infertilitate

De ce și când ai nevoie de specialist în infertilitate

Primul studiu de analiză a problemelor de fertilitate din România, efectuat în urmă cu doi ani, releva faptul că unul din patru cupluri (27%) care își doresc cât mai curând un copil nu reușesc să obțină o sarcină deși încearcă de 1-5 ani. Acestora li se adaugă un procent de 11% care perseverează în încercarea lor de mai mult de cinci ani. Fertilitatea scade într-un ritm accelerat peste tot în lume, și nici România nu face excepție. Potrivit aceluiași studiu, marea majoritate a celor care nu pot obține o sarcină se adresează medicului ginecolog în încercarea de a rezolva problema, când de fapt soluțiile se află la specialistul în infertilitate.
Planificarea unei sarcini poate fi uneori dificilă. Dacă sunteți pregătiți să aveți un copil dar întâmpinați probleme în a obține o sarcină, este momentul să vă adresați unui specialist în infertilitate. Iată situațiile care reclamă în mod clar intervenția acestuia:

Nu ați conceput după un an de relații sexuale regulate și neprotejate.
Pentru a concepe sunt necesare, în medie, două până la șase luni. Însă dacă după 12 luni de relații sexuale în condițiile anterior descrise nu ați obținut o sarcină, aveți nevoie de o consultație de specialitate.

Ați avut două sau mai multe avorturi spontane.
Avortul reprezintă pierderea unei sarcini în termen de până la 20 de săptămâni și poate fi cauzat de incorecta implantare a ovulului fertilizat sau de unele defecte structurale. Dacă ați avut două sau mai multe avorturi este recomandat ca specialistul în infertilitate să investigheze cauzele care le provoacă.

Aveți tulburări de ciclu menstrual: lipsește, este neregulat, sângerari între menstre, menstre abundente.
Oricare dintre condițiile enumerate poate fi cauză de infertilitate. Fie este vorba despre probleme de ovulație, fie despre endometrioză, salpingită (inflamarea trompelor uterine), polip uterin, fibrom, leziune cervicală sau o anomalie endocrină.

Aveți un istoric de infecții cu transmitere sexuală.
Infecțiile cu transmitere sexuală provoacă inflamații și infecții. La femei, urmările pot fi cicatrici ale trompelor uterine, ceea ce împiedică întâlnirea ovulului cu spermatozoidul. La bărbați, infecțiile recurente afectează numarul, calitatea și/sau mobilitatea spermatozoizilor.

Aveți o stare medicală cronică.
Este important să consultați un specialist în infertilitate dacă nu ați putut concepe și totodată suferiți de diabet, hipertensiune, boli genetice, renale, de inimă sau endocrine. De asemenea, dacă suferiți de menopauză precoce sau urmează să vă supuneți chimioterapiei.

Dacă vă regăsiți în oricare dintre situațiile de mai sus, specialistul în infertilitate vă poate oferi răspunsurile de care aveți nevoie și soluțiile prin care puteți obține o sarcină, inclusiv prin tehnicile de reproducere umană asistată.

Totul despre ICSI

Cel puțin în ceea ce privește infertilitatea, femeile sunt egale cu bărbații. În sensul că, potrivit studiilor efectuate, jumătate din cazurile de infertilitate își au cauzele în partea feminină a cuplului, iar cealaltă jumătate în partea masculină.

O bună perioadă de timp, în acele cazuri în care infertilitatea cuplului era determinată de disfuncții masculine legate de numărul sau motilitatea spermatozoizilor, tehnicile de reproducere umană asistată aveau o singură soluție: utilizarea de material seminal de la un donator. Din fericire, știința și progresul tehnologiei au găsit soluția și pentru aceste cazuri: injectarea intracitoplasmatică a spermei (ICSI). În esență, această tehnică este o intervenție microscopică prin care spermatozoidul este capturat cu o micropipetă și plasat în interiorul ovocitului printr-un orificiu practicat în membrana lui exterioară de protecție, numită pellucida, mărind șansele de reușită ale fertilizării in vitro.
În fertilizarea in vitro clasică, tradițională, spermatozoizii întâlnesc ovocitul în mediu controlat, de laborator. Însă atunci cand acest lucru nu se întâmplă pentru că materialul seminal fie conține prea puțini spermatozoizi, fie aceștia au o motilitate redusă, fie lipsesc total (azoospermie), tehnica ICSI ajută la fertilizarea ovulului care apoi crește (tot în condiții de laborator), devine blastocit și mai apoi embrion, urmând ca după trei sau cinci zile să fie transferat în uterul femeii. În ICSI, de obicei, după 2-3 zile de la transferul embrionar, pellucida se dizolvă și embrionul se implantează în endometru. Însă, dacă pellucida, această membrană protectoare, este dură (frecvent la femeile cu vârsta peste 40 de ani) și embrionul nu se va putea elibera ușor, înaintea embriotransferului, sub microscop, cu un laser, se efectuează o deschidere artificială. Intervenția se numește ecloziune asistată, favorizează implantarea embrionului și crește șansa de reușită a fertilizării.
În cazul bărbaților care suferă de azoospermie, în vederea efectuării ICSI, spermatozoizii sunt recoltați din epididim (organ cilindric care se întinde în spatele testiculului) sau din testicul, sub anestezie locală, cu ajutorul unui ac fin.
Indicațiile pentru ICSI:
Infertilitate masculină
Eșecul unei proceduri anterioare de fertilizare in vitro
Femei la care se folosesc ovocite vitrificate anterior
Cupluri care trebuie să facă Diagnostic Genetic Preimplantațional (PDG).
Rata de succes înregistrată la tehnica de fertilizare ICSI este de 30-40% pe ciclu, în funcţie de vârsta cuplului, nivelul hormonal, boli (diabet, hipertensiune etc) şi stil de viaţă (greutate corporală în exces, stres, consum excesiv de alcool şi nicotină etc).

Și bărbații au probleme câteodată: azoospermia, teratozoospermia, oligospermia

Infertilitatea nu este o problemă exclusiv feminină, în jumătate dintre cazuri imposibilitatea obținerii unei sarcini având cauze masculine. Infertilitatea bărbaților se referă la probleme legate de calitatea spermei, numărul de spermatozoizi sau motilitatea lor.

Azoospermia
Cinci la sută dintre bărbații infertili au azoospermie sau o absență de spermatozoizi în ejaculare. Dar, datorită tratamentelor medicale avansate, aceștia nu trebuie să renunțe la speranța de a concepe un copil. În funcție de tipul de azoospermie, acesta poate fi tratată chirurgical. Și să nu uităm că mai există și tehnicile de reproducere umană asistată.
Azoospermia poate fi obstructivă sau non-obstructivă. Cea obstructivă reprezintă un blocaj la nivelul sistemului ductal, ceea ce face ca sperma să nu se poată amesteca cu restul fluidului ejaculator. Blocajul poate apărea din cauza unei leziuni, a unei infecții, a unei intervenții chirurgicale anterioare sau a unei anomalii genetice. Azoospermia non-obstructivă apare din cauza unei probleme în producția spermei, determinată de posibile dezechilibre hormonale, traumatisme ale testiculelor sau vaselor de sânge din testicule ori a testiculelor necoborâte (aspect care trebuia corectat în copilărie). În cazurile de azoospermie obstructivă, cele mai multe obstrucții sunt reparabile prin reconstrucție microchirurgicală sau endoscopică. Dacă este vorba despre o azoospermie non-obstructivă, prima variantă este un tratament care să ajute la dezvoltarea spermei ejaculate. Când această variantă nu dă rezultate, mai există cea a prelevării de spermă din testicule, urmând să fie folosită în cadrul procedurilor de reproducere umană asistată.

Teratospermia
Teratospermia este definită ca morfologie (formă) anormală a spermatozoizilor, cauzată de defecte ale capului, piesei medii și/sau cozii. Acest lucru afectează, de asemenea, fertilitatea. Morfologia spermatozoizilor poate fi analizată prin efectuarea unei spermograme.
Cauzele teratospermiei nu sunt clar definite și sunt dificil de determinat. Cu toate acestea, se pare că stresul fiziologic are efect asupra morfologiei spermatozoizilor. Dar nu este el singurul vinovat. Alți factori mai pot fi de natură genetică, infecțiile cronice, fumatul, alcoolul, consumul de droguri, obezitatea, diabetul sau traumatismele testiculare. Desigur, și vârsta are „un cuvânt greu de spus”, pentru că, pe măsură ce bărbatul îmbătrânește, capacitatea corpului de a produce spermatozoizi de bună calitate se diminuează.

Oligospermia
Un bărbat fertil are de la 15 milioane la peste 200 de milioane de spermatozoizi pe mililitru de spermă. Sub 15 milioane de spermatozoizi se diagnostichează ca fiind oligospermie. Deși oligospermia scade șansele ca un spermatozoid să găsească și să fertilizeze un ovul, nu exclude complet posibilitatea de a concepe natural. Dintre posibilele cauze ale oligospermiei se pot enumera varicocelul, ejacularea retrogradă (ejacularea înapoi în vezică), expunerea la căldură (băi fierbinți, saună etc), dezechilibre hormonale, infecții care interferează cu producția de spermă, unele medicamente (ca de exemplu alfablocantele), utilizarea steroizilor anabolizanți, probleme medicale (scleroză multiplă, diabet) sau stresul cronic.
Oligospermia își poate găsi „leac” fie în modificarea stilului de viață, fie în terapii, în funcție de cauza suspectată. De asemenea, mai poate fi luată în calcul intervenția chirurgicală, atunci când cauza este varicocelul.
În cazurile de oligospermie de natură genetică, în care tratamentele și intervențiile chirurgicale sunt ineficiente, soluția pentru obținerea unei sarcini o reprezintă prelevarea de spermă și folosirea ei în cadrul procedurilor de reproducere umană asistată (fertilizare in vitro, injecție intracitoplasmatică).

Bolile autoimune și infertilitatea

Factorii care determină atât infertilitatea feminină cât și cea masculină sunt numeroși și complecși. Printre aceștia se află și o categorie aparte: bolile autoimune. Acestea se manifestă atunci când propriul sistem de apărare percepe organismul că pe un inamic şi produce anticorpi împotriva acestuia. În fapt, sistemul de apărare începe să atace celulele organismului, inclusiv cele reproducătoare, afectând procese esenţiale pentru obţinerea unei sarcini: rezerva ovariană şi ovulația.

Cele mai frecvente boli autoimune întâlnite la femei sunt tiroidita Hashimoto, artrita, boala Crohn, lupusul, psoriazisul, boala Addison și diabetul zaharat de tip I. Chiar dacă niciuna dintre ele nu afectează în principal sistemul reproducător, tulburările metabolice pe care le induc (amenoreea și ciclurile menstruale anovulatorii) influențează în mod cert fertilitatea. În cazul bărbaților care suferă de boli autoimune, acestea influențează capacitatea de reproducere prin „atacul” pe care anticorpii din lichidul seminal îl declanșează asupra spermatozoizilor. Ca urmare, aceștia își modifică structura, fiindu-le totodată afectate funcțiile și motilitatea. Urmarea firească: imposibilitatea conceperii unui copil.

Chiar și în cazurile în care ovulația are loc, dereglările autoimune ale organismului vor „cataloga” celulele embrionare ca fiind străine și le vor distruge înainte ca embrionul să se implanteze în uter. De altfel, există multe situații în care boala autoimună este diagnosticată în urma investigațiilor amănunțite care se impun ca urmare a unor avorturi spontane repetate. În celelalte cazuri, în care bolile autoimune sunt cunoscute și pacientele se află sub tratament pentru acestea, însăși tratamentele reprezintă un pericol pentru evoluția sarcinii și fătul aflat în dezvoltare, riscul de avort spontan fiind crescut.

Întrebarea este însă: în condițiile unei boli autoimune se poate obține o sarcină? Răspunsul este DA. Având în vedere faptul că bolile autoimune au etape de activitate intensă dar și de remisie, se va urmări îndeaproape evoluția și se va planifica obținerea sarcinii atunci când simptomele sunt semnificativ diminuate și tratamentul bolii poate fi întrerupt. În unele boli autoimune – ca de exemplu cele reumatismale – din fericire au apărut generații noi de medicamente care nu afectează fertilitatea și pot fi folosite și pe perioada concepției. Oricum, în toate cazurile în care este vorba despre o pacientă cu o boală autoimună, specialistul în infertilitate va colabora strâns și permanent cu endocrinologul, reumatologul, hematologul sau diabetologul, după caz.
Chiar și atunci când tratamentul bolii autoimune nu a fost inițiat la timp și aceasta a evoluat și determinat infertilitatea, tot mai există o soluție pentru cuplurile care își doresc un copil: fertilizarea in vitro.

Ce se întâmplă atunci când scade nivelul estrogenului din sânge

Deși sunt considerați hormoni sexuali feminini, estrogenii sunt prezenți la ambele sexe. În organismul femeilor, însă, ei sunt extrem de importanți.

Funcțiile estrogenului se referă la menținerea sănătății pielii, a vaselor de sânge, a florei vaginale și a densității osoase, la sintetizarea proteinelor, coagularea sângelui și creșterea ratei metabolismului. De ce sunt mai importanți pentru femeie? Deoarece, pe lângă reglarea funcțiilor plămânilor și a digestiei, estrogenul stimulează dezvoltarea endometrială și a uterului. Un dezechilibru hormonal nu doar că are ca și consecințe menstruațiile dureroase, apariția acneei și a celulitei sau pierderea libidoului, dar influențează în mod negativ ceva cu mult mai important decât toate acestea: fertilitatea.
Motivele dezechilibrelor hormonale sunt multiple. Când este vorba despre genetică sau îmbătrânire, acestea nu pot fi influențate. În schimb există și factori asupra cărora se poate interveni: stresul, alimentația fără valoare nutritivă (categorie în care intră și cea de tip fast-food!), lipsa de mișcare și abuzul de substanțe nocive (alcool, tutun etc).

În mod normal și natural, nivelul de estrogen scade la femeile aflate la menopauză. Dar există și alte situații în care se întâmplă acest lucru, ca de exemplu în urma unei histerectomii (scoterea uterului/ovarelor). Este o consecință firească până la urmă, ca nivelul de estrogen să scadă după scoaterea ovarelor, pentru că acestea îl produc. Deficitul de estrogen apare însă și în cazul femeilor subponderale, precum și a celor supraponderale. De asemenea, sindromul Turner, disfuncțiile glandei tiroide și sindromul ovarului polichistic interferează cu producția de estrogen.
Pentru o femeie tânără, care își dorește să devină mamă, un nivel scăzut de estrogen sau chiar stoparea producției acestui hormon creează probleme care împiedică obținerea sarcinii. Ne referim la lipsa menstruației, la ciclu neregulat, la lipsa ovulației și, implicit, la infertilitate. Există și teorii potrivit cărora și endometrioza (o altă cauză de infertilitate feminină) este stimulată de același hormon, estrogenul.
Nivelurile hormonale pot fi evaluate pe baza unor teste de sânge. Esențiale sunt cele care evaluează nivelurile de hormoni sexuali: FSH (hormon foliculostimulant), LH (hormon luteinizant) și estradiol. Nivelurile FSH și LH pot indica de ce nu se poate obține o sarcină. Specialistul în infertilitate, în strânsă colaborare cu medicul endocrinolog, vor putea găsi, împreună, cele mai bune soluții pentru cazurile în care nivelul scăzut de estrogen a afectat capacitatea de a concepe.

Tratamentul potrivit pentru cele mai frecvente cauze de infertilitate

Peste tot în lume comportamentul reproductiv a suferit transformări importante, iar fertilitatea scade într-un ritm accelerat şi în România, situându-se sistematic sub nivelul de înlocuire a generaţiilor. În ceea ce privește cauzele infertilității, acestea ascund în general o patologie, o afecțiune care trebuie tratată și înlăturată pentru a se putea obține o sarcină.

Potrivit studiilor recente, în aproape jumătate dintre cazurile de infertilitate „vina” aparține bărbatului, iar cealaltă jumătate femeii. Referindu-ne la bărbați, cauzele pot fi reprezentate de o scădere a numărului și calității spermatozoizilor, fie ca urmare a unor intervenții chirurgicale, fie a unor infecții. În ceea ce le privește pe femei, infertilitatea poate fi cauzată de mai mulți factori: tulburări de ovulație și diferite probleme la nivelul ovarelor, blocarea sau obstrucționarea trompelor uterine, afecțiuni ale uterului, disfuncții anatomice și anomalii congenitale, endometrioză. Infertilitatea este o tulburare complexă și fiecare diagnostic în parte necesită o abordare diferită. Iată ce tratamente se aplică celor mai frecvente cauze de infertilitate.

La bărbați, în cazul modificărilor parametrilor materialului seminal (afectarea numărului, motilității și morfologiei spermatozoizilor), prima soluție este inseminarea. După 3-4 eșecuri se va recurge la o altă metodă de reproducere asistată.
La femei, pentru cele mai frecvente cauze de infertilitate se adoptă următoarele protocoale:
În Sindromul ovarelor polichistice: administrarea de anticoncepționale orale pentru scăderea nivelului hormonului luteinizant și reducerea riscului de avort spontan, urmată de tratamentul cu stimulatori de ovulație. În caz de eșec al tratamentului medicamentos se poate institui cel laparoscopic (drillingul ovarian). Totuși, majoritatea specialiștilor recomandă fertilizarea in vitro dacă terapia orală nu a funcționat.

În disfuncția ovulatorie: tratamente hormonale pentru stimularea ovulației. În caz de eșec se poate apela la ovocite donate.

În endometrioză: în formele ușoare, în care trompele uterine nu sunt afectate, se induce superovulația și apoi se procedează la inseminare intrauterină. În formele moderate spre severe și în cazurile în care nu a fost obținut un răspuns bun în urma tratamentului, se indică fertilizarea in vitro.
În hidrosalpinx: diagnosticarea se face laparoscopic, prilej cu care, adesea, fluidul care blochează o trompă uterină este înlăturat, putând fi ulterior obținută o sarcină chiar și pe cale naturală. În cazurile de hidrosalpinx bilateral, tratamentul chirurgical pentru dezobstrucție nu mai reprezintăa o opțiune, fiind indicată din start procedura de fertilizare in vitro.

În menopauza precoce: prin tehnica PRP (Platelet Rich Plasma, o plasmă îmbogățită trombocitar), se extrag anumite celule din sânge, se prelucrează prin centrifugare și se injectează în ovare, acestea începând să producă din nou ovocite. Sarcina se poate instala și natural, însă șansele sunt mai mari prin procedura de fertilizare in vitro.

Top 3 situații în care apariția sarcinii nu poate avea loc decât prin FIV

Cu o incidență tot mai ridicată, infertilitatea tinde să devină un flagel al lumii moderne. Cauzele ei de natură medicală se regăsesc, în egală proporție, atât la femei cât și la bărbați, însă nu poate fi sub nicio formă trecută un vederea cea mai des întâlnită dintre ele: vârsta femeii.

Diagnosticul de infertilitate nu trebuie privit ca o sentință definitivă și irevocabilă de a nu avea copii. Tehnicile de reproducere umană asistată au în cele mai multe cazuri soluții chiar și pentru situații care pot părea la prima vedere fără șanse. Un diagnostic corect și un tratament personalizat pot face posibilă instalarea sarcinii. Tratament care se poate baza pe medicamente sau pe anumite intervenții chirurgicale. Însă atunci când toate aceste metode se soldează cu un eșec și nici inseminarea artificială nu a oferit rezultatul dorit, singura opțiune care rămâne valabilă este fertilizarea in vitro.
În unele cazuri, investigațiile efectuate de specialistul în infertilitate conturează din start, în mod evident, necesitatea realizării fertilizării in vitro ca și unică metodă prin care femeia să poată rămâne însărcinată.
Cea mai frecventă situație care recomandă FIV ca procedură pentru obținerea sarcinii o reprezintă obstrucția sau deteriorarea trompelor uterine. Acestea pot fi blocate (înfundate) sau deteriorate ca urmare a unei boli inflamatorii pelvine, endometriozei, unor fibroame uterine sau sarcini extrauterine în istoric. În cazurile în care obstrucția este bilaterală (ambele trompe sunt înfundate), fertilitatea este afectată total, iar singura soluție este, cum am afirmat, FIV.
O altă situație în care doar fertilizarea in vitro poate face posibilă instalarea sarcinii este anovulația. Procedura este recomandată atunci când, deși ca urmare a tratamentului s-a reușit obținerea ovulației, cu toate acestea în decurs de șase luni nu a putut fi concepută sarcina pe cale naturală.
Tot indicație pentru FIV are și diagnosticul de infertilitate masculină, indiferent de cauzele producerii acesteia. O producție redusă de spermă, anomaliile funcționale ale acesteia (ca de exemplu lipsa motilității spermatozoizilor sau o calitate slabă a lor) ori imposibilitatea ejaculării sunt cauze de infertilitate masculină. Obținerea unei sarcini într-un astfel de diagnostic poate avea loc fie prin procedura convențională de fertilizare in vitro, fie prin metoda ICSI (injecția intracitoplasmatică cu spermă). În primul caz se procedează la cultivarea în laborator a spermatozoizilor și ovulelor viabile până când vor fertiliza, urmând să fie realizat transferul embrionar. În al doilea caz – atunci când calitatea spermei este foarte scăzută – embrionul este obținut ca urmare a injectării unui spermatozoid în citoplasma ovulului, tot in condiții de laborator.

Factorii care asigură succesul unui FIV

Rata de succes a FIV depinde de mai mulți factori.

Potrivit primului și singurului studiu de analiză a problemelor de infertilitate, realizat anul trecut la inițiativa Asociației pentru Reproducere Umană din România, 16,8% din populația fertilă din țara noastră se află sau s-a aflat într-o situație de infertilitate. Însă procentul crește semnificativ dacă sunt luate în calcul și cuplurile care își doresc cât mai curând copii dar nu au reușit să obțină o sarcină până în prezent, deși încearcă de 1-5 ani.

Dorind să își rezolve problema, cele mai multe cupluri se adresează medicului ginecolog, deși soluțiile se află în mâna specialistului în infertilitate. Cel care o poate trata cu succes, cu ajutorul tehnologiilor medicale avansate. Același care, atunci când celelalte metode de reproducere umană asistată medical nu au oferit rezultatul dorit, poate recomanda și efectua – alături de embriolog – fertilizarea in vitro.

Rata de succes a acestei intervenții depinde de o serie de factori.
Vârsta femeii poate fi considerat primul factor important, dar nu singurul. Însăși cauza infertilității poate influența reușita procedurii. De aceea, stabilirea cu exactitate a acesteia contează atât de mult.
Cele mai frecvente cauze medicale ale infertilității feminine sunt reprezentate de afecțiuni precum endometrioza, trompe înfundate, insuficiență ovariană primară, sindromul ovarelor polichistice sau fibromul uterin. La bărbați, primul loc îl ocupă azospermia (lipsa spermatozizilor în materialul seminal), alte cauze fiind reprezentate de calitatea spermei, inclusiv mobilitatea și capacitatea de fecundare. Astfel, stabilirea unui diagnostic corect și complet, prin analize și investigații specifice, urmat de tratamentul personalizat, în funcție de cauza infertilității, asigură succesul fertilizării in vitro.
Laboratorul de embriologie joacă și el un rol important în reușita procedurii. Aici este verificată calitatea ovulelor recoltate, stabilindu-se câte pot fi folosite în procedura de fertilizare in vitro. Cu cât calitatea lor este mai bună și numărul mai mare, cu atât și șansele de reușită cresc.
Aici, în laboratorul de embriologie, pe parcursul a cinci zile, în condiții create identic celor din uterul mamei, verificați și evaluați la intervale stricte de timp, cresc embrionii ce urmează să fie transferați. Profesionalismul și experiența embriologului, dotările tehnice ale laboratorului și nu în ultimul rând ziua embriotransferului (stabilită de specialistul embriolog), sunt aspecte care pot asigura succesul procedurii de fertilizare in vitro. Și încă un amănunt, deși nu este chiar amănunt: șansele de a obține o sarcină sunt cu atât mai mari cu cât sunt transferați mai mulți embrioni. Ceea ce, însă, crește și posibilitatea unei sarcini multiple.

Fibromul sau miomul uterin

Fibromul sau miomul uterin este cea mai frecventă tumoră la nivelul uterului și se dezvoltă cu precădere în perioada fertilă. Afectează 3 din 4 femei.

Fără a se cunoaște cu precizie cauzele apariției acestei tumori, fibromul reprezintă o înmulțire a unor celule ce se formează în peretele uterului, putând să apară în diferite părți ale acestuia. Printre cele mai des discutate cauze ale apariției acestor tumori se numără dezechilibrele
hormonale provocate de creșterea nivelurilor de estrogen și progesteron. Din fericire, instalarea
menopauzei scade nivelul celor doi hormoni, iar miomul scade ca dimensiune și uneori dispare.

Dacă unele paciente nu au niciun fel de simptome, altele trăiesc adevărate momente greu de suportat, de la sângerări abundente, prelungite, epuizante fizic, la dureri acute în perioada menstruațiilor, dureri pelvine, crampe, dificultăți de tranzit, senzații permanente de balonare și creșterea circumferinței abdomenului, presiune în abdomen, dureri în timpul actului sexual, dureri acute în zona lombară.

Diagnosticul se pune doar în urma unui control ginecologic amănunțit, ce cuprinde o anamneză a ciclurilor menstruale precum și o ecografie pelvină. Tratamentul constă în administrarea unor medicamente ce reglează ciclul menstrual și pot contribui chiar la micșorarea dimensiunilor tumorii. Intervenția pe cale chirurgicală este necesară doar atunci când mărimea fibromului nu scade sau, din contră, se mărește. Această intervenție poate consta din îndepărtarea totală a uterului, caz în care se numește histerectomie, sau din extirparea tumorii păstrând uterul, ceea ce face posibilă o viitoare sarcină, caz în care se numește miomectomie. Un alt tip de intervenție, embolizarea uterină, constă în închiderea vaselor de sânge care ”hrănesc” fibromul, operație ce duce la resorbția miomului și revenirea uterului la dimensiuni obișnuite.

Principalii factori ce cresc riscul de a dezvolta un fibrom sunt inaintarea in varsta (până la 50 de ani, aproximativ 80% dintre femei au fribroame), cazuri de fibrom în istoricul familial, obezitatea.

Este important ca pacientele să știe că diagnosticul de fibrom uterin nu înseamnă cancer, iar cazurile în care aceste tumori de natură necanceroasă devin maligne sunt foarte rare. De asemenea, existența acestei tumori poate îngreuna sau chiar împiedica apariția unei sarcini, fiind în același timp și una dintre cauzele unui avort spontan sau a problemelor din timpul sarcinii (dezlipire de placentă și travaliu prematur).

Miomul uterin este o afecțiune ce se moștenește și, chiar și în după un tratament medicamentos, acesta poate reapărea. Doar intervenția chirurgicală previne reapariția și formarea acestei tumori.

credit foto: pinterest.com