eclampsie

Pre-eclampsia și eclampsia, o afecțiune la cote înalte

Pre-eclampsia reprezintă hipertensiunea arterială (valori peste 140/90 mm Hg) instalată la o femeie însărcinată, după săptămâna 20 de sarcină. Cauza apariţiei acesteia este încă necunoscută, dar cel mai probabil este vorba de o modificare a fluxului de sânge de la nivel placentar și afectează 5% dintre femeile însărcinate, cu precădere pe cele aflate la prima sarcină (primipare). În forme severe poate deveni letală, atât pentru mamă, cât şi pentru făt.

Simptomele pre-eclampsiei pot apărea treptat, dar şi brusc. În fază incipientă acestea sunt reprezentate de umflarea mâinilor și a feței, creșterea rapidă în greutate (mai mult de un kilogram pe săptămână și mai mult de trei kilograme pe lună) și dureri de cap. Netratată, afecțiunea se cronicizează și este însoțită și de tulburări de vedere, amețeli, diminuarea reflexelor, greață, vărsături, dureri abdominale pe partea dreaptă, sub coaste, debit urinar scăzut. Devenită severă, pre-eclampsia duce la eclampsie, o condiție foarte gravă, în care apar convulsiile, cu pierderea cunoștinței. Eclampsia poate determina comă și poate pune în pericol viața mamei și a fătului.

O dată ce gravida a fost diagnosticată cu pre-eclampsie, aceasta va fi monitorizată pe tot parcursul sarcinii, fiindu-i prescris tratament antihipertensiv și anticonvulsivant (în vederea prevenirii apariției convulsiilor). Pre-eclampsia severă și eclampsia necesită însă spitalizare, existând un risc ridicat de accident vascular cerebral, sângerare vaginală și placenta abruptio. Cu cât afecțiunea apare mai devreme în sarcină, cu atât riscul de complicații este mai mare: oligohidramnios (volum redus de lichid amniotic în uter), naștere prematură, dificultăți de respirație a nou născutului cauzate de imaturitatea pulmonară. Un nou-născut afectat de oxigenarea deficitară din perioada intrauterină, cauzată de pre-eclampsie, poate suferi ulterior de unele deficienţe: dizabilități de învăţare, epilepsie, paralizie, tulburări de vedere şi auz. Chiar dacă rar întâlnită, o complicație a pre-eclampsiei este și încetarea din evoluție a fătului.
Complicațiile materne ale pre-eclampsiei includ insuficiența hepatică și renală precum și tulburările de coagulare a sângelui.
Nu se cunoaște nicio modalitate de a preveni pre-eclampsia și eclampsia, dar diagnosticarea precoce și tratamentul corect, condus de medic, elimină riscurile la care sunt expuși gravida și fătul. În afara tratamentului, în funcție de nivelul pre-eclampsiei (mediu ori sever), medicul va solicita reducerea activității fizice sau chiar repaosul total la pat.
Există însă și vești bune: pre-eclampsia dispare după nașterea copilului și cel mai probabil că nu va afecta și următoarea sarcină. Totuși, experții cred că femeile care au fost diagnosticate cu pre-eclampsie au un risc mai crescut de a dezvolta hipertensiune arterială cronică sau boli cardiovasculare pe parcursul vieții.

Preeclampsia și eclampsia

Sunt două afecțiuni importante ce au la bază creșterea valorilor tensiunii arteriale. Afectează între 5 și 10% dintre femeile însărcinate. Important de reținut este faptul că nedepistate la timp, acestea pot provoca probleme medicale importante atât mamei, cât și fătului.

Preeclampsia apare cu precădere la femeile însărcinate cu vârsta mai mică de 20 de ani sau mai mai mare de 40 și este caracterizată prin creșterea valorilor tensiunii arteriale și a unui nivel crescut de proteină în urină. Apare, de regulă, după săptămâna 20 de sarcină, iar simptomele ei pot fi confundate destul de ușor cu cele obișnuite de sarcină. Cu o monitorizare atentă, mai ales dacă în istoricul familial există cazuri de hipertensiune arterială, și cu analize periodice, simptomele bolii pot fi depistate la timp. Cele mai importante sunt valorile tensiunii arteriale mai mari de 14/9 și prezența în exces a proteinelor în urină. La acestea se adaugă prezența durerilor intense de cap însoțite de tulburări de vedere, sensibilitate la lumină, uneori chiar orbire temporară, stări de amețeală, greață și vărsături, dureri abdominale, urinări rare și cu debit redus, creșteri rapide în greutate, apariția edemelor la nivelul feței, mâinilor și picioarelor, reflexe încetinite, stare de somnolență accentuată. În toate dintre aceste posibile simptome, prezentarea la medic este obligatorie!

Printre cei mai importanți factori de risc ai acestei afecțiuni, ale cărui cauze nu sunt pe deplin cunoscute, se numără:
● Antecedente de preeclampsie la o sarcină anterioară
● Istoric familial cu preeclampsie (mamă sau soră)
● Hipertensiune înainte de sarcină
● Obezitate
● Sarcină multiplă
● Prezența unei boli cronice precum diabet, afecțiune renală, lupus eritematos sistemic, poliartrită reumatoidă

Cel mai sigur tratament al bolii îl reprezintă nașterea. Dacă sarcina nu a ajuns însă la termen, preeclampsia poate fi controlată până la momentul nașterii, recomandările fiind de repaus la pat sau spitalizare, după caz, și monitorizare atentă. Dacă sarcina este aproape de termen, se recomandă declanșarea travaliului.
Prezența diagnosticul de preeclampsie determină un flux scăzut de sânge la nivelul placentei,ceea ce influențează dezvoltarea fătului și duce la nașterea prematură ori a unui copil cu greutate mică.

Eclampsia apare, în general, la finalul sarcinii și este faza finală a preeclampsiei. Este o afecțiune gravă ce pune în pericol viața mamei și a fătului. Se caracterizează prin convulsii asociate cu hipertensiune arterială, prezența în exces a proteinei în urină și edeme. Printre cele mai semnificative simptome se regăsesc durerile de cap, vertije, probleme cu acuitatea vizuală. și poate să apară înainte, în timpul sau după naștere.
credit foto: pinterest.com