endometrioza

Totul despre endometru

Uterul – care are o grosime considerabilă – este alcătuit din trei straturi: tunica seroasă, miometrul și endometrul, fiecare având un rol bine determinat. Noi vom pune în articolul de față reflectorul pe endometru, acea căptușeală interioară a uterului cu un rol major în concepție.

Tunica seroasă este partea exterioară a uterului, cea care secretă un fluid care previne frecarea dintre uter și organele aflate în apropierea sa. Miometrul este cel mai gros strat al uterului, format din țesut muscular, cel care în timpul sarcinii se extinde pentru a găzdui copilul în creștere, iar în timpul nașterii se contractă pentru a ajuta la expulzia fătului. Cel de-al treilea strat, care reprezintă căptușeala interioară a uterului, este endometrul. Acesta suferă modificări de grosime în fiecare lună, fiind pregătit ca, dacă are loc concepția, să primească blastocistul (ovulul fecundat) ce se implantează în acest strat. În timpul sarcinii, glandele și vasele de sânge ale endometrului continuă să crească în număr și dimensiune. Spațiile vasculare fuzionează și devin interconectate, formând placenta, care furnizează oxigen și nutrienți embrionului și, ulterior, fetusului.
Atunci când concepția nu are loc, endometrul este eliminat prin menstră. Endometrul este și el format, la rândul său, din trei straturi: bazal, spongios și compact. Cel spongios și cel compact se schimbă dramatic pe parcursul ciclului menstrual. Împreună, aceste două straturi sunt cunoscute sub numele de strat funcțional. Stratul funcțional al endometrului parcurge unele etape, la fiecare ciclu:

  1. Faza proliferativă – când endometrul se îngroașă, pregătind pântecele pentru un embrion. Această etapă începe în prima zi a menstruației și continuă până la ovulație.
    Hormonul estrogen este vital pentru formarea unui endometru sănătos. Dacă nivelurile de estrogen sunt prea mici sau prea mari, acest fapt poate duce la un endometru prea subțire sau prea gros. Endometrul devine, de asemenea, vascularizat în această fază.
  2. Faza secretorie – momentul în care endometrul începe să secrete substanțe nutritive și fluide esențiale.
    Progesteronul este hormonul esențial pentru această fază care începe după ovulație și continuă până la menstruație. Glandele endometrului secretă proteine, lipide și glicogen. Acestea sunt necesare pentru a hrăni embrionul. De asemenea, acestea împiedică ruperea endometrului. Dacă un embrion se implantează în peretele endometrului, placenta în curs de dezvoltare va începe să secrete hormonul gonadotropic corionic uman (hCG). Acest hormon de sarcină semnalează corpului luteal să continue să producă progesteron, pentru a menține endometrul. Dacă un embrion nu se implantează în endometru, corpul luteal începe să se descompună, ceea ce duce la scăderea nivelului de progesteron. Când progesteronul scade, glandele endometrului nu vor mai secreta fluidele care îl întrețineau. De asemenea, odată cu retragerea progesteronului, arterele care alimentau endometrul cu flux de sânge încep să se restrângă. Acest lucru duce apoi la descompunerea stratului funcțional al endometrului care, în cele din urmă, va fi eliminat din uter prin menstră iar ciclul începe din nou.

Grosimea… contează!

Un endometru prea subțire sau gros poate reduce șansele obținerii unei sarcini. Cercetările au descoperit că grosimea acestuia poate afecta negativ implantarea embrionului sau poate crește șansele de avort. Un endometru subțire poate fi, de asemenea, și cauză de infertilitate. Rezultatele studiilor suspectează că utilizarea pe termen lung a pilulelor contraceptive provoacă subțierea temporară a endometrului.

Ce este endometrioza

Endometrioza este o afecțiune în care țesutul endometrial se găsește în afara cavității uterine. Aceasta poate afecta atât uterul cât și ovarele, trompele uterine, intestinele sau alte organe situate în cavitatea abdominală, în proximitatea uterului (și nu numai). Endometrioza este una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate asociate cu infertilitatea.

Tratamentul potrivit pentru cele mai frecvente cauze de infertilitate

Peste tot în lume comportamentul reproductiv a suferit transformări importante, iar fertilitatea scade într-un ritm accelerat şi în România, situându-se sistematic sub nivelul de înlocuire a generaţiilor. În ceea ce privește cauzele infertilității, acestea ascund în general o patologie, o afecțiune care trebuie tratată și înlăturată pentru a se putea obține o sarcină.

Potrivit studiilor recente, în aproape jumătate dintre cazurile de infertilitate „vina” aparține bărbatului, iar cealaltă jumătate femeii. Referindu-ne la bărbați, cauzele pot fi reprezentate de o scădere a numărului și calității spermatozoizilor, fie ca urmare a unor intervenții chirurgicale, fie a unor infecții. În ceea ce le privește pe femei, infertilitatea poate fi cauzată de mai mulți factori: tulburări de ovulație și diferite probleme la nivelul ovarelor, blocarea sau obstrucționarea trompelor uterine, afecțiuni ale uterului, disfuncții anatomice și anomalii congenitale, endometrioză. Infertilitatea este o tulburare complexă și fiecare diagnostic în parte necesită o abordare diferită. Iată ce tratamente se aplică celor mai frecvente cauze de infertilitate.

La bărbați, în cazul modificărilor parametrilor materialului seminal (afectarea numărului, motilității și morfologiei spermatozoizilor), prima soluție este inseminarea. După 3-4 eșecuri se va recurge la o altă metodă de reproducere asistată.
La femei, pentru cele mai frecvente cauze de infertilitate se adoptă următoarele protocoale:
În Sindromul ovarelor polichistice: administrarea de anticoncepționale orale pentru scăderea nivelului hormonului luteinizant și reducerea riscului de avort spontan, urmată de tratamentul cu stimulatori de ovulație. În caz de eșec al tratamentului medicamentos se poate institui cel laparoscopic (drillingul ovarian). Totuși, majoritatea specialiștilor recomandă fertilizarea in vitro dacă terapia orală nu a funcționat.

În disfuncția ovulatorie: tratamente hormonale pentru stimularea ovulației. În caz de eșec se poate apela la ovocite donate.

În endometrioză: în formele ușoare, în care trompele uterine nu sunt afectate, se induce superovulația și apoi se procedează la inseminare intrauterină. În formele moderate spre severe și în cazurile în care nu a fost obținut un răspuns bun în urma tratamentului, se indică fertilizarea in vitro.
În hidrosalpinx: diagnosticarea se face laparoscopic, prilej cu care, adesea, fluidul care blochează o trompă uterină este înlăturat, putând fi ulterior obținută o sarcină chiar și pe cale naturală. În cazurile de hidrosalpinx bilateral, tratamentul chirurgical pentru dezobstrucție nu mai reprezintăa o opțiune, fiind indicată din start procedura de fertilizare in vitro.

În menopauza precoce: prin tehnica PRP (Platelet Rich Plasma, o plasmă îmbogățită trombocitar), se extrag anumite celule din sânge, se prelucrează prin centrifugare și se injectează în ovare, acestea începând să producă din nou ovocite. Sarcina se poate instala și natural, însă șansele sunt mai mari prin procedura de fertilizare in vitro.

Ecografia transvaginală

Tocmai ai fost la un simplu control ginecologic, iar medicul ți-a recomandat să faci și o ecografie transvaginală? Nu ai de ce să te temi, este doar o investigație ce ajută medicul să stabilească un diagnostic precis. Nu doare, nu este invazivă și nu este iradiantă!

Ecografia transvaginală este una de o calitate superioară unei ecografii abdominale și se recomandă fie pentru urmărirea evoluției unei sarcini, fie în stabilirea unui diagnostic foarte precis. Este o metodă imagistică de investigare a organelor de reproducere feminine – uterul, ovarele, colul uterin, vaginul. Investigația presupune introducerea în vagin a unei sonde ecografice speciale, acoperită de un prezervativ lubrefiat, pentru a reda informații despre organele cercetate. Singura recomandare este ca înainte de examinare, pacienta să urineze pentru a goli vezica.

Nu este nevoie de o pregatire specială pentru această investigație imagistică, putând fi efectuată în orice perioadă a ciclului menstrual. În unele cazuri însă, pentru anumite afecțiuni, medicul poate recomanda efectuarea ecografiei intravaginale în perioade specifice:
• dacă este necesară investigarea grosimii endometrului – ecografia se efectuează în ziua a 22 a ciclulului
• dacă sunt investigați polipii endometriali – ecografia este recomandată după menstruație
• dacă sunt evaluate chisturi ovariene – investigația se face în a doua săptămână de ciclu menstrual

Ecografia intravaginală poate depista unele afecțiuni ale organelor genitale. Astfel, aceasta este recomandată pentru a evalua sângerările vaginale în afara perioadei de menstruație, anormale și a menstruațiile neregulate, a chisturilor ovariene, existența fibroamelor uterine, afecțiunilor endometrului, pentru a afla unele din cauzele durerilor pelvine sau pentru a evalua probleme de infertilitate. De asemenea, are un rol important în detectarea tipurilor de cancer ale organelor genitale –ovarian, de col uterin și endometru. Pe lângă acestea, ecografia transvaginală facilitează diagnosticul în cazul unei sarcini extrauterine (sau ectopice) și, pe lângă aceasta, mai este indicată în sarcină pentru evaluarea riscului de pierdere a sarcinii, evaluarea activității cordului fetal/embrionar, studierea placentei, investigarea unor sângerări asociate sarcinii, monitorizarea dezvoltării embrionare – poate stabili cu exactitate locul în care embrionul este așezat în uter cu o precizie mai mare decât a unei ecografii abdominale, oferind medicului informații mult mai în detaliu despre dezvoltarea embrionului din primele cinci săptămâni de viață.

Ecografia intravaginală nu are contraindicații ori restricții și poate fi repetată ori de câte ori este nevoie. Nu este o intervenție invazivă sau iradiantă, nu afectează embrionul și nu durează mult – între 15 și 30 de minute în funcție de ceea ce medicul investighează.