infertilitate

Și bărbații au probleme câteodată: azoospermia, teratozoospermia, oligospermia

Infertilitatea nu este o problemă exclusiv feminină, în jumătate dintre cazuri imposibilitatea obținerii unei sarcini având cauze masculine. Infertilitatea bărbaților se referă la probleme legate de calitatea spermei, numărul de spermatozoizi sau motilitatea lor.

Azoospermia
Cinci la sută dintre bărbații infertili au azoospermie sau o absență de spermatozoizi în ejaculare. Dar, datorită tratamentelor medicale avansate, aceștia nu trebuie să renunțe la speranța de a concepe un copil. În funcție de tipul de azoospermie, acesta poate fi tratată chirurgical. Și să nu uităm că mai există și tehnicile de reproducere umană asistată.
Azoospermia poate fi obstructivă sau non-obstructivă. Cea obstructivă reprezintă un blocaj la nivelul sistemului ductal, ceea ce face ca sperma să nu se poată amesteca cu restul fluidului ejaculator. Blocajul poate apărea din cauza unei leziuni, a unei infecții, a unei intervenții chirurgicale anterioare sau a unei anomalii genetice. Azoospermia non-obstructivă apare din cauza unei probleme în producția spermei, determinată de posibile dezechilibre hormonale, traumatisme ale testiculelor sau vaselor de sânge din testicule ori a testiculelor necoborâte (aspect care trebuia corectat în copilărie). În cazurile de azoospermie obstructivă, cele mai multe obstrucții sunt reparabile prin reconstrucție microchirurgicală sau endoscopică. Dacă este vorba despre o azoospermie non-obstructivă, prima variantă este un tratament care să ajute la dezvoltarea spermei ejaculate. Când această variantă nu dă rezultate, mai există cea a prelevării de spermă din testicule, urmând să fie folosită în cadrul procedurilor de reproducere umană asistată.

Teratospermia
Teratospermia este definită ca morfologie (formă) anormală a spermatozoizilor, cauzată de defecte ale capului, piesei medii și/sau cozii. Acest lucru afectează, de asemenea, fertilitatea. Morfologia spermatozoizilor poate fi analizată prin efectuarea unei spermograme.
Cauzele teratospermiei nu sunt clar definite și sunt dificil de determinat. Cu toate acestea, se pare că stresul fiziologic are efect asupra morfologiei spermatozoizilor. Dar nu este el singurul vinovat. Alți factori mai pot fi de natură genetică, infecțiile cronice, fumatul, alcoolul, consumul de droguri, obezitatea, diabetul sau traumatismele testiculare. Desigur, și vârsta are „un cuvânt greu de spus”, pentru că, pe măsură ce bărbatul îmbătrânește, capacitatea corpului de a produce spermatozoizi de bună calitate se diminuează.

Oligospermia
Un bărbat fertil are de la 15 milioane la peste 200 de milioane de spermatozoizi pe mililitru de spermă. Sub 15 milioane de spermatozoizi se diagnostichează ca fiind oligospermie. Deși oligospermia scade șansele ca un spermatozoid să găsească și să fertilizeze un ovul, nu exclude complet posibilitatea de a concepe natural. Dintre posibilele cauze ale oligospermiei se pot enumera varicocelul, ejacularea retrogradă (ejacularea înapoi în vezică), expunerea la căldură (băi fierbinți, saună etc), dezechilibre hormonale, infecții care interferează cu producția de spermă, unele medicamente (ca de exemplu alfablocantele), utilizarea steroizilor anabolizanți, probleme medicale (scleroză multiplă, diabet) sau stresul cronic.
Oligospermia își poate găsi „leac” fie în modificarea stilului de viață, fie în terapii, în funcție de cauza suspectată. De asemenea, mai poate fi luată în calcul intervenția chirurgicală, atunci când cauza este varicocelul.
În cazurile de oligospermie de natură genetică, în care tratamentele și intervențiile chirurgicale sunt ineficiente, soluția pentru obținerea unei sarcini o reprezintă prelevarea de spermă și folosirea ei în cadrul procedurilor de reproducere umană asistată (fertilizare in vitro, injecție intracitoplasmatică).

Bolile autoimune și infertilitatea

Factorii care determină atât infertilitatea feminină cât și cea masculină sunt numeroși și complecși. Printre aceștia se află și o categorie aparte: bolile autoimune. Acestea se manifestă atunci când propriul sistem de apărare percepe organismul că pe un inamic şi produce anticorpi împotriva acestuia. În fapt, sistemul de apărare începe să atace celulele organismului, inclusiv cele reproducătoare, afectând procese esenţiale pentru obţinerea unei sarcini: rezerva ovariană şi ovulația.

Cele mai frecvente boli autoimune întâlnite la femei sunt tiroidita Hashimoto, artrita, boala Crohn, lupusul, psoriazisul, boala Addison și diabetul zaharat de tip I. Chiar dacă niciuna dintre ele nu afectează în principal sistemul reproducător, tulburările metabolice pe care le induc (amenoreea și ciclurile menstruale anovulatorii) influențează în mod cert fertilitatea. În cazul bărbaților care suferă de boli autoimune, acestea influențează capacitatea de reproducere prin „atacul” pe care anticorpii din lichidul seminal îl declanșează asupra spermatozoizilor. Ca urmare, aceștia își modifică structura, fiindu-le totodată afectate funcțiile și motilitatea. Urmarea firească: imposibilitatea conceperii unui copil.

Chiar și în cazurile în care ovulația are loc, dereglările autoimune ale organismului vor „cataloga” celulele embrionare ca fiind străine și le vor distruge înainte ca embrionul să se implanteze în uter. De altfel, există multe situații în care boala autoimună este diagnosticată în urma investigațiilor amănunțite care se impun ca urmare a unor avorturi spontane repetate. În celelalte cazuri, în care bolile autoimune sunt cunoscute și pacientele se află sub tratament pentru acestea, însăși tratamentele reprezintă un pericol pentru evoluția sarcinii și fătul aflat în dezvoltare, riscul de avort spontan fiind crescut.

Întrebarea este însă: în condițiile unei boli autoimune se poate obține o sarcină? Răspunsul este DA. Având în vedere faptul că bolile autoimune au etape de activitate intensă dar și de remisie, se va urmări îndeaproape evoluția și se va planifica obținerea sarcinii atunci când simptomele sunt semnificativ diminuate și tratamentul bolii poate fi întrerupt. În unele boli autoimune – ca de exemplu cele reumatismale – din fericire au apărut generații noi de medicamente care nu afectează fertilitatea și pot fi folosite și pe perioada concepției. Oricum, în toate cazurile în care este vorba despre o pacientă cu o boală autoimună, specialistul în infertilitate va colabora strâns și permanent cu endocrinologul, reumatologul, hematologul sau diabetologul, după caz.
Chiar și atunci când tratamentul bolii autoimune nu a fost inițiat la timp și aceasta a evoluat și determinat infertilitatea, tot mai există o soluție pentru cuplurile care își doresc un copil: fertilizarea in vitro.

Ce se întâmplă atunci când scade nivelul estrogenului din sânge

Deși sunt considerați hormoni sexuali feminini, estrogenii sunt prezenți la ambele sexe. În organismul femeilor, însă, ei sunt extrem de importanți.

Funcțiile estrogenului se referă la menținerea sănătății pielii, a vaselor de sânge, a florei vaginale și a densității osoase, la sintetizarea proteinelor, coagularea sângelui și creșterea ratei metabolismului. De ce sunt mai importanți pentru femeie? Deoarece, pe lângă reglarea funcțiilor plămânilor și a digestiei, estrogenul stimulează dezvoltarea endometrială și a uterului. Un dezechilibru hormonal nu doar că are ca și consecințe menstruațiile dureroase, apariția acneei și a celulitei sau pierderea libidoului, dar influențează în mod negativ ceva cu mult mai important decât toate acestea: fertilitatea.
Motivele dezechilibrelor hormonale sunt multiple. Când este vorba despre genetică sau îmbătrânire, acestea nu pot fi influențate. În schimb există și factori asupra cărora se poate interveni: stresul, alimentația fără valoare nutritivă (categorie în care intră și cea de tip fast-food!), lipsa de mișcare și abuzul de substanțe nocive (alcool, tutun etc).

În mod normal și natural, nivelul de estrogen scade la femeile aflate la menopauză. Dar există și alte situații în care se întâmplă acest lucru, ca de exemplu în urma unei histerectomii (scoterea uterului/ovarelor). Este o consecință firească până la urmă, ca nivelul de estrogen să scadă după scoaterea ovarelor, pentru că acestea îl produc. Deficitul de estrogen apare însă și în cazul femeilor subponderale, precum și a celor supraponderale. De asemenea, sindromul Turner, disfuncțiile glandei tiroide și sindromul ovarului polichistic interferează cu producția de estrogen.
Pentru o femeie tânără, care își dorește să devină mamă, un nivel scăzut de estrogen sau chiar stoparea producției acestui hormon creează probleme care împiedică obținerea sarcinii. Ne referim la lipsa menstruației, la ciclu neregulat, la lipsa ovulației și, implicit, la infertilitate. Există și teorii potrivit cărora și endometrioza (o altă cauză de infertilitate feminină) este stimulată de același hormon, estrogenul.
Nivelurile hormonale pot fi evaluate pe baza unor teste de sânge. Esențiale sunt cele care evaluează nivelurile de hormoni sexuali: FSH (hormon foliculostimulant), LH (hormon luteinizant) și estradiol. Nivelurile FSH și LH pot indica de ce nu se poate obține o sarcină. Specialistul în infertilitate, în strânsă colaborare cu medicul endocrinolog, vor putea găsi, împreună, cele mai bune soluții pentru cazurile în care nivelul scăzut de estrogen a afectat capacitatea de a concepe.

Tratamentul potrivit pentru cele mai frecvente cauze de infertilitate

Peste tot în lume comportamentul reproductiv a suferit transformări importante, iar fertilitatea scade într-un ritm accelerat şi în România, situându-se sistematic sub nivelul de înlocuire a generaţiilor. În ceea ce privește cauzele infertilității, acestea ascund în general o patologie, o afecțiune care trebuie tratată și înlăturată pentru a se putea obține o sarcină.

Potrivit studiilor recente, în aproape jumătate dintre cazurile de infertilitate „vina” aparține bărbatului, iar cealaltă jumătate femeii. Referindu-ne la bărbați, cauzele pot fi reprezentate de o scădere a numărului și calității spermatozoizilor, fie ca urmare a unor intervenții chirurgicale, fie a unor infecții. În ceea ce le privește pe femei, infertilitatea poate fi cauzată de mai mulți factori: tulburări de ovulație și diferite probleme la nivelul ovarelor, blocarea sau obstrucționarea trompelor uterine, afecțiuni ale uterului, disfuncții anatomice și anomalii congenitale, endometrioză. Infertilitatea este o tulburare complexă și fiecare diagnostic în parte necesită o abordare diferită. Iată ce tratamente se aplică celor mai frecvente cauze de infertilitate.

La bărbați, în cazul modificărilor parametrilor materialului seminal (afectarea numărului, motilității și morfologiei spermatozoizilor), prima soluție este inseminarea. După 3-4 eșecuri se va recurge la o altă metodă de reproducere asistată.
La femei, pentru cele mai frecvente cauze de infertilitate se adoptă următoarele protocoale:
În Sindromul ovarelor polichistice: administrarea de anticoncepționale orale pentru scăderea nivelului hormonului luteinizant și reducerea riscului de avort spontan, urmată de tratamentul cu stimulatori de ovulație. În caz de eșec al tratamentului medicamentos se poate institui cel laparoscopic (drillingul ovarian). Totuși, majoritatea specialiștilor recomandă fertilizarea in vitro dacă terapia orală nu a funcționat.

În disfuncția ovulatorie: tratamente hormonale pentru stimularea ovulației. În caz de eșec se poate apela la ovocite donate.

În endometrioză: în formele ușoare, în care trompele uterine nu sunt afectate, se induce superovulația și apoi se procedează la inseminare intrauterină. În formele moderate spre severe și în cazurile în care nu a fost obținut un răspuns bun în urma tratamentului, se indică fertilizarea in vitro.
În hidrosalpinx: diagnosticarea se face laparoscopic, prilej cu care, adesea, fluidul care blochează o trompă uterină este înlăturat, putând fi ulterior obținută o sarcină chiar și pe cale naturală. În cazurile de hidrosalpinx bilateral, tratamentul chirurgical pentru dezobstrucție nu mai reprezintăa o opțiune, fiind indicată din start procedura de fertilizare in vitro.

În menopauza precoce: prin tehnica PRP (Platelet Rich Plasma, o plasmă îmbogățită trombocitar), se extrag anumite celule din sânge, se prelucrează prin centrifugare și se injectează în ovare, acestea începând să producă din nou ovocite. Sarcina se poate instala și natural, însă șansele sunt mai mari prin procedura de fertilizare in vitro.

Top 3 situații în care apariția sarcinii nu poate avea loc decât prin FIV

Cu o incidență tot mai ridicată, infertilitatea tinde să devină un flagel al lumii moderne. Cauzele ei de natură medicală se regăsesc, în egală proporție, atât la femei cât și la bărbați, însă nu poate fi sub nicio formă trecută un vederea cea mai des întâlnită dintre ele: vârsta femeii.

Diagnosticul de infertilitate nu trebuie privit ca o sentință definitivă și irevocabilă de a nu avea copii. Tehnicile de reproducere umană asistată au în cele mai multe cazuri soluții chiar și pentru situații care pot părea la prima vedere fără șanse. Un diagnostic corect și un tratament personalizat pot face posibilă instalarea sarcinii. Tratament care se poate baza pe medicamente sau pe anumite intervenții chirurgicale. Însă atunci când toate aceste metode se soldează cu un eșec și nici inseminarea artificială nu a oferit rezultatul dorit, singura opțiune care rămâne valabilă este fertilizarea in vitro.
În unele cazuri, investigațiile efectuate de specialistul în infertilitate conturează din start, în mod evident, necesitatea realizării fertilizării in vitro ca și unică metodă prin care femeia să poată rămâne însărcinată.
Cea mai frecventă situație care recomandă FIV ca procedură pentru obținerea sarcinii o reprezintă obstrucția sau deteriorarea trompelor uterine. Acestea pot fi blocate (înfundate) sau deteriorate ca urmare a unei boli inflamatorii pelvine, endometriozei, unor fibroame uterine sau sarcini extrauterine în istoric. În cazurile în care obstrucția este bilaterală (ambele trompe sunt înfundate), fertilitatea este afectată total, iar singura soluție este, cum am afirmat, FIV.
O altă situație în care doar fertilizarea in vitro poate face posibilă instalarea sarcinii este anovulația. Procedura este recomandată atunci când, deși ca urmare a tratamentului s-a reușit obținerea ovulației, cu toate acestea în decurs de șase luni nu a putut fi concepută sarcina pe cale naturală.
Tot indicație pentru FIV are și diagnosticul de infertilitate masculină, indiferent de cauzele producerii acesteia. O producție redusă de spermă, anomaliile funcționale ale acesteia (ca de exemplu lipsa motilității spermatozoizilor sau o calitate slabă a lor) ori imposibilitatea ejaculării sunt cauze de infertilitate masculină. Obținerea unei sarcini într-un astfel de diagnostic poate avea loc fie prin procedura convențională de fertilizare in vitro, fie prin metoda ICSI (injecția intracitoplasmatică cu spermă). În primul caz se procedează la cultivarea în laborator a spermatozoizilor și ovulelor viabile până când vor fertiliza, urmând să fie realizat transferul embrionar. În al doilea caz – atunci când calitatea spermei este foarte scăzută – embrionul este obținut ca urmare a injectării unui spermatozoid în citoplasma ovulului, tot in condiții de laborator.

Factorii care asigură succesul unui FIV

Rata de succes a FIV depinde de mai mulți factori.

Potrivit primului și singurului studiu de analiză a problemelor de infertilitate, realizat anul trecut la inițiativa Asociației pentru Reproducere Umană din România, 16,8% din populația fertilă din țara noastră se află sau s-a aflat într-o situație de infertilitate. Însă procentul crește semnificativ dacă sunt luate în calcul și cuplurile care își doresc cât mai curând copii dar nu au reușit să obțină o sarcină până în prezent, deși încearcă de 1-5 ani.

Dorind să își rezolve problema, cele mai multe cupluri se adresează medicului ginecolog, deși soluțiile se află în mâna specialistului în infertilitate. Cel care o poate trata cu succes, cu ajutorul tehnologiilor medicale avansate. Același care, atunci când celelalte metode de reproducere umană asistată medical nu au oferit rezultatul dorit, poate recomanda și efectua – alături de embriolog – fertilizarea in vitro.

Rata de succes a acestei intervenții depinde de o serie de factori.
Vârsta femeii poate fi considerat primul factor important, dar nu singurul. Însăși cauza infertilității poate influența reușita procedurii. De aceea, stabilirea cu exactitate a acesteia contează atât de mult.
Cele mai frecvente cauze medicale ale infertilității feminine sunt reprezentate de afecțiuni precum endometrioza, trompe înfundate, insuficiență ovariană primară, sindromul ovarelor polichistice sau fibromul uterin. La bărbați, primul loc îl ocupă azospermia (lipsa spermatozizilor în materialul seminal), alte cauze fiind reprezentate de calitatea spermei, inclusiv mobilitatea și capacitatea de fecundare. Astfel, stabilirea unui diagnostic corect și complet, prin analize și investigații specifice, urmat de tratamentul personalizat, în funcție de cauza infertilității, asigură succesul fertilizării in vitro.
Laboratorul de embriologie joacă și el un rol important în reușita procedurii. Aici este verificată calitatea ovulelor recoltate, stabilindu-se câte pot fi folosite în procedura de fertilizare in vitro. Cu cât calitatea lor este mai bună și numărul mai mare, cu atât și șansele de reușită cresc.
Aici, în laboratorul de embriologie, pe parcursul a cinci zile, în condiții create identic celor din uterul mamei, verificați și evaluați la intervale stricte de timp, cresc embrionii ce urmează să fie transferați. Profesionalismul și experiența embriologului, dotările tehnice ale laboratorului și nu în ultimul rând ziua embriotransferului (stabilită de specialistul embriolog), sunt aspecte care pot asigura succesul procedurii de fertilizare in vitro. Și încă un amănunt, deși nu este chiar amănunt: șansele de a obține o sarcină sunt cu atât mai mari cu cât sunt transferați mai mulți embrioni. Ceea ce, însă, crește și posibilitatea unei sarcini multiple.

Fibromul sau miomul uterin

Fibromul sau miomul uterin este cea mai frecventă tumoră la nivelul uterului și se dezvoltă cu precădere în perioada fertilă. Afectează 3 din 4 femei.

Fără a se cunoaște cu precizie cauzele apariției acestei tumori, fibromul reprezintă o înmulțire a unor celule ce se formează în peretele uterului, putând să apară în diferite părți ale acestuia. Printre cele mai des discutate cauze ale apariției acestor tumori se numără dezechilibrele
hormonale provocate de creșterea nivelurilor de estrogen și progesteron. Din fericire, instalarea
menopauzei scade nivelul celor doi hormoni, iar miomul scade ca dimensiune și uneori dispare.

Dacă unele paciente nu au niciun fel de simptome, altele trăiesc adevărate momente greu de suportat, de la sângerări abundente, prelungite, epuizante fizic, la dureri acute în perioada menstruațiilor, dureri pelvine, crampe, dificultăți de tranzit, senzații permanente de balonare și creșterea circumferinței abdomenului, presiune în abdomen, dureri în timpul actului sexual, dureri acute în zona lombară.

Diagnosticul se pune doar în urma unui control ginecologic amănunțit, ce cuprinde o anamneză a ciclurilor menstruale precum și o ecografie pelvină. Tratamentul constă în administrarea unor medicamente ce reglează ciclul menstrual și pot contribui chiar la micșorarea dimensiunilor tumorii. Intervenția pe cale chirurgicală este necesară doar atunci când mărimea fibromului nu scade sau, din contră, se mărește. Această intervenție poate consta din îndepărtarea totală a uterului, caz în care se numește histerectomie, sau din extirparea tumorii păstrând uterul, ceea ce face posibilă o viitoare sarcină, caz în care se numește miomectomie. Un alt tip de intervenție, embolizarea uterină, constă în închiderea vaselor de sânge care ”hrănesc” fibromul, operație ce duce la resorbția miomului și revenirea uterului la dimensiuni obișnuite.

Principalii factori ce cresc riscul de a dezvolta un fibrom sunt inaintarea in varsta (până la 50 de ani, aproximativ 80% dintre femei au fribroame), cazuri de fibrom în istoricul familial, obezitatea.

Este important ca pacientele să știe că diagnosticul de fibrom uterin nu înseamnă cancer, iar cazurile în care aceste tumori de natură necanceroasă devin maligne sunt foarte rare. De asemenea, existența acestei tumori poate îngreuna sau chiar împiedica apariția unei sarcini, fiind în același timp și una dintre cauzele unui avort spontan sau a problemelor din timpul sarcinii (dezlipire de placentă și travaliu prematur).

Miomul uterin este o afecțiune ce se moștenește și, chiar și în după un tratament medicamentos, acesta poate reapărea. Doar intervenția chirurgicală previne reapariția și formarea acestei tumori.

credit foto: pinterest.com

PRP, soluție pentru infertilitate

PRP sau Platelet-rich plasma nu este o procedură nou inventată, ea fiind folosită de mulți ani, cu mare succes, în ortopedie, dermatologie, chirurgie estetică sau stomatologie. Noutatea vine din faptul că această procedură este folosită și în ginecologie, mai exact în cazul pacientelor ce au primit diagnosticul de infertilitate.

Rezerva ovariană scăzută, problemele cu endometrul, instalarea menopauzei precoce sunt doar trei dintre cauzele frecvente ale infertilității de tip feminin. Iar până de curând, pentru cele mai multe dintre femeile cu acest diagnostic visul de a avea copii se îndepărta tot mai mult. Dar folosirea acestei proceduri revoluționare le-ar putea reaprinde speranțele că ar putea ține în brațe copilul mult visat.

Procedura PRP constă în prelevarea de sânge de la pacientă, prelucrarea acestei probe în laboratorul de specialitate unde o anumită categorie de celule se separă din el. Ulterior, celulele sunt injectate, fie în ovare, care încep să producă din nou material genetic, fie în endometru, care se poate îngroşa suficient cât să permită implantarea embrionului. Cercetările din ultimii ani au scos la iveală faptul că o mică rezervă ovariană rămâne în ovare și după ce femeia intră la menopauză. Practic, folosind această procedură activăm rezerva respectivă, astfel încât să putem să obținem o sarcină. După prelevarea probei de sânge, prelucrarea acestuia în laborator durează o zi, iar introducerea celulelor se va face în cea de-a 2-a zi. În zilele următoare se repetă analizele medicale pentru a vedea dacă organismul a răspuns la tratament şi a apărut ovulaţia. Ulterior, femeile pot încerca să rămână însărcinate pe cale naturală sau pot opta pentru fertilizare in vitro, dacă vor să-şi mărească şansele de obține o sarcină.

Bine de știut!
Procedura nu are efecte adverse și nu există riscuri, deoarece se injectează celule din propriul sânge al pacientei.

În ziua de azi, multe femei sunt preocupate de desăvârșirea studiilor și apoi de realizarea profesionala. De lăudat, dar nu trebuie să uite de întemeierea unei familii și mai ales de posibilitatea de a rămâne însărcinate înainte de 30 de ani. Din punct de vedere medical, fertilitatea maximă a unei femei se înregistrează la 25 de ani, stabilizându-se până la 30. Urmează apoi o scădere lentă, iar după împlinirea a 35 de ani, curba descendentă a fertiliității este mai bruscă. Nu în ultimul rând, femeile nu trebuie să uite că odată cu vârsta pot apărea și mutațiile genetice sau altfel spus, cu cât creşte vârsta mamei, cu atât riscul de mutaţii genetice la făt este mult mai mare. Dacă la 30 de ani, abia 20% dintre ovocite prezintă mutaţii genetice, la 40 de ani, peste 80% dintre ovocite au!
credit foto: pinterest.com

Semne de infertilitate


Atunci când aștepti apariția unei sarcini, iar aceasta întârzie să apară după mai mult de 12 luni de încercări repetate și contacte sexuale neprotejate, timpul devine cel mai mare inamic al unui cuplu. Infertilitatea nu este o boală care doare, dar are câteva semne pe care fiecare membru al cuplului ar fi bine să le recunoască cât mai din vreme.

Trăim vremuri în care infertilitatea nu este o afecțiune de care suferă doar femeia, sau doar bărbatul. Infertilitatea este o afecțiune ce se tratează în cuplu, tocmai de aceea prezența ambilor parteneri este obligatorie atunci când merg în cabinetul medicului specialist în infertilitate.

Primul și cel mai important semn al infertilității este imposibilitatea de a obține sarcina după mai bine de un an de încercări, cu raporturi sexuale regulate și neprotejate. Pentru o femeie, cele mai importante simptome ale infertilității pot fi:
vârsta – odată trecute de 35 de ani, femeile ar fi bine să conștientizeze faptul că fertilitatea intră pe o curbă descendentă, ca după 40 de ani să scadă abrupt. La vârsta pubertății o tânără mai are în jur de 300.000 de ovule, iar la fiecare menstruație – pentru fiecare ovul eliberat la ovulație – se ”consumă” aproximativ alte 500 de ovule care nu se maturizează și sunt absorbite de organism. Pe măsură ce anii trec, rezerva ovariană își urmează cursul firesc de scădere ajungând ca în apropierea vârstei de 50-55 de ani, când femeia ajunge la menopauză, să mai rămână doar câteva sute-mii de ovule îmbătrânite.
dereglări de ciclu menstrual – lungimea unui ciclu menstrual regulat este de 28 de zile, astfel că fluctuațiile de la o lună la alta sunt și ușor de observat, dar și un semnal că în organism există o disfuncționalitate. Menstruațiile neregulate pot arăta o problemă și în ceea ce privește perioada de ovulație sau a producerii de ovule. De asemenea, menstruația abundentă sau amenoreea, ori altfel spus absența menstrei, pot indica probleme ale glandei tiroide sau boli renale, alte cauze ale infertilității.
dereglări hormonale – prezența pilozității în exces, excesul de sebum, scăderea libidoului, prezența acneei sunt semne ușor de recunoscut ce ar trebui să dea de gândit oricărei femei;
infecțiile și micozele – infecțiile tractului uro-genital, candidoze care se repetă des și care pot avea drept cauză bolile inflamatorii pelvine, prezența bolilor cu transmitere sexuală, îndeosebi Chlamydia și Gonoreea, două afecțiuni ce afectează permeabilitatea trompelor uterine, se pot afla pe lista cauzelor infertilității;
afecțiuni medicale – prezența fibroamelor uterine, a diagnosticelor de endometrioză și boală inflamatorie pelvină, diferite afecțiuni cronice precum diabetul zaharat, hipertensiune, obezitate sau boli tiroidiene, durerile acute în zona pelvină sau din timpul actului sexual

Așa cum spuneam, infertilitatea este o boală de cuplu, astfel că și domnii pot avea o mulțime de probleme medicale ascunse sau pe care le-ar putea trece cu vederea, dar care ar putea conduce către diagnosticul de infertilitate. Cele mai importante semne ale infertilității sunt imposibilitatea menținerii erecției în timpul actului sexual, probleme de ejaculare, durerile în zona organului genital ce ar putea avea drept cauză prezența unei boli cu transmitere sexuală, culoare neobișnuită a spermei, afecțiuni hormonale ce au drept consecință căderea părului, apariția acneei, pierderea sau câștig în greutate, mărirea sânilor etc. Nu între cele din urmă simptome ale infertilității masculine se numără și bolile sau afecțiuni genitale (cum sunt varicocelul, criptorhidia – testiculele necoborâte în scrot, orhita – inflamația testiculelor).
credit foto: pinterest.com