placenta

Cele mai frecvente complicații care pot să apară în sarcină

Deși majoritatea sarcinilor decurg fără probleme, uneori – din nefericire – mai pot apărea și complicații. Iată câteva dintre cele mai frecvent întâlnite.
Sângerari
În primele săptămâni de sarcină, sângerările puternice însoțite de dureri abdominale puternice sunt semnul unei sarcini extrauterine. Marele risc la care este expusă pacienta este acela de afectare ireversibilă a unei trompe uterine. Dacă aceste sângerări au loc în primele 20 de săptămâni, atunci ele anunță iminența unui avort. În cel de-al treilea trimestru de sarcină, sângerarea împreună cu durerile abdominale și cele de spate indică ruptura de placentă. Foarte important de reținut: orice sângerare, în orice moment al sarcinii, reprezintă o urgență medicală!
Prea mult sau prea puțin lichid amniotic
Prea mult lichid poate pune prea multă presiune asupra uterului mamei, ceea ce duce la travaliu prematur. De asemenea, poate provoca presiune asupra diafragmei mamei, iar acest fapt îi provoacă dificultăți de respirație. Lichidul tinde să se acumuleze în cazuri de diabet necontrolat ori sarcină multiplă. În condițiile unui nivel prea scăzut de lichid amniotic, după săptămâna 33 se poate lua decizia declanșării nașterii, pentru a nu pune fătul în pericol.
Atașarea defectuoasă a placentei
Cu precădere spre sfârșitul sarcinii, o complicație care generează sângerări masive și reprezintă o complicație gravă, este placenta praevia și placenta accreta. În condiții normale, placenta se atașează de peretele uterin. Placenta praevia apare atunci când aceasta se atașează de partea inferioară a uterului, uneori acoperind complet colul. Placenta accreta este o afecțiune rară, dar foarte serioasă, în care placenta penetrează peretele uterului și/sau se poate extinde și fixa de organe vecine, precum vezica urinară.
Preeclampsia sau eclampsia
Preeclampsia se caracterizează prin valori mari ale tensiunii arteriale, induse de sarcină. Uneori sunt prezente si edemele, cauzate de retenția de lichide. Eclampsia este forma mai severă a acestei probleme si poate duce la convulsii, comă sau chiar deces. Factorii de risc pentru preeclampsie includ sarcina multipla, istoricul de hipertensiune arterială, diabet sau boli renale, indicele mare de masă corporală, vârsta înaintată (mai mare de 40 de ani).
Diabetul gestațional
Cinci la sută dintre femeile însărcinate se confruntă cu diabetul gestațional. Din fericire este o suferință reversibilă care, atent monitorizată, nu ridică probleme în privința evoluției sarcinii. Nivelul glucozei din sânge poate fi menținut în limitele normale cu ajutorul alimentației și al mișcării. Diabetul gestațional dispare după naștere, dar mamele care s-au confruntat în sarcină cu această afecțiune prezintă un risc crescut de a face mai târziu diabet de tip II.

Ce este placenta îmbătrânită

Placenta îmbătrânită, cunoscută și sub numele de insuficiență placentară, îngreunează evoluția fătului și, în funcție de momentul diagnosticului – la final sau la început de sarcină –, prezintă riscuri mai mari sau mai mici.
Placenta este esențială evoluării fătului în cele nouă luni de sarcină. Dezvoltată în interiorul uterului, rolul placentei este de a-i asigura copilului oxigen și substanțe nutritive necesare creșterii și dezvoltării acestuia, dar și de a-l apăra de toxine, placenta filtrând toate substanțele nocive.

În funcție de etapa sarcinii, placenta are mai multe grade de maturare. Până la 30 de săptămâni, placenta se consideră că are gradul 0, între 31 și 32 de săptămâni – începe gradul unu, la 36-37 de săptămâni ajunge la gradul doi, iar cel de-al treilea grad apare în jurul săptămânii 38 de sarcină, iar organismul se pregătește de naștere. Gradul de îmbătrânire al placentei este determinat de calcificări, niște depuneri albicioase de calciu asemănătoare cu pietricelele.

Printre cauzele apariției placentei îmbătrânite se numără diabetul avansat, hipertensiunea arterială, tulburările grave de coagulare ale sângelui (necompensate în sarcină), anemia severă și, nu în ultimul rând, fumatul și alcoolul. Insuficența placentară poate să mai apară și ca efect secundar în dezlipirea de placentă, mai ales după luna a șaptea. Riscul apariției acestei afecțiuni foarte devreme în sarcină este acela de a furniza fătului oxigen și nutrienții necesari dezvoltării fătului din ce în ce mai puțin, punându-i viața în pericol. Astfel bebelușul nu ia în greutate așa cum ar trebui și va avea la naștere o greutate mai mică. Există însă cazuri când bebelușul nu mai primește suficient oxigen și se sufocă sau să se dezvoltă cu probleme de sănătate. În funcție de vârsta acestuia, se provoacă nașterea prematură, pentru a-l scoate dintr-un mediu care a devenit periculos pentru el.

Sarcina la 16-17 ani, dar și după 35, crește riscul de îmbătrânire a placentei.

Din păcate, nu există simptome pe care viitoarea mămică le poate cuantifica, dar prezența grețurilor foarte intense precum și lipsa poftei de mâncare sunt manifestări ce ar trebui să dea de gândit gravidei și să se prezinte la medicul care-i urmărește sarcina. Diagnosticul se pune printr-o ecografie, măsurând grosimea placentei.
Insuficiența placentară nu poate fi vindecată, dar va fi atent monitorizată pe toată perioada sarcinii.