menopauza precoce

Tratamentul potrivit pentru cele mai frecvente cauze de infertilitate

Peste tot în lume comportamentul reproductiv a suferit transformări importante, iar fertilitatea scade într-un ritm accelerat şi în România, situându-se sistematic sub nivelul de înlocuire a generaţiilor. În ceea ce privește cauzele infertilității, acestea ascund în general o patologie, o afecțiune care trebuie tratată și înlăturată pentru a se putea obține o sarcină.

Potrivit studiilor recente, în aproape jumătate dintre cazurile de infertilitate „vina” aparține bărbatului, iar cealaltă jumătate femeii. Referindu-ne la bărbați, cauzele pot fi reprezentate de o scădere a numărului și calității spermatozoizilor, fie ca urmare a unor intervenții chirurgicale, fie a unor infecții. În ceea ce le privește pe femei, infertilitatea poate fi cauzată de mai mulți factori: tulburări de ovulație și diferite probleme la nivelul ovarelor, blocarea sau obstrucționarea trompelor uterine, afecțiuni ale uterului, disfuncții anatomice și anomalii congenitale, endometrioză. Infertilitatea este o tulburare complexă și fiecare diagnostic în parte necesită o abordare diferită. Iată ce tratamente se aplică celor mai frecvente cauze de infertilitate.

La bărbați, în cazul modificărilor parametrilor materialului seminal (afectarea numărului, motilității și morfologiei spermatozoizilor), prima soluție este inseminarea. După 3-4 eșecuri se va recurge la o altă metodă de reproducere asistată.
La femei, pentru cele mai frecvente cauze de infertilitate se adoptă următoarele protocoale:
În Sindromul ovarelor polichistice: administrarea de anticoncepționale orale pentru scăderea nivelului hormonului luteinizant și reducerea riscului de avort spontan, urmată de tratamentul cu stimulatori de ovulație. În caz de eșec al tratamentului medicamentos se poate institui cel laparoscopic (drillingul ovarian). Totuși, majoritatea specialiștilor recomandă fertilizarea in vitro dacă terapia orală nu a funcționat.

În disfuncția ovulatorie: tratamente hormonale pentru stimularea ovulației. În caz de eșec se poate apela la ovocite donate.

În endometrioză: în formele ușoare, în care trompele uterine nu sunt afectate, se induce superovulația și apoi se procedează la inseminare intrauterină. În formele moderate spre severe și în cazurile în care nu a fost obținut un răspuns bun în urma tratamentului, se indică fertilizarea in vitro.
În hidrosalpinx: diagnosticarea se face laparoscopic, prilej cu care, adesea, fluidul care blochează o trompă uterină este înlăturat, putând fi ulterior obținută o sarcină chiar și pe cale naturală. În cazurile de hidrosalpinx bilateral, tratamentul chirurgical pentru dezobstrucție nu mai reprezintăa o opțiune, fiind indicată din start procedura de fertilizare in vitro.

În menopauza precoce: prin tehnica PRP (Platelet Rich Plasma, o plasmă îmbogățită trombocitar), se extrag anumite celule din sânge, se prelucrează prin centrifugare și se injectează în ovare, acestea începând să producă din nou ovocite. Sarcina se poate instala și natural, însă șansele sunt mai mari prin procedura de fertilizare in vitro.

Menopauza precoce

Cunoscută și sub numele de insuficiență ovariană prematură, menopauza precoce sau prematură este o boală din ce în ce mai des întâlnită, ce afectează femeile înainte ca acestea să împlinească 40 de ani și, în unele cazuri, chiar mai devreme.

Menopauza este o etapă firească în viața unei femei, ce se instalează în jurul vârstei de 50 de ani, fiind marcată de încetarea menstruației. Instalată înainte de 40 ani, insuficiența ovariană prematură poate avea însă cauze medicale, cele mai importante fiind prezența unor boli autoimune tiroidiene sau articulare, infecții ale ovarelor, anomalii cromozomiale. Menopauza precoce mai poate avea drept cauze ovarectomia – îndepărtarea unuia sau ambelor ovare, histerectomia – îndepărtarea pe cale chirurgicală a uterului, tratamentul cu chimioterapie, genetice, dar și stilul de viață – alimentație dezechilibrată, stresul, fumatul.

Efectele menopauzei precoce, ce afectează aproximativ 5% din populația feminină a lumii aflată la vârsta fertilă, nu sunt puține, cele mai importante fiind:
• infertilitatea – ovarele își încetează activitatea – nu mai produc ovule gata pentru a fi fecundate;
• apariția cistitelor – uscăciunea vaginală și atrofierea vaginului pot duce la apariția cistitelor;
• osteoporoză – pierderea densității minerale osoase este influențată de scăderea cantității de estrogen din corp;
• risc de cancer de colon și boli cardiovasculare – estrogenii au un rol bine definit în păstrarea elasticității vaselor de sânge și în prevenirea depunerilor de grăsime pe pereții acestora, ce pot duce la accident vascular sau infarct;

Instalarea menopauzei premature are câteva simptome pe care fiecare femeie ar trebui să le ia în seamă. Acestea sunt ciclurile menstruale neregulate și sângerările abundente, apariția bufeurilor însoțite sau nu de transpirație abundentă, uscăciune vaginală, a pielii, tulburări de somn, scăderea libidoului, incontinență urinară, scăderea capacității de memorare și de concentrare, dureri de cap etc.

Diagnosticul de insuficiență ovariană prematură se face prin dozări hormonale de AMH (hormonul anti-Mullerian), estradiol – un nivel mai mic de 36 indică faptul că femeia a intrat la menopauză, FSH – mai mare de 40 mlU arată că femeia este la menopauză, prolactină. Diagnosticul de menopauză este confirmat de absența pe o perioadă de un an a menstrelor.

Atunci când femeia, aflată la vârstă fertilă, constată apariția simptomelor menopauzei premature, este important să meargă la medicul specialist în infertilitate și să înceapă un tratament de stimulare ovariană urmat de contact natural sau de proceduri de reproducere umană asistată. Pentru femeile aflate la menopauză precoce mai există o speranță ce le poate împlini visul de a deveni mame. Procedura se numește PRP (Platelet-Rich Plasma) și constă în extragerea anumitor celule din sângele pacientei, prelucrarea acestora și injectarea în ovare, pentru a produce din nou material genetic, fie în endometru, care se poate îngroșa suficient cât să permită implantarea embrionului. După câteva zile, analizele se repetă pentru a urmări dacă organismul femeii a răspuns la tratament și a reapărut ovulația. Apoi, unele femei încearcă să rămână însărcinate pe cale naturală, iar altele optează pentru începerea procedurilor de fertilizare in vitro pentru a-și mări șansele de a rămâne însărcinate.
credit foto: pinterest.com