sindromul ovarelor polichistice

Sindromul ovarelor polichistice – de la menstruație neregulată la infertilitate

Sindromul ovarelor polichistice (SOP) afectează 5-10% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 14 și 44 de ani, fiind o problemă de sănătate considerată comună. Deși încă nu sunt cunoscute cu precizie cauzele producerii acestei afecțiuni, oamenii de știință sunt totuși de părere că implicate sunt moștenirea genetică, rezistența la insulină și dezechilibrele hormonale.

Sindromul ovarelor polichistice (SOP) este o afecțiune în care ovarele produc o cantitate anormală de androgeni, hormoni sexuali masculini care sunt de obicei prezenți la femei în cantități mici. Denumirea de sindrom al ovarelor polichistice constă în prezența a numeroase chisturi mici (săculeți plini cu lichid), cu dimensiuni cuprinse între 2 și 9 mm, care se formează la nivelul ovarelor. Acest dezechilibru hormonal interferează cu ovulația normală. Astfel, femeile care suferă de acest sindrom nu au un ciclu menstrual normal, regulat, ceea ce afectează și alte sisteme ale corpului, precum cel metabolic și cardiovascular. Din această cauză, sindromul ovarelor polichistice poate avea ca și consecințe, pe lângă infertilitate, și alte probleme de sănătate precum diabetul de tip 2, hipertensiunea arterială, colesterolul mărit, apneea sau depresia.

La debut, simptomele afecțiunii sunt ușoare, însă cu timpul ele se intensifică. Este important ca femeia să fie atentă și să nu ignore apariția acestora și nici să le ofere explicații nejustificate. Lista acestor simptome este „bogată”, principalul simptom fiind reprezentat de ciclu menstrual neregulat, cu sângerări abundente. Acestuia i se adaugă durerile pelvine, creșterea în greutate, subțierea firului de păr, apariția unei pilozități excesive pe corp și față, prezența acneei și modificări ale dispoziției care pot ajunge până la stări depresive. Pentru stabilirea corectă a diagnosticului, medicul ginecolog va ține cont de istoricul familial (bunica, mama, sora care suferă de același sindrom), de aspectul general al pacientei, de rezultatele analizelor de sânge, de ecografia transvaginală și de concluziile specialistului endocrinolog.

Fiind o tulburare hormonală complexă, sindromul ovarelor polichistice, având ca și caracteristică anovulația, reprezintă una dintre cauzele infertilității. Tratamentul sindromului ovarelor polichistice se face în funcție de gradul de severitate al acestuia dar și de nevoile pacientei. Pot fi implicate anticoncepționalele (în vederea restabilirii balanței hormonale și a regularității ciclurilor menstruale), antidiabeticele orale (pentru stimularea ovulației prin reducerea nivelului de insulină), medicația antiandrogenică, stimularea ovariană sau drillingul ovarian (atunci când răspunsul la stimularea ovariană este redus sau absent).
Atunci când tratamentele medicamentoase și intervenția chirurgicală (drillingul) nu funcționează, pentru obținerea unei sarcini la o pacientă diagnosticată cu sindrom al ovarelor polichistice se recomandă fertilizarea in vitro.

Tratamentul potrivit pentru cele mai frecvente cauze de infertilitate

Peste tot în lume comportamentul reproductiv a suferit transformări importante, iar fertilitatea scade într-un ritm accelerat şi în România, situându-se sistematic sub nivelul de înlocuire a generaţiilor. În ceea ce privește cauzele infertilității, acestea ascund în general o patologie, o afecțiune care trebuie tratată și înlăturată pentru a se putea obține o sarcină.

Potrivit studiilor recente, în aproape jumătate dintre cazurile de infertilitate „vina” aparține bărbatului, iar cealaltă jumătate femeii. Referindu-ne la bărbați, cauzele pot fi reprezentate de o scădere a numărului și calității spermatozoizilor, fie ca urmare a unor intervenții chirurgicale, fie a unor infecții. În ceea ce le privește pe femei, infertilitatea poate fi cauzată de mai mulți factori: tulburări de ovulație și diferite probleme la nivelul ovarelor, blocarea sau obstrucționarea trompelor uterine, afecțiuni ale uterului, disfuncții anatomice și anomalii congenitale, endometrioză. Infertilitatea este o tulburare complexă și fiecare diagnostic în parte necesită o abordare diferită. Iată ce tratamente se aplică celor mai frecvente cauze de infertilitate.

La bărbați, în cazul modificărilor parametrilor materialului seminal (afectarea numărului, motilității și morfologiei spermatozoizilor), prima soluție este inseminarea. După 3-4 eșecuri se va recurge la o altă metodă de reproducere asistată.
La femei, pentru cele mai frecvente cauze de infertilitate se adoptă următoarele protocoale:
În Sindromul ovarelor polichistice: administrarea de anticoncepționale orale pentru scăderea nivelului hormonului luteinizant și reducerea riscului de avort spontan, urmată de tratamentul cu stimulatori de ovulație. În caz de eșec al tratamentului medicamentos se poate institui cel laparoscopic (drillingul ovarian). Totuși, majoritatea specialiștilor recomandă fertilizarea in vitro dacă terapia orală nu a funcționat.

În disfuncția ovulatorie: tratamente hormonale pentru stimularea ovulației. În caz de eșec se poate apela la ovocite donate.

În endometrioză: în formele ușoare, în care trompele uterine nu sunt afectate, se induce superovulația și apoi se procedează la inseminare intrauterină. În formele moderate spre severe și în cazurile în care nu a fost obținut un răspuns bun în urma tratamentului, se indică fertilizarea in vitro.
În hidrosalpinx: diagnosticarea se face laparoscopic, prilej cu care, adesea, fluidul care blochează o trompă uterină este înlăturat, putând fi ulterior obținută o sarcină chiar și pe cale naturală. În cazurile de hidrosalpinx bilateral, tratamentul chirurgical pentru dezobstrucție nu mai reprezintăa o opțiune, fiind indicată din start procedura de fertilizare in vitro.

În menopauza precoce: prin tehnica PRP (Platelet Rich Plasma, o plasmă îmbogățită trombocitar), se extrag anumite celule din sânge, se prelucrează prin centrifugare și se injectează în ovare, acestea începând să producă din nou ovocite. Sarcina se poate instala și natural, însă șansele sunt mai mari prin procedura de fertilizare in vitro.

Diagnostic: chisturi ovariene

Chisturile ovariene sunt o afecțiune destul de frecventă a femeilor aflate la o vârstă fertilă. Cele mai multe dintre ele sunt inofensive, ele dispărând în timp.

Chistul ovarian este o formațiune plină cu lichid delimitat de o capsulă proprie și, de cele mai multe ori, este de mici dimensiuni. Poate să apară pe un singur ovar, dar și pe amândouă odată. De cele mai multe ori, existența chisturilor ovariene nu are simptome, dar poate fi observată în urma unui control ginecologic, la o examinare pelvină sau în urma unei ultrasonografii. Dacă există simptome, ce pot apărea dacă dimensiunea chistului este mare, acestea pot fi identificate prin durere în timpul actului sexual, durere sau disconfort abdominal, balonare sau senzație de balonare, modificări ale ciclului menstrual și ale pilozității corpului. Dacă existența chisturilor este asociată cu endometrioza, simptomele pot fi asociate cu dureri intense de spate și în zona pelvină, sau cu apariția acneei, creștere în greutate, infertilitate în cazul sindromului de ovare polichistice.

Complicațiile pot fi reprezentate de:
Ruptura chistului, caracterizată de apariția unei dureri bruște, de mare intensitate, poate apărea în urma unui traumatism, a unui contact sexual sau a practicării unor exerciții fizice intense.
Torsiunea chistului, atunci când acesta se răsucește în jurul pediculului și duce la întreruperea circulației sagvine și la apariția durerilor în abdomenul inferior.

Există mai multe tipuri de chisturi:
Funcționale. Acestea se împart în două categorii:
● Foliculare – sunt cele mai frecvente și dispar fără tratament, în câteva săptămâni
● Luteinice – sunt mai rare și se remit spontan în câteva luni; uneori se pot rupe, ceea ce duce la apariția durerilor bruște și a sângerărilor interne
Patologice. Aceste sunt benigne sau maligne și pot fi:
● Chistul dermoid – poate să conțină țesuturi ca păr, dinți etc și este necesară intervenția chirurgicală
● Chistadenomul – poate să ajungă la dimensiuni mari și este nevoie de intervenție chirurgicală pentru a-l îndepărta și de biopsie pentru a înlătura orice suspiciune
● Endometriomul – se formează în endometru și pot fi, uneori, dureroase în timpul menstruației ori a contactului sexual
● Sindromul ovarelor polichistice – este caracteristic femeilor cu menstruație neregulată

Tratamentul depinde de vârsta femeii, de mărimea și aspectul chistului, de simptomele pe care le prezintă. În cazul chisturilor funcționale de până la 5 cm, la femeile aflate la premenopauză, se urmăresc periodic, iar acestea se remit spontan. În cazul unui chist funcțional mare, se poate prescrie tratament cu anticoncepționale.

În cazul chisturilor de mari dimensiuni și cu simptome, se recomandă înlăturarea fie prin laparoscopie (recuperarea este mai rapidă, este o intervenție mai puțin dureroasă și păstrează fertilitatea), fie prin laparotomie (intervenția necesită o recuperare mai îndelungată, iar dacă în urma biopsiei se dovedește a fi de natură malignă, se vor extirpa ovarele, uterul și anumiți noduli limfatici).
creditfoto: pinterest.com