuă să contribuie factorii de mediu, de viață și cei ocupaționali. Iată care sunt cei mai importanți astfel de factori.

1.Fumatul
Relația dintre fumat și infertilitate este studiată de câțiva ani. Majoritatea studiilor efectuate de către oamenii de știință au demonstrat efectele negative ale ale fumatului asupra diferiților parametri ai analizelor spermei. O cercetare realizată în Danemarca a scos la iveală faptul că bărbații care fumează au o concentrație de spermatozoizi cu 19% mai mică decât cei care nu au acest viciu. Un alt studiu a indicat faptul că fumatul este asociat cu o scădere semnificativă a densității spermei, a motilității și viabilității spermatozoizilor. Există și date care indică faptul că varicocelul joacă un rol extrem de important în fertilitatea masculină, iar experimentele au demonstrat că între acesta și fumat există o strânsă relație.

2.Consumul de alcool
În principal, despre consumul de alcool se știe că este implicat în declanșarea bolilor hepatice și renale. Însă nu trebuie ignorat nici faptul că are un impact negativ și asupra funcției reproductive. Consumul de alcool poate duce la modificări morfologice ale spermatozoizilor și la o tendință de diminuare a concentrației, motilității, viabilității și morfologiei normale a spermei. În ceea ce privește efectul său la nivel endocrin, s-a constatat că un consum de alcool ar putea provoca modificări structurale ale testiculelor și scăderea nivelului de testosteron. Alcoolul mai poate provoca o reducere a legării hormonului luteinizant (LH) de celulele Leydig, ceea ce conduce la inhibarea enzimelor implicate în formarea hormonilor sexuali.

Știai că…
… există un raport foarte interesant care arată că un pacient azoospermic și-a recăpătat parametri normali ai spermatozoizilor după trei luni de la renunțarea completă la consumul de alcool?

3.Dieta
Oamenii de știință au descoperit că un consum zilnic de cereale și fructe are o influență puternică asupra calității materialului seminal. La polul opus, o dietă bogată proteine, în carne, produse din carne, lapte și derivate din lapte afectează negativ calitatea materialului seminal la om. Dietele hiperproteice se pare că cresc aportul de acizi grași și compromit mecanismele metabolice ale testiculelor, afectând soarta celulelor germinale și în consecință funcția reproductivă masculină.

4.Temperatură ridicată
Unii bărbați își desfășoară activitatea profesională în medii cu temperaturi ridicate, iar alții sunt nevoiți să poarte echipamente/uniforme strânse pe corp. Ambii factori provoacă un stres termic asupra testiculelor, compromițând spermatogeneza, ceea ce conduce la infertilitate. De precizat că procesul spermatogenezei este strâns legat de existența unei temperaturi corespunzătoare, cea optimă fiind puțin mai scăzută decât temperatura corpului.

5. Radiațiile
Viața fără telefonul mobil este aproape de neconceput. Dar folosirea lui are și urmări… O cercetare asupra asocierii dintre utilizarea telefonului mobil și calitatea materialului seminal a scos la iveală faptul că cei care au vorbit la telefon mai mult de o oră pe zi, în timp ce acesta se afla la încărcat, aveau o rată mai mare a concentrației anormale de spermă. Jumătate dintre subiecții studiului au recunoscut și faptul că obișnuiesc să își țină telefonul în buzunarul pantalonilor, foarte aproape de zona inghinală. Toate acestea au dus la concluzia că efectele radiațiilor asupra fertilității masculine nu sunt chiar povești de adormit copiii…

Ce se întâmplă atunci când scade nivelul estrogenului din sânge

Deși sunt considerați hormoni sexuali feminini, estrogenii sunt prezenți la ambele sexe. În organismul femeilor, însă, ei sunt extrem de importanți.

Funcțiile estrogenului se referă la menținerea sănătății pielii, a vaselor de sânge, a florei vaginale și a densității osoase, la sintetizarea proteinelor, coagularea sângelui și creșterea ratei metabolismului. De ce sunt mai importanți pentru femeie? Deoarece, pe lângă reglarea funcțiilor plămânilor și a digestiei, estrogenul stimulează dezvoltarea endometrială și a uterului. Un dezechilibru hormonal nu doar că are ca și consecințe menstruațiile dureroase, apariția acneei și a celulitei sau pierderea libidoului, dar influențează în mod negativ ceva cu mult mai important decât toate acestea: fertilitatea.
Motivele dezechilibrelor hormonale sunt multiple. Când este vorba despre genetică sau îmbătrânire, acestea nu pot fi influențate. În schimb există și factori asupra cărora se poate interveni: stresul, alimentația fără valoare nutritivă (categorie în care intră și cea de tip fast-food!), lipsa de mișcare și abuzul de substanțe nocive (alcool, tutun etc).

În mod normal și natural, nivelul de estrogen scade la femeile aflate la menopauză. Dar există și alte situații în care se întâmplă acest lucru, ca de exemplu în urma unei histerectomii (scoterea uterului/ovarelor). Este o consecință firească până la urmă, ca nivelul de estrogen să scadă după scoaterea ovarelor, pentru că acestea îl produc. Deficitul de estrogen apare însă și în cazul femeilor subponderale, precum și a celor supraponderale. De asemenea, sindromul Turner, disfuncțiile glandei tiroide și sindromul ovarului polichistic interferează cu producția de estrogen.
Pentru o femeie tânără, care își dorește să devină mamă, un nivel scăzut de estrogen sau chiar stoparea producției acestui hormon creează probleme care împiedică obținerea sarcinii. Ne referim la lipsa menstruației, la ciclu neregulat, la lipsa ovulației și, implicit, la infertilitate. Există și teorii potrivit cărora și endometrioza (o altă cauză de infertilitate feminină) este stimulată de același hormon, estrogenul.
Nivelurile hormonale pot fi evaluate pe baza unor teste de sânge. Esențiale sunt cele care evaluează nivelurile de hormoni sexuali: FSH (hormon foliculostimulant), LH (hormon luteinizant) și estradiol. Nivelurile FSH și LH pot indica de ce nu se poate obține o sarcină. Specialistul în infertilitate, în strânsă colaborare cu medicul endocrinolog, vor putea găsi, împreună, cele mai bune soluții pentru cazurile în care nivelul scăzut de estrogen a afectat capacitatea de a concepe.

Tratamentul potrivit pentru cele mai frecvente cauze de infertilitate

Peste tot în lume comportamentul reproductiv a suferit transformări importante, iar fertilitatea scade într-un ritm accelerat şi în România, situându-se sistematic sub nivelul de înlocuire a generaţiilor. În ceea ce privește cauzele infertilității, acestea ascund în general o patologie, o afecțiune care trebuie tratată și înlăturată pentru a se putea obține o sarcină.

Potrivit studiilor recente, în aproape jumătate dintre cazurile de infertilitate „vina” aparține bărbatului, iar cealaltă jumătate femeii. Referindu-ne la bărbați, cauzele pot fi reprezentate de o scădere a numărului și calității spermatozoizilor, fie ca urmare a unor intervenții chirurgicale, fie a unor infecții. În ceea ce le privește pe femei, infertilitatea poate fi cauzată de mai mulți factori: tulburări de ovulație și diferite probleme la nivelul ovarelor, blocarea sau obstrucționarea trompelor uterine, afecțiuni ale uterului, disfuncții anatomice și anomalii congenitale, endometrioză. Infertilitatea este o tulburare complexă și fiecare diagnostic în parte necesită o abordare diferită. Iată ce tratamente se aplică celor mai frecvente cauze de infertilitate.

La bărbați, în cazul modificărilor parametrilor materialului seminal (afectarea numărului, motilității și morfologiei spermatozoizilor), prima soluție este inseminarea. După 3-4 eșecuri se va recurge la o altă metodă de reproducere asistată.
La femei, pentru cele mai frecvente cauze de infertilitate se adoptă următoarele protocoale:
În Sindromul ovarelor polichistice: administrarea de anticoncepționale orale pentru scăderea nivelului hormonului luteinizant și reducerea riscului de avort spontan, urmată de tratamentul cu stimulatori de ovulație. În caz de eșec al tratamentului medicamentos se poate institui cel laparoscopic (drillingul ovarian). Totuși, majoritatea specialiștilor recomandă fertilizarea in vitro dacă terapia orală nu a funcționat.

În disfuncția ovulatorie: tratamente hormonale pentru stimularea ovulației. În caz de eșec se poate apela la ovocite donate.

În endometrioză: în formele ușoare, în care trompele uterine nu sunt afectate, se induce superovulația și apoi se procedează la inseminare intrauterină. În formele moderate spre severe și în cazurile în care nu a fost obținut un răspuns bun în urma tratamentului, se indică fertilizarea in vitro.
În hidrosalpinx: diagnosticarea se face laparoscopic, prilej cu care, adesea, fluidul care blochează o trompă uterină este înlăturat, putând fi ulterior obținută o sarcină chiar și pe cale naturală. În cazurile de hidrosalpinx bilateral, tratamentul chirurgical pentru dezobstrucție nu mai reprezintăa o opțiune, fiind indicată din start procedura de fertilizare in vitro.

În menopauza precoce: prin tehnica PRP (Platelet Rich Plasma, o plasmă îmbogățită trombocitar), se extrag anumite celule din sânge, se prelucrează prin centrifugare și se injectează în ovare, acestea începând să producă din nou ovocite. Sarcina se poate instala și natural, însă șansele sunt mai mari prin procedura de fertilizare in vitro.

Fereastra fertilă: ce este, când apare și de ce e importantă

Când cel mai important obiectiv al unui cuplu este obținerea unei sarcini, momentul în care au loc contactele sexuale este hotărâtor. Șansele ca femeia să rămână însărcină sunt cu atât mai mari cu cât ea știe care este perioada fertilă. Această perioadă se mai numește și fereastră fertilă. Cele care au un ciclu regulat o pot identifica ușor, mai complicat este pentru cele care se confruntă cu unul neregulat.

Fereastra fertilă o constituie acele câteva zile în care șansa de a concepe este la cel mai ridicat nivel. Potrivit studiilor, ea se întinde pe o perioadă de șase zile și este cuprinsă între ziua ovulației și cele cinci zile premergătoare acesteia. În fapt, cele şase zile reflectă durata de viaţă a spermatozoizilor (care este de cinci zile) şi cea a ovulului (de numai o singură zi). Trebuie precizat și faptul că, inclusiv în fereastra fertilă, șansele de a concepe nu sunt egale în fiecare zi din cele șase, fiind mai mici sau mai mari. Cele mai fertile zile ale acestei ferestre, cu cele mai mari șanse de a obține o sarcină, sunt cea a ovulației și cele două de dinaintea ei. Așadar, pentru a putea identifica fereastra fertilă, este obligatoriu ca mai întâi să fie stabilită ziua ovulației.

Ziua ovulației și fereastra fertilă
Durata unui ciclu menstual variază de la 23 la 35 de zile, de la caz la caz. El începe în prima zi a menstrei și se termină cu o zi înainte de începerea următoarei menstre. Ovulația are loc, în general, cu 14 zile înainte de menstră.
Dacă luăm ca exemplu un ciclu cu o durată medie de 28 de zile, potrivit calculului ovulația are loc în ziua 14. Pentru acest exemplu, fereastra fertilă este în intervalul zilelor 9 – 14 (unde 14 este ziua ovulației iar 9-13 sunt cele cinci zile premergătoare acesteia). În cadrul acestei ferestre fertile, zilele cu cele mai mari șanse de a concepe sunt 12, 13 și 14 (unde 14 este ziua ovulației iar 12 și 13 cele două zile premergătoare acesteia).
Să luăm încă un exemplu, cel al unui ciclu menstrual de 32 de zile. Modul de calcul este, bineînțeles, același. La un ciclu menstrual de 32 de zile, ovulația are loc în ziua 18 (32-14=18). În acest caz fereastra fertilă este cuprinsă în intervalul 13-18 (unde 18 este ziua ovulației, iar 13-17 cele cinci zile premergătoare acesteia). Cea mai mare probabilitate de obținere a unei sarcini este în zilele 16, 17 și 18 (unde 18 este ziua ovulației, iar 16 și 17 cele două zile premergătoare acesteia).
Fiecare femeie își poate identifica propria fereastră fertila urmărind perioada ciclurilor menstruale, stabilind ziua ovulației și ținând cont și de cele cinci zile anterioare acesteia, în care are șanse de a concepe.

„Simptomele” ovulației
Dacă vei fi atentă la semnalele pe care le dă corpul tău, vei observa că în perioada premergătoare ovulației există unele modificări: mucusul cervical capătă aspectul albușului de ou, iar în ziua ovulației este apos și într-o cantitate mai mare; înainte de perioada fertilă cervixul este tare, uscat, închis și coborât, pentru ca în cea fertilă el să devină moale, umed, ridicat în vagin; temperatura bazală crește; sunt prezente durerile de cap și cele abdominale, amețelile și o ușoară senzație de greață, precum și tensiune la nivelul sânilor.

Top 3 situații în care apariția sarcinii nu poate avea loc decât prin FIV

Cu o incidență tot mai ridicată, infertilitatea tinde să devină un flagel al lumii moderne. Cauzele ei de natură medicală se regăsesc, în egală proporție, atât la femei cât și la bărbați, însă nu poate fi sub nicio formă trecută un vederea cea mai des întâlnită dintre ele: vârsta femeii.

Diagnosticul de infertilitate nu trebuie privit ca o sentință definitivă și irevocabilă de a nu avea copii. Tehnicile de reproducere umană asistată au în cele mai multe cazuri soluții chiar și pentru situații care pot părea la prima vedere fără șanse. Un diagnostic corect și un tratament personalizat pot face posibilă instalarea sarcinii. Tratament care se poate baza pe medicamente sau pe anumite intervenții chirurgicale. Însă atunci când toate aceste metode se soldează cu un eșec și nici inseminarea artificială nu a oferit rezultatul dorit, singura opțiune care rămâne valabilă este fertilizarea in vitro.
În unele cazuri, investigațiile efectuate de specialistul în infertilitate conturează din start, în mod evident, necesitatea realizării fertilizării in vitro ca și unică metodă prin care femeia să poată rămâne însărcinată.
Cea mai frecventă situație care recomandă FIV ca procedură pentru obținerea sarcinii o reprezintă obstrucția sau deteriorarea trompelor uterine. Acestea pot fi blocate (înfundate) sau deteriorate ca urmare a unei boli inflamatorii pelvine, endometriozei, unor fibroame uterine sau sarcini extrauterine în istoric. În cazurile în care obstrucția este bilaterală (ambele trompe sunt înfundate), fertilitatea este afectată total, iar singura soluție este, cum am afirmat, FIV.
O altă situație în care doar fertilizarea in vitro poate face posibilă instalarea sarcinii este anovulația. Procedura este recomandată atunci când, deși ca urmare a tratamentului s-a reușit obținerea ovulației, cu toate acestea în decurs de șase luni nu a putut fi concepută sarcina pe cale naturală.
Tot indicație pentru FIV are și diagnosticul de infertilitate masculină, indiferent de cauzele producerii acesteia. O producție redusă de spermă, anomaliile funcționale ale acesteia (ca de exemplu lipsa motilității spermatozoizilor sau o calitate slabă a lor) ori imposibilitatea ejaculării sunt cauze de infertilitate masculină. Obținerea unei sarcini într-un astfel de diagnostic poate avea loc fie prin procedura convențională de fertilizare in vitro, fie prin metoda ICSI (injecția intracitoplasmatică cu spermă). În primul caz se procedează la cultivarea în laborator a spermatozoizilor și ovulelor viabile până când vor fertiliza, urmând să fie realizat transferul embrionar. În al doilea caz – atunci când calitatea spermei este foarte scăzută – embrionul este obținut ca urmare a injectării unui spermatozoid în citoplasma ovulului, tot in condiții de laborator.

Tot ce trebuie să știi despre stimularea ovariană

Rezerva ovariană este capacitatea ovarelor de a produce ovule pentru a fi fertilizate, scopul final fiind obținerea unei sarcini. Când ne referim la rezerva ovariană, importante sunt două aspecte, în egală măsura: atât cantitatea cât și calitatea ovulelor. Se consideră că rezerva ovariană este scăzută nu doar atunci când numărul ovulelor este redus ci și când, în ciuda unui număr mare, faptul că sunt anormale și nu pot fi fertilizate pentru a obține o sarcină sănătoasa, reprezintă o problemă. Poate medicina să ”controleze” aceste lucruri? Din fericire, răspunsul este afirmativ.

Un specialist în infertilitate va recomanda stimularea ovariană atunci când urmărește inducerea ovulației sau maturizarea foliculului („punga” plină de lichid în interiorul căreia se dezvoltă și maturizează ovulul). Stimularea ovariană constă în administrarea unor anumite medicamente sau a unor combinații de medicamente, în cadrul unei scheme personalizate pentru fiecare pacientă în parte. În timpul tratamentului aceasta va fi monitorizată prin ecografii transvaginale și teste de sânge, pentru a se ști cu precizie care este numărul și etapa de dezvoltare a foliculilor. De ce sunt importante aceste informații? Pentru că în funcție de evoluția lor va fi stabilit momentul în care se va face recoltarea de ovocite ce vor fi utilizate în tehnica de reproducere umană asistată.

Hiperstimularea – reacția exagerată la tratament

Tratamentul de stimulare ovariană are în mod frecvent efecte secundare neplăcute (dureri de cap, insomnie, depresie, bufeuri), dar ele sunt temporare. O situație deosebită o reprezintă apariția sindromului de hiperstimulare, atunci când ovarele reacționeaza exagerat la tratament. În acest caz ovarele cresc în dimensiune și apar durerile abdominale, indigestia, balonarea, stările de greață, slăbiciune, retenție de apă, dificultățile de respirație și lipotimiile (stare de leșin). Există trei grade se severitate în cazul hiperstimulării: ușoară, moderată sau severă. În cazul unei ușoare hiperstimulări este resimțită o durere pelvină accentuată, dar după două zile de repaus la pat lucrurile se liniștesc. Hiperstimularea moderată, însă, necesită internare în spital și supraveghere medicală, având în vedere că se impune controlul durerii cu analgezice. O îngrijorare medicală majoră o reprezintă hiperstimularea severă. În acest caz există riscul acumulării de lichid în cavitatea abdominală sau toracică, al scăderii valorilor tensiunii arteriale (colaps vascular), tulburări ale funcțiilor renale și de coagulare a sângelui. În unele cazuri, pentru a fi redusă distensia abdominală și pentru ameliorarea afectării funcției respiratorii, medicul poate solicita o puncție evacuatorie, denumită paracenteză. Supravegherea medicală în cazul unei hiperstimulări severe este deosebit de importantă și pentru că o creștere semnificativă a dimensiunii ovarelor reprezintă risc de torsionare. Oricât de înspăimântătoare pot părea aceste lucruri, trebuie reținut faptul că intervenția medicală promptă poate ameliora aceste efecte, iar ovarele revin – chiar dacă lent – la dimensiunea inițială.