dr Vythoulkas

Ovulația, miracolul feminin

Care sunt semnele ovulației, cum poate fi identificată, care este cea mai fertilă perioadă sunt doar câteva dintre întrebările pe care cele mai multe femei și le pun atunci când vine vorba despre planificarea unei viitoare sarcini.

Fiecare femeie se naște cu un număr limitat de ovule, câteva milioane, pe care le va avea de-a lungul vieții, numărul acestora scăzând pe măsură ce anii trec. Spre deosebire de partenerii lor de viață care, întreaga viață, vor continua să producă spermatozoizi.

Odată ajunsă la vârsta pubertății, la nivelul fiecărui ovar nu se vor regăsi mai mult de 300.000 de ovule (sau foliculi) sau altfel spus, la 30 de ani, o femeie mai are 12% din rezerva ovariană inițială, iar la 40 de ani, doar 3% din rezerva ovariană cu care s-a născut.

Ciclul menstrual cuprinde două faze importante, foliculară și luteală, între ele având loc ovulația. În timpul fiecărui ciclu, hormonul foliculostimulant (sau FSH cum îl găsiți în buletinele de analize) determină dezvoltarea a 5-12 foliculi, din care unul singur, cel dominant, va fi eliberat de către ovar în timpul ovulației. Odată eliberat, ovulul se deplasează de-a lungul trompei uterine spre uter, unde trăiește doar 24 de ore.

Important de știut!
Nu toate femeile ovulează în fiecare lună! Dacă ovarele nu produc un folicul matur, ovulația nu mai are loc și este o caracteristică a ciclurilor menstruale anovulatorii.

Printre cele mai comune semne ale ovulației se numără: dureri bruște și constante în zona abdomenului inferior, creșterea temperaturii bazale, mucusul cervical devine asemănător albușului crud – lipicios, alunecos, cervixul este mai deschis și umed, sensibilitate la nivelul sânilor, modificarea culorii areolelor, senzație de balonare, creșterea apetitului sexual, retenția de apă, accentuarea simțurilor, greață, dureri de cap.

Ciclul menstrual variază între 23 și 35 de zile, iar ovulația are loc, cu aproximație, la jumătatea acestuia. Perioada cea mai fertilă a unei femei are loc cu cinci zile înainte de ovulație și până la două zile după aceasta.

Perioada fertilă a unei femei se poate afla și cu ajutorul testelor care măsoară nivelul hormonului luteinizant din urină (crește cu aproximativ 24-36 de ore înainte ca ovulația să aibă loc) sau cu ajutorul testelor de sânge, ce arată prezența progesteronului (se face cu 10 zile înainte de debutul menstruației, iar un nivel mare de progesteron arată că ovulația a avut loc). De asemenea, ovulația se poate constata și ecografic – dacă foliculii s-au maturizat și au fost sau nu eliberați de ovare.
credit foto: pinterest.com

Ecografiile morfofetale

info-01

Ecografiile reprezintă metode neinvazive de diagnostic și se realizează cu ajutorul aparatelor ecograf performante, care prin ultrasunete prezintă imagini ale anumitor părți anatomice ale fătului din uter.
Unele dintre cele mai importante ecografii sunt cele morfofetale, cu ajutorul cărora medicul poate depista unele dintre cele mai grave anomalii sau boli de care suferă bebelușul din uter. Astfel, există ecografii de morfologie fetala pentru fiecare trimestru de sarcină, fiecare dintre ele având o importanță aparte și un rol important în urmărirea dezvoltarii fătului.

Ecografia morfofetală din primul trimestru
Se recomandă a fi făcută între săptămânile 11 și 13 de sarcină. În această etapă, ecografia morfofetală poate depista diverse anomalii precum sindromul Down, malformații structurale majore cum sunt lipsa unui membru sau a unei părți din acesta, inexistența calotei craniene. Din cauza nedezvoltării suficiente a fătului (ne aflăm în săptămâna 11-13 de sarcină), ecografia morfofetală de primul trimestru nu permite investigarea în detaliu.

Ecografia morfofetală din al doilea trimestru
Se face în săptămânile 22-24 de sarcină și este considerată cea mai importantă ecografie din timpul sarcinii și cea mai minuțioasă investigație. Aceasta deoarece medicul specialist poate analiza toate părțile anatomice ale fătului. În această etapă de dezvoltare, majoritatea organelor sunt formate, iar ecografia morfofetală poate depista afecțiuni și malformații apărute la inimă, rinichi, abdomen și torace, plămâni, placentă și lichid amniotic. De asemenea, această ecografie morfofetală de al doilea trimestru poate depista și anomaliile apărute la nivel cranian, dar poate furniza informații și despre sexul fătului ori să indice greutatea acestuia, poziția și vârsta exactă a sarcinii. Intervenția durează între 20 și 45 de minute, este non-invazivă și nu prezintă niciun risc pentru bebeluș.

Ecografia morfofetală din al treilea trimestru
Se recomandă a fi făcută între săptămânile 32 și 34 și evaluează greutatea bebelușului, așezarea acestuia în uter, starea cordonului ombilical și a placentei, precum și cantitatea de lichid amniotic, putând depista din timp existența semnelor de suferință fetală.

Ecografiile morfofetale reprezintă o cale importantă de a detecta posibilele anomalii ale fătului. În timpul investigației, nu se folosesc raze X sau alte tipuri de radiații care ar putea afecta fătul sau mama. Așadar, nu ezita să-ți faci aceste ecografii!

Premiera mondiala

1_163

O femeie de 67 de ani a devenit cea mai in varsta mama-surogat din lume. Mai mult de atat, femeia a purtat sarcina chiar pentru fiica ei de 43 de ani a carei conditie medicala nu ii permitea sa duca o sarcina pana la capat.

Anastassia Ontou din Grecia a reusit sa duca sarcina pana la 7 luni jumatate, cand a nascut prin cezariana o fetita perfect sanatoasa. “Ma simt mai mult bunica, nu ma simt mama”, a declarat Anastassia Ontou, precizand insa ca decizia ei a fost usor de luat. “Fata mea a avut inima franta atunci cand a constatat ca nu poate purta ea o sarcina”. Constantina, fiica de 43 de ani a Anastassiei, a precizat ca initial a crezut ca mama ei este nebuna. “Nu am mai plans asa de ani de zile, atunci cand am aflat ce vrea sa faca mama”, a spus Constantina, fericita acum sa isi tina in brate copila. Constantina a incercat timp de 7 ani sa faca un copil, insa din pricina unei conditii medicale grave, uterul ei a fost indepartat nemaiputand purta o sarcina.

Cel care s-a ocupat atat de procedura de reproducere asistata cat si de supravegherea sarcinii este doctorul Konstantinos Pantos (foto), unul dintre cei mai renumiti specialisti in infertilitate, care conduce cea mai cunoscuta clinica de specialitate din Grecia si care, in octombrie, a deschis o clinica de fertilizare in vitro si in Romania, impreuna cu dr. Andreas Vythoulkas.

Dr. Pantos a declarat ca a avut retineri atunci cand a fost vorba despre aceasta sarcina, dar ca a reprezentat si o adevarata provocare medicala. Avand in vedere varsta mamei purtatoare, a fost pentru prima oara cand a fost necesar un acord al judecatorilor. “Este pentru prima oara cand este nevoie de un astfel de acord, iar acest lucru s-a intamplat din pricina varstei pe care o are mama puratoare, care, conform recordurilor mondiale, este cea mai in varsta mama surogat care a dus la final o sarcina”, a precizat dr. Konstantinos Pantos.

Nu este prima premiera pentru dr. Pantos si clinica pe care acesta o conduce.

Astfel, in 2004 clinica din Grecia a contribuit la nasterea primului copil fara talasemie majora* in urma biopsiei de blastocist. În 2007, un reportaj difuzat la CNN a prezentat reușita clinicii Genesis, cu ajutorul careia a venit pe lume un copil perfect sanatos intr-o familie purtatoare a sindromului Leber** si care mai avea doi copii orbi.

Pe 13 octombrie, dr. Konstantinos Pantos si dr. Andreas Vythoulkas au lansat in Romania primul centru de excelenta in fertilizarea in vitro, care isi propune sa ajute cat mai multe cupluri din Romania, dar si din Sud-Estul Europei, sa aiba copii cu ajutorul procedurilor de reproducere umana asistata.

*talasemia majora este o forma severa de anemie si este cauzata de o anomalie a uneia sau mai multor gene. Este mostenita de copil, direct de la parintele sau de la parintii purtatori. Daca este mostenita de la ambii parinti, talasemia este majora si va impune transfuzii sanguine pe tot parcursul vietii.

**sindromul Leber este o boală genetică ce duce la orbire. Este cea mai frecventă boală ereditară mitocondrială.