sarcina

Ce ai de făcut după confirmarea sarcinii

Ai așteptat și… s-a întâmplat: testul de sarcină, pozitiv, te-a anunțat că vei deveni mămică. Este firesc să fii emoționată, bucuroasă, poate chiar și ușor îngrijorată. Inspiră adânc, expiră, apoi gândește-te la ce ai de făcut în continuare.

Primul pas este să te programezi la o consultație ginecologică. Chiar dacă ai mare încredere în testele efectuate la domiciliu, confirmarea sarcinii o va da medicul. Nu exclude total faptul că un test de sarcină poate avea și un rezultat fals pozitiv.

Medicul va confirma sarcina cu ajutorul unei analize din sânge, testul Beta HCG. Acesta poate depista existența unei sarcini foarte devreme, fiind capabil să identifice hormonul HCG chiar și atunci când este prezent în cantități foarte mici. Testul va fi repetat după 48 de ore, dublarea valorii primului rezultat reprezentând confirmarea sarcinii. Și tot pentru confirmare se mai poate efectua o ecografie, însă acest lucru este posibil doar dacă au trecut 4-5 săptămâni de la concepție, nu mai devreme. În cadrul ecografiei de confirmare vei afla și vârsta sarcinii, dacă este corect poziționată în uter și dacă este vorba despre o sarcină multiplă. De acum înainte, ginecologul/obstetricianul îți va fi călăuză pe parcursul celor 40 de săptămâni, oferindu-ți toate informațiile de care ai nevoie. Tot el îți va monitoriza evoluția sarcinii, în cadrul controalelor trimestriale sau ori de câte ori va fi nevoie, din motive obiective.

În primul trimestru, pe lângă consultația obstetricală pe care o va realiza, îți va recomanda efectuarea unui set de analize care să ofere asigurarea că nu ai probleme de sănătate care să afecteze evoluția sarcinii. Acest set de analize include hemoleucograma completă, coagulograma, dozările hormonale și analizele care evaluează funcțiile a două organe importante, ficatul și rinichii (transaminaze, uree, creatinină, acid uric, profil lipidic, glicemie). De asemenea, va solicita profilul TORCH, screening pentru hepatitele B și C, HIV, VDRL (infecții care, dacă sunt prezente, pot afecta atât mama cât și fătul). Setul de analize va fi completat de un examen al secreției vaginale, un sumar de urină și o urocultură. În funcție de rezultatele acestor analize medicul va putea solicita investigații suplimentare. În săptămânile 12-13 se va efectua și o ecografie pentru a fi verificată conformația fătului și pentru depistarea unor eventuale anomalii structurale majore. Testul de screening genetic este și el foarte important, dat fiind faptul că evaluează riscul de anomalii cromozomiale.

În cel de-al doilea trimestru de sarcină se vor repeta analize efectuate în primul trimestru, la care se adaugă screeningul pentru diabetul gestațional. Esențială în urmărirea sarcinii este ecografia de morfologie fetală, care va fi efectuată în săptămânile 22-24. În cadrul acesteia vor fi examinate organele fătului, lichidul amniotic, placenta, cordonul ombilical și colul uterin. Investigația are rolul de a depista eventualele anomalii fetale.

În al treilea trimestru întâlnirile cu medicul vor fi mai dese: din trei în trei săptămâni, iar în ultima lună, săptămânal. Vor fi repetate analizele de sânge (hemoleucograma) și urină (urocultură și sumar de urina), precum și analiza secreției vaginale, în vederea depistării posibilelor infecții. Este recomandată și efectuarea testului de toleranță la glucoză pentru diagnosticarea diabetului gestațional. Efectuată în săptămânile 32-34, ecografia de morfologie fetală din al treilea trimestru va urmări stabilirea dimensiunii și greutății fătului precum și prezentația placentei. În plus, aceasta va putea depista la făt anomaliile cardiace, ale sistemului nervos central și ale celui musculo-scheletal.

Mai trebuie precizat un lucru: ecografiile de sarcină NU prezintă riscuri pentru mamă și făt, putând fi  efectuate ori de câte ori este nevoie, în afara protocolului celor trimestriale.

Urgențe majore în sarcină

O sarcină poate prezenta în unele cazuri probleme de sănătate care pot pune în pericol viața mamei sau a bebelușului. Acest tip de probleme se numesc urgențe obstetricale și necesită intervenția imediată a personalului specializat. O urgență obstetricală poate apărea în orice moment al sarcinii, al travaliului și al nașterii.

Prima și în mod evident cea mai mare urgență o reprezintă sângerarea abundentă. În primul trimestru de sarcină sângerările ușoare nu sunt ceva neobișnuit. Sunt chiar comune, fiind întâlnite la aproximativ 20% dintre gravide și sunt cauzate de creșterea vascularizației colului uterin sub acțiunea hormonilor. Există și cazuri în care sângerările sunt prezente pe toată perioada sarcinii, uneori fiind declanșate de raportul sexual. Însă atunci când sângerările sunt persistente și abundente, însoțite și dureri abdominale, ele reprezintă un pericol major pentru sarcină. Înainte de 20 de săptămâni de sarcină sunt semne ale unui avort spontan, iar după această vârstă gestațională ale unor complicații ale sarcinii (sarcina extrauterină, placenta abruptio, placenta praevia). În concluzie, orice tip de sângerare trebuie adusă la cunoștința medicului obstetrician și necesită un consult medical, pentru a fi luate măsurile specifice ce se impun de fiecare situație în parte.
Scăderea semnificativă a frecvenței mișcărilor zilnice ale bebelușului (mai ales după săptămâna 28) necesită investigații de urgență. La mijloc pot fi unele probleme în ceea ce privește cordonul ombilical.
Pentru femeile însărcinate și febra reprezintă o urgență majoră. Dacă temperatura este mai mare de 38.9 grade Celsius, chiar și în absența altor simptome va fi imperios necesar să vă adresați medicului sau celei mai apropiate unități sanitare. O stare febrilă poate indica prezența unei infecții în organism și poate pune în pericol dezvoltarea fătului. Lucrurile sunt cu atât mai grave dacă febra declanșează convulsii.
Scurgerile de lichid din vagin trebuie aduse urgent la cunoștința medicului, acestea putând fi semnul ruperii membranelor și intrării în travaliu prematur.
Lista situațiilor de urgență pentru femeile însărcinate nu se oprește la cele enumerate mai sus, chiar dacă acestea sunt cele mai importante. Lor li se mai adaugă și altele:
vărsăturile și/sau diareea persistentă sunt simptome care reclamă prezentarea de urgență la medic, deshidratarea produsă de acestea fiind un real pericol pentru mamă și făt;
durerile severe de stomac și cele din zona inferioară a spatelui, durerile de cap, vederea încețoșată, amețelile, creșterea bruscă a tensiuni arteriale, umflarea bruscă și semnificativă a feței, mâinilor și picioarelor sunt simptome ale pre-eclampsiei;
dificultatea la urinare sau setea și urinările rare necesită asistență medicală și tratament pentru că pot fi semnele unei infecții urinare sau a insuficienței renale.

Pre-eclampsia și eclampsia, o afecțiune la cote înalte

Pre-eclampsia reprezintă hipertensiunea arterială (valori peste 140/90 mm Hg) instalată la o femeie însărcinată, după săptămâna 20 de sarcină. Cauza apariţiei acesteia este încă necunoscută, dar cel mai probabil este vorba de o modificare a fluxului de sânge de la nivel placentar și afectează 5% dintre femeile însărcinate, cu precădere pe cele aflate la prima sarcină (primipare). În forme severe poate deveni letală, atât pentru mamă, cât şi pentru făt.

Simptomele pre-eclampsiei pot apărea treptat, dar şi brusc. În fază incipientă acestea sunt reprezentate de umflarea mâinilor și a feței, creșterea rapidă în greutate (mai mult de un kilogram pe săptămână și mai mult de trei kilograme pe lună) și dureri de cap. Netratată, afecțiunea se cronicizează și este însoțită și de tulburări de vedere, amețeli, diminuarea reflexelor, greață, vărsături, dureri abdominale pe partea dreaptă, sub coaste, debit urinar scăzut. Devenită severă, pre-eclampsia duce la eclampsie, o condiție foarte gravă, în care apar convulsiile, cu pierderea cunoștinței. Eclampsia poate determina comă și poate pune în pericol viața mamei și a fătului.

O dată ce gravida a fost diagnosticată cu pre-eclampsie, aceasta va fi monitorizată pe tot parcursul sarcinii, fiindu-i prescris tratament antihipertensiv și anticonvulsivant (în vederea prevenirii apariției convulsiilor). Pre-eclampsia severă și eclampsia necesită însă spitalizare, existând un risc ridicat de accident vascular cerebral, sângerare vaginală și placenta abruptio. Cu cât afecțiunea apare mai devreme în sarcină, cu atât riscul de complicații este mai mare: oligohidramnios (volum redus de lichid amniotic în uter), naștere prematură, dificultăți de respirație a nou născutului cauzate de imaturitatea pulmonară. Un nou-născut afectat de oxigenarea deficitară din perioada intrauterină, cauzată de pre-eclampsie, poate suferi ulterior de unele deficienţe: dizabilități de învăţare, epilepsie, paralizie, tulburări de vedere şi auz. Chiar dacă rar întâlnită, o complicație a pre-eclampsiei este și încetarea din evoluție a fătului.
Complicațiile materne ale pre-eclampsiei includ insuficiența hepatică și renală precum și tulburările de coagulare a sângelui.
Nu se cunoaște nicio modalitate de a preveni pre-eclampsia și eclampsia, dar diagnosticarea precoce și tratamentul corect, condus de medic, elimină riscurile la care sunt expuși gravida și fătul. În afara tratamentului, în funcție de nivelul pre-eclampsiei (mediu ori sever), medicul va solicita reducerea activității fizice sau chiar repaosul total la pat.
Există însă și vești bune: pre-eclampsia dispare după nașterea copilului și cel mai probabil că nu va afecta și următoarea sarcină. Totuși, experții cred că femeile care au fost diagnosticate cu pre-eclampsie au un risc mai crescut de a dezvolta hipertensiune arterială cronică sau boli cardiovasculare pe parcursul vieții.

Cele mai frecvente complicații care pot să apară în sarcină

Deși majoritatea sarcinilor decurg fără probleme, uneori – din nefericire – mai pot apărea și complicații. Iată câteva dintre cele mai frecvent întâlnite.
Sângerari
În primele săptămâni de sarcină, sângerările puternice însoțite de dureri abdominale puternice sunt semnul unei sarcini extrauterine. Marele risc la care este expusă pacienta este acela de afectare ireversibilă a unei trompe uterine. Dacă aceste sângerări au loc în primele 20 de săptămâni, atunci ele anunță iminența unui avort. În cel de-al treilea trimestru de sarcină, sângerarea împreună cu durerile abdominale și cele de spate indică ruptura de placentă. Foarte important de reținut: orice sângerare, în orice moment al sarcinii, reprezintă o urgență medicală!
Prea mult sau prea puțin lichid amniotic
Prea mult lichid poate pune prea multă presiune asupra uterului mamei, ceea ce duce la travaliu prematur. De asemenea, poate provoca presiune asupra diafragmei mamei, iar acest fapt îi provoacă dificultăți de respirație. Lichidul tinde să se acumuleze în cazuri de diabet necontrolat ori sarcină multiplă. În condițiile unui nivel prea scăzut de lichid amniotic, după săptămâna 33 se poate lua decizia declanșării nașterii, pentru a nu pune fătul în pericol.
Atașarea defectuoasă a placentei
Cu precădere spre sfârșitul sarcinii, o complicație care generează sângerări masive și reprezintă o complicație gravă, este placenta praevia și placenta accreta. În condiții normale, placenta se atașează de peretele uterin. Placenta praevia apare atunci când aceasta se atașează de partea inferioară a uterului, uneori acoperind complet colul. Placenta accreta este o afecțiune rară, dar foarte serioasă, în care placenta penetrează peretele uterului și/sau se poate extinde și fixa de organe vecine, precum vezica urinară.
Preeclampsia sau eclampsia
Preeclampsia se caracterizează prin valori mari ale tensiunii arteriale, induse de sarcină. Uneori sunt prezente si edemele, cauzate de retenția de lichide. Eclampsia este forma mai severă a acestei probleme si poate duce la convulsii, comă sau chiar deces. Factorii de risc pentru preeclampsie includ sarcina multipla, istoricul de hipertensiune arterială, diabet sau boli renale, indicele mare de masă corporală, vârsta înaintată (mai mare de 40 de ani).
Diabetul gestațional
Cinci la sută dintre femeile însărcinate se confruntă cu diabetul gestațional. Din fericire este o suferință reversibilă care, atent monitorizată, nu ridică probleme în privința evoluției sarcinii. Nivelul glucozei din sânge poate fi menținut în limitele normale cu ajutorul alimentației și al mișcării. Diabetul gestațional dispare după naștere, dar mamele care s-au confruntat în sarcină cu această afecțiune prezintă un risc crescut de a face mai târziu diabet de tip II.

Fereastra fertilă: ce este, când apare și de ce e importantă

Când cel mai important obiectiv al unui cuplu este obținerea unei sarcini, momentul în care au loc contactele sexuale este hotărâtor. Șansele ca femeia să rămână însărcină sunt cu atât mai mari cu cât ea știe care este perioada fertilă. Această perioadă se mai numește și fereastră fertilă. Cele care au un ciclu regulat o pot identifica ușor, mai complicat este pentru cele care se confruntă cu unul neregulat.

Fereastra fertilă o constituie acele câteva zile în care șansa de a concepe este la cel mai ridicat nivel. Potrivit studiilor, ea se întinde pe o perioadă de șase zile și este cuprinsă între ziua ovulației și cele cinci zile premergătoare acesteia. În fapt, cele şase zile reflectă durata de viaţă a spermatozoizilor (care este de cinci zile) şi cea a ovulului (de numai o singură zi). Trebuie precizat și faptul că, inclusiv în fereastra fertilă, șansele de a concepe nu sunt egale în fiecare zi din cele șase, fiind mai mici sau mai mari. Cele mai fertile zile ale acestei ferestre, cu cele mai mari șanse de a obține o sarcină, sunt cea a ovulației și cele două de dinaintea ei. Așadar, pentru a putea identifica fereastra fertilă, este obligatoriu ca mai întâi să fie stabilită ziua ovulației.

Ziua ovulației și fereastra fertilă
Durata unui ciclu menstual variază de la 23 la 35 de zile, de la caz la caz. El începe în prima zi a menstrei și se termină cu o zi înainte de începerea următoarei menstre. Ovulația are loc, în general, cu 14 zile înainte de menstră.
Dacă luăm ca exemplu un ciclu cu o durată medie de 28 de zile, potrivit calculului ovulația are loc în ziua 14. Pentru acest exemplu, fereastra fertilă este în intervalul zilelor 9 – 14 (unde 14 este ziua ovulației iar 9-13 sunt cele cinci zile premergătoare acesteia). În cadrul acestei ferestre fertile, zilele cu cele mai mari șanse de a concepe sunt 12, 13 și 14 (unde 14 este ziua ovulației iar 12 și 13 cele două zile premergătoare acesteia).
Să luăm încă un exemplu, cel al unui ciclu menstrual de 32 de zile. Modul de calcul este, bineînțeles, același. La un ciclu menstrual de 32 de zile, ovulația are loc în ziua 18 (32-14=18). În acest caz fereastra fertilă este cuprinsă în intervalul 13-18 (unde 18 este ziua ovulației, iar 13-17 cele cinci zile premergătoare acesteia). Cea mai mare probabilitate de obținere a unei sarcini este în zilele 16, 17 și 18 (unde 18 este ziua ovulației, iar 16 și 17 cele două zile premergătoare acesteia).
Fiecare femeie își poate identifica propria fereastră fertila urmărind perioada ciclurilor menstruale, stabilind ziua ovulației și ținând cont și de cele cinci zile anterioare acesteia, în care are șanse de a concepe.

„Simptomele” ovulației
Dacă vei fi atentă la semnalele pe care le dă corpul tău, vei observa că în perioada premergătoare ovulației există unele modificări: mucusul cervical capătă aspectul albușului de ou, iar în ziua ovulației este apos și într-o cantitate mai mare; înainte de perioada fertilă cervixul este tare, uscat, închis și coborât, pentru ca în cea fertilă el să devină moale, umed, ridicat în vagin; temperatura bazală crește; sunt prezente durerile de cap și cele abdominale, amețelile și o ușoară senzație de greață, precum și tensiune la nivelul sânilor.

Cum se manifestă sarcina toxică și ce este de făcut

Grețurile matinale ale primului trimestru de sarcină, deși neplăcute, sunt normale. La fel și vărsăturile. Însă atunci când aceste episoade persistă, sunt tot mai severe și complică major starea de sănătate a gravidei, deja se iese din aria normalității.

Popular i se spune „sarcină toxică” însă denumirea medicală a acestei condiții este hiperemesis gravidarum sau disgravidie. Se crede – nu este o certitudine! – că această greață severă este cauzată de creșterea nivelului de hormoni. Simptomele apar, de obicei, între săptămânile 4 și 6 de sarcină, dar apogeul este atins între săptămânile 9 -13. Există cazuri atât de severe încât este necesară internarea în spital, pentru ca gravida să fie hranită și hidratată intravenos.
În unele situații se poate constata o ușoară ameliorare a neplăcutelor simptome între săptămânile 14-20, dar în general problema persistă pâna la momentul nașterii.

Simptomele sarcinii toxice
Diferența dintre grețurile normale ale primului trimestru și cele ale unei sarcini toxice este aceea că primele se manifestă în principiu doar dimineața, pe când celelalte reprezintă o permanentă senzație neplăcută. De asemenea, dacă grețurile matinale sunt uneori însoțite de vărsături, grețurile disgravidiei sunt mereu însoțite de vărsături severe. Chiar de câteva zeci de ori pe zi.
O sarcină toxică îi va pune viitoarei mămici probleme mari în ceea ce privește alimentația. Neputând suporta o gamă largă de mirosuri și vomitând tot ce mănâncă, aceasta slăbește și ajunge la o greutate mai mică și decât cea avută înainte de a rămâne însărcinată. Și nu numai că slăbește, dar se expune și deshidratării. Aceasta se va „trăda” prin simptomele sale specifice, respectiv scăderea cantității de urină (oligurie), accelerarea frecvenței bătăilor inimii (tahicardie), dureri de cap, oboseală fizică. Vărsăturile persistente favorizează instalarea intoleranței gastrice, în care gravida nu se mai poate alimenta corespunzător nevoilor.
Alte simptome ale sarcinii toxice mai includ scăderea tensiunii arteriale, stările de confuzie și de leșin, tulburări metabolice (hipoglicemie, acidoză), pierderea elasticității pielii și îngroșarea sângelui. O paletă de simptome atât de largă, variată și mai ales inconfortabilă îi poate declanșa femeii însărcinate și o stare de depresie.

Nu se tratează, dar se ameliorează
Dacă este vorba despre o formă mai ușoară, modificarea dietei, repaosul la pat și medicația recomandată de specialist pot ameliora simptomele. Insist: medicație recomandată de specialist! Ca și remedii naturale, se poate apela la mentă și ghimbir, sub formă de ceai sau limonade. Uneori și presopunctura poate da unele rezultate. Punctul de presiune pentru reducerea senzației de greață este localizat la mijlocul încheieturii mâinii (pe partea internă), între cele două tendoane, la o distanță de trei degete de la podul palmei. Apăsarea cu fermitate a punctului, timp de trei minute, uneori poate da rezultate. În formele severe de disgravidie se impune internarea în spital și supravegherea igieno-dietetică (consum scăzut de lipide, dar crescut de carbohidrați și legume/fructe proaspete) precum și rehidratarea.

Vitamine și minerale în sarcină

Necesarul de vitamine și minerale poate fi acoperit printr-o alimentație echilibrată.

În sarcină, cele mai multe minerale și vitamine pot fi acoperite printr-o alimentație echilibrată. Tocmai de aceea, odată confirmată sarcina, este bine ca viitoarea mamă să nu se abată de la a avea un regim alimentar din care să nu lipsească legumele și fructele proaspete, de preferat cele de sezon, cărnurile bine preparate, brânzeturile și lactatele pasteurizate.

Dacă totuși analizele de sânge recomandate în fiecare trimestru de sarcină ar putea arăta carența unui mineral sau a unei vitamine, cu siguranță medicul va indica anumite suplimente, astfel încât sarcina să se dezvolte în siguranță. Iată câteva dintre cele mai importante minerale și vitamine necesare în sarcină:

Fierul – este important atât pentru mamă, cât și pentru dezvoltarea fătului. Este elementul esențial în formarea și dezvoltarea globulelor roșii, în menținerea unui sistem imunitar sănătos și în prevenirea anemiei în sarcină. Este important de știut faptul că absorbția naturală a acestui mineral este împiedicată de consumul de ceai și cafea, tocmai de aceea este de preferat ca acestea să fie consumate la 2 ore după mâncare.
Surse naturale – linte, fasole, năut, semințe de dovleac, spanac, stafide aurii

Citește și despre Anemia în sarcină

Calciul – pentru făt, un nivel optim asigură buna dezvoltare a oaselor și dinților, a inimii, sistemului nervos și muscular etc. De asemenea, pentru femeia însărcinată calciul reduce riscul de hipertensiune și preeclampsie. Cu cât sarcina avansează, cu atât necesarul de calciu pentru făt este mai mare, astfel că, de exemplu, în penultima lună de sarcină, fătul primește ¾ din calciul fetal de la mamă.
Surse naturale – legume cu frunze verzi, smochine deshidratate, semințe de chia, brânzeturi și lactate

Acidul folic (sau vitamina B9) – are un rol important în formarea celulelor, în special a celor roșii. Luat înainte de a rămâne însărcinată, dar și în primele săptămâni de sarcină, acesta reduce cu aproximativ 70% riscul de malformații ale fătului legate de dezvoltare de dezvoltarea tubului neural. De asemenea, acidul folic scade riscul unor malformații cum sunt buza de iepure sau gura de lup, scade riscul unor boli congenitale la inimă ale fătului, reduce riscul nașterilor premature, ajută la formarea placentei.
Surse naturale – boabe de linte, spanac proaspăt, broccoli, sparanghel, citrice, avocado, mango

Vitamina D – are un rol foarte important în dezvoltarea și sănătatea oaselor și dinților, atât pentru făt, cât și pentru mamă. Ajută sistemul imunitar să lupte împotriva infecțiilor și poate contribui la prevenirea diabetului zaharat și a unor forme de cancer. Nu în ultimul rând, scade riscul de a naște un copil rahitic sau de a dezvolta rahitism în copilărie.
Surse naturale – expunerea moderată la soare, lactate (din lapte de vacă sau de capră), ciuperci shiitake și maitake, gălbenușuri, cerealele, sucul de portocale.

Vitamina A – este importantă în dezvoltarea celulelor, oaselor, dinților și pielii fătului, dar și pentru un sistem imunitar ridicat pentru viitoarea mamă. Deficitul de vitamina A poate duce la naștere prematură.
Surse naturale – cartofi portocalii, dovleac, morcov, frunze de spanac, broccoli, frunze de kale, mango.

Zinc – pentru viitoarea mamă, deficitul de zinc echivalează cu imunitate scăzută, risc de infecții gastrointestinale. Pentru făt, aportul unei cantități optime de zinc asigură dezvoltarea celulară și producția de ADN funcțional. Pentru făt, un deficit de zinc poate duce la greutate mică la naștere.
Surse naturale – nuci caju, migdale, alune

B-uri (B1, B2, B3, B5, B6, B7, B12) – asigură buna dezvoltare a creierului fătului, contribuie la sănătatea ochilor, mențin pielea frumoasă pe întreaga perioadă a sarcinii, scad riscul de preeclampsie, ajută digestia gravidei, reduc greața și vărsăturile, reduc crampele și durerile musculare, contribuie la metabolizarea grăsimilor, proteinelor și carbohidraților, contribuie la formarea creierului și coloanei vertebrale a fătului.
Surse naturale – semințe de in, floarea-soarelui, fulgi de cereale, fructe oleaginoase, legume proaspete, pastă de susan

Omega 3 – asigură dezvoltarea creierului fătului, a inimii și ochilor și, nu în cele din urmă, scade riscul de naștere prematură.
Iod – este important în dezvoltarea creierului și sistemului nervos ale fătului și contribuie la reglarea metabolismului, asigură buna funcționare a glandei tiroide a gravidei și scade riscul de avort spontan, precum și nașterea prematură.
Surse naturale – seminșe de chia, muștar și de in, frunze de spanac, uleiuri de in, soia, nucă

Malformațiile congenitale

Confirmarea sarcinii mult dorite reprezintă una din cele mai mari bucurii pentru o femeie. Dar, invariabil, pe lângă bucurie apar și temerile viitoarei mame. Cele mai multe dintre acestea se leagă de sănătatea fătului pe care-l poartă, malformațiile congenitale fiind una dintre aceste temeri ce dau fiori oricărei gravide.

În timp ce unele malformații pot fi depistate chiar din timpul sarcinii, altele pot fi diagnosticate abia după momentul nașterii și după ce copilul crește. Aceste malformații pot afecta organe importante din corp (inimă, creier sau plămâni), dar pot afecta și aspectul fizic (buză de iepure, gură de lup, luxația congenitală de șold) sau chiar una dintre funcțiile corpului.

Cu toate că pot să apară în orice moment al celor nouă luni de sarcină, cele mai multe dintre malformațiile congenitale apar în primele trei luni de viață ale fătului, adică exact atunci când se formează organele copilului. Unele malformații pot fi moștenite pe linie parentală, unele chiar din cauza folosirii unor substanțe nocive de către parteneri, sau pot să apară din cauza unor factori externi, cum sunt substanțele chimice, radioactive, folosirea unor medicamente interzise în sarcină. Astfel, unele malformații apar din cauza unui cromozom în plus sau în minus, altele pot fi cauzate de anumiți factori ereditari. Fiecare celulă umană are 46 de cromozomi grupați în pereche, câte 23 primiți de la fiecare părinte. Atunci când are loc procesul de divizare celulară, pot să apară diverse erori cum ar fi un cromozom în plus sau unul în minus, dând naștere anomaliilor cromozomiale. Cele mai frecvente sunt sindromul Down (sau trisomia 21), sindromul Patau (sau trisomia 13), sindromul Edwards (sau trisomia 18), sindromul Klinefelter, sindromul Turner. Cele mai întâlnite afecțiuni cauzate de factori ereditari sunt hemofilia (absența unei substanțe ce coagulează sângele), fibroza chistică (leziuni la nivelul plămânilor și pancreasului), siclemia sau anemia cu celule în seceră (număr insuficient de celule roșii sănătoase).

Factorii de risc de a da naștere unui copil cu malformații congenitale cresc atunci când ai deja un copil cu o malformație, ai o tulburare genetică, există un istoric în familie de anomalii genetice. Vârsta viitoarei mame este un factor de risc important în dezvoltarea acestor malformații mai ales după împlinirea vârstei de 35 de ani și aceasta pentru că pe măsura înaintării în vârstă, ovulele îmbătrânesc și ele, iar riscul de a dezvolta anomalii cromozomiale este mai mare, spun statisticile.

Apariția malformațiilor congenitale poate fi prevenită prin efectuarea unor teste parentale de screening și de diagnostic. Testele de screening sunt neinvazive și estimează care este riscul de a avea un copil cu sindrom Down sau cu malformații de tub neural. Cele mai frecvent recomandate sunt testele Panorama și Harmony, testul alfa-fetoproteinic, testul HcG, dublul și triplu test, dry-test. Testele de diagnosticare sunt cele care confirmă existența unei anomalii a cromozomilor fătului. Cele mai frecvent recomandate sunt testul vilus corionic și amnioccenteza.
credit foto: pinterest.com

Preeclampsia și eclampsia

Sunt două afecțiuni importante ce au la bază creșterea valorilor tensiunii arteriale. Afectează între 5 și 10% dintre femeile însărcinate. Important de reținut este faptul că nedepistate la timp, acestea pot provoca probleme medicale importante atât mamei, cât și fătului.

Preeclampsia apare cu precădere la femeile însărcinate cu vârsta mai mică de 20 de ani sau mai mai mare de 40 și este caracterizată prin creșterea valorilor tensiunii arteriale și a unui nivel crescut de proteină în urină. Apare, de regulă, după săptămâna 20 de sarcină, iar simptomele ei pot fi confundate destul de ușor cu cele obișnuite de sarcină. Cu o monitorizare atentă, mai ales dacă în istoricul familial există cazuri de hipertensiune arterială, și cu analize periodice, simptomele bolii pot fi depistate la timp. Cele mai importante sunt valorile tensiunii arteriale mai mari de 14/9 și prezența în exces a proteinelor în urină. La acestea se adaugă prezența durerilor intense de cap însoțite de tulburări de vedere, sensibilitate la lumină, uneori chiar orbire temporară, stări de amețeală, greață și vărsături, dureri abdominale, urinări rare și cu debit redus, creșteri rapide în greutate, apariția edemelor la nivelul feței, mâinilor și picioarelor, reflexe încetinite, stare de somnolență accentuată. În toate dintre aceste posibile simptome, prezentarea la medic este obligatorie!

Printre cei mai importanți factori de risc ai acestei afecțiuni, ale cărui cauze nu sunt pe deplin cunoscute, se numără:
● Antecedente de preeclampsie la o sarcină anterioară
● Istoric familial cu preeclampsie (mamă sau soră)
● Hipertensiune înainte de sarcină
● Obezitate
● Sarcină multiplă
● Prezența unei boli cronice precum diabet, afecțiune renală, lupus eritematos sistemic, poliartrită reumatoidă

Cel mai sigur tratament al bolii îl reprezintă nașterea. Dacă sarcina nu a ajuns însă la termen, preeclampsia poate fi controlată până la momentul nașterii, recomandările fiind de repaus la pat sau spitalizare, după caz, și monitorizare atentă. Dacă sarcina este aproape de termen, se recomandă declanșarea travaliului.
Prezența diagnosticul de preeclampsie determină un flux scăzut de sânge la nivelul placentei,ceea ce influențează dezvoltarea fătului și duce la nașterea prematură ori a unui copil cu greutate mică.

Eclampsia apare, în general, la finalul sarcinii și este faza finală a preeclampsiei. Este o afecțiune gravă ce pune în pericol viața mamei și a fătului. Se caracterizează prin convulsii asociate cu hipertensiune arterială, prezența în exces a proteinei în urină și edeme. Printre cele mai semnificative simptome se regăsesc durerile de cap, vertije, probleme cu acuitatea vizuală. și poate să apară înainte, în timpul sau după naștere.
credit foto: pinterest.com

Analize recomandate în timpul sarcinii

Fiecare gravidă își dorește să aibă un prunc sănătos, o sarcină ușoară, fără probleme, dar și să fie sănătoasă pentru a duce sarcina la bun sfârșit. Așa că, încă de la confirmare, femeile însărcinate ar fi bine să urmeze sfaturile și recomandările doctorului.

În fiecare trimestru de sarcină sunt recomandate câteva analize, fiecare având rolul de a furniza informații despre sănătatea viitoarei mame, precum și despre cea a fătului.

Astfel, în trimestrul întâi femeia însărcinată trebuie să facă analizele uzuale de sânge, respectiv hemoleucogramă – inclusiv cu stabilirea grupei de sânge și Rh, glicemie, analizele hepatice şi de coagulare. În plus, mai sunt analizele care pun în evidenţă existența unei infecţii cu anumite virusuri de tipul citomegalovirusuri, toxopalsma sau hepatita B, C şi HIV. Dintr-o probă de urină se va efectua urocultura cu antibiogramă, dacă este posibil. Pe lângă acestea, mai sunt analizele ce depistează existența unei infecţii din col, precum clamydia sau microplasma. Nu în ultimul rând, în primul trimestru gravida va face și un examenul citologic Papanicolau dacă nu are unul făcut recent, înainte de confirmarea sarcinii. Tot în primul trimestru, gravida va face o ecografie intravaginală, cea care confirmă existența sarcinii. Aceasta are scopul de a măsura lungimea embrionului, prezența ritmului cardiac, vârsta sarcinii, dimensiunile uterului și ale sacului embrionar. La finalul primului trimestru de sarcină, gravida va efectua primul test de screening ce ajută la identificarea posibilelor afecțiuni ale fătului. Dacă acestea există, se vor efectua și teste de diagnostic. Ecografia de primul trimestru pentru dublu test urmărește măsurarea translucenței nucale a fătului, în vederea depistării unor malformații congenitale. Dublul test se face între săptămânile 11-14 de sarcină, având scopul de a identifica riscul genetic, iar biopsia de vilozități coriale se face între 11 și 16 săptămâni de sarcină doar atunci când rezultatele dublului test indică prezența malformațiilor.

În al doilea trimestru de sarcină, gravida va repeta analizele de sânge – hemoleucogramă completă, analize de coagulare a sângelui, analize pentru identificarea citomegalovirusului, toxoplasmozei și rubeolei, sumar de urină și urocultură, teste de secreție vaginală. Ecografia de morfologie fetală de trimestrul II – se efectuează între săptămânile 20-22 de sarcină și este cea mai importantă ecografie morfologică a fătului, la finalul acesteia având o mulțime de informații despre starea acestuia. Ecografia aceasta are scopul de a identifica prezența anumitor malformații, dar și evaluarea unor măsurători ale organelor interne ale bebelușului. Se urmărește poziția placentei, se măsoară cantitatea de lichid amniotic, dar și starea celorlalte organe genitale ale femeii. Dacă există risc de malformații, se recomandă efectuarea amniocentezei, un test invaziv ce constă în recoltarea unei mici cantități de lichid amniotic cu ajutorul unui ac lung și analiza acesteia în laborator.

În ultimul trimestru de sarcină sunt necesare o serie întreagă de analize de sânge, dar ecografia este cea care evaluează și monitorizează dezvoltarea fătului. Astfel, pe lângă hemoleucograma completă, a testelor de secreție vaginală, mai ales pentru depistarea infecției cu streptococul de grup B, măsurarea tensiunii arteriale și greutatea mamei, este importantă ecografia morfologică de trimestrul trei. Aceasta se face între săptămânile 32 și 34 de sarcină și are drept scop evaluarea modului în care se dezvoltă bebelușul. Se observă poziția fătului, tonusul fetal, dar se fac și măsurători ale colului și a cantității de lichid amniotic.

În cazul în care viitoarea mamă suferă de boli cronice, perioada de sarcină va fi atent monitorizată de către medicul ginecolog în colaborare cu medicul specialist și, este posibil, să fie nevoie de analize suplimentare, tocmai pentru a urmări îndeaproape evoluția fătului și starea de sănătate a mamei.
credit foto: pinterest.com