stimulare ovariana

Cinci întrebări, cinci răspunsuri

Care sunt primele analize recomandate unui cuplu în caz de infertilitate?

În primul rând spermograma și spermocultura. Sunt analize neinvazive care vor exclude din start problemele de infertilitate masculină, în caz că ele nu există. Pentru parteneră se recomandă analizele hormonale, un profil complet realizat din sânge. Este important să fie inclus în acestea și hormonul anti-Mullerian (AMH), o analiză importană care oferă indicii despre rezerva ovariană. Tot din sânge se recomanda a fi efectuată analiza CA 125, care dă indicii despre o posibilă prezență a endometriozei. Apoi, o ecografie transvaginală, menită să identifice prezența eventualelor chisturi ovariene, a fibroamenlor uterine sau a anomaliilor de endometru. Și, nu în ultimul rând, histerosalpingografia, o analiză minim învazivă care oferă informații importante despre starea trompelor uterine. În funcție de rezultatul acestor analize se decide conduita terapeutică ulterioară.

Ce rol are stimularea ovariană?

Primă etapă a unui ciclu FIV, stimularea ovariană constă în administrarea unei terapii medicamentoase specifice care să determine ovarele să producă mai mulți foliculi în scopul obținerii mai multor ovule. Producerea mai multor ovule duce la o creștere semnificativă a șanselor fertilizării in vitro. Ce trebuie subliniat este faptul că tratamentul de stimulare ovariană nu garantează și recoltarea ovulelor. Asta deoarece, în unele cazuri, este posibil ca medicația să nu producă reacțiile așteptate, de creștere și maturizare a foliculilor. 

Histerosalpingografia este o procedură dureroasă?

În majoritatea cazurilor histerosalpingografia se efectuează fără anestezie. La dorința pacientei se poate efectua și cu anestezie locală. Majoritatea pacientelor care au făcut această investigație spun că resimt dureri în abdomenul inferior, dar că sunt suportabile. Câteodată, aceste dureri sunt însoțite de o stare febrilă. Disconfortul se intensifică în timpul introducerii substanței de contrast, dar dispar în maximum o oră de la finalizarea investigației. Sunt și paciente care au declarat că au suportat greu histerosalpingografia și că a fost foarte dureroasă. Totul ține de toleranța fiecăreia la durere.

Există speranță de a obține o sarcină pentru o femeie care intră precoce la menopauză?

Desigur. O nouă procedură medicală, PRP, permite extragerea anumitor celule din sânge, prelucrarea și injectarea acestora fie în ovare, care încep să producă din nou material genetic, fie în endometru, care se poate îngroșa suficient cât să poată permite implantarea embrionului. Este o procedură revoluționară care oferă șanse acolo unde nu mai exista speranță.

În ce cazuri se recomandă testul ERA?

Testul ERA calculează momentul optim pentru efectuarea procedurii de fertilizare in vitro și este recomandat cuplurilor infertile cu eșec repetat de implantare a embrionilor. Acesta testează receptivitatea endometrului în momentul efectuării FIV. De asemenea, este recomandat și în cazul în care pacientele suferă de modificări patologice ale cavității endometriale cum sunt hiperplazia endometrială, endometrita sau polipii endometriali. 

Tot ce trebuie să știi despre stimularea ovariană

Rezerva ovariană este capacitatea ovarelor de a produce ovule pentru a fi fertilizate, scopul final fiind obținerea unei sarcini. Când ne referim la rezerva ovariană, importante sunt două aspecte, în egală măsura: atât cantitatea cât și calitatea ovulelor. Se consideră că rezerva ovariană este scăzută nu doar atunci când numărul ovulelor este redus ci și când, în ciuda unui număr mare, faptul că sunt anormale și nu pot fi fertilizate pentru a obține o sarcină sănătoasa, reprezintă o problemă. Poate medicina să ”controleze” aceste lucruri? Din fericire, răspunsul este afirmativ.

Un specialist în infertilitate va recomanda stimularea ovariană atunci când urmărește inducerea ovulației sau maturizarea foliculului („punga” plină de lichid în interiorul căreia se dezvoltă și maturizează ovulul). Stimularea ovariană constă în administrarea unor anumite medicamente sau a unor combinații de medicamente, în cadrul unei scheme personalizate pentru fiecare pacientă în parte. În timpul tratamentului aceasta va fi monitorizată prin ecografii transvaginale și teste de sânge, pentru a se ști cu precizie care este numărul și etapa de dezvoltare a foliculilor. De ce sunt importante aceste informații? Pentru că în funcție de evoluția lor va fi stabilit momentul în care se va face recoltarea de ovocite ce vor fi utilizate în tehnica de reproducere umană asistată.

Hiperstimularea – reacția exagerată la tratament

Tratamentul de stimulare ovariană are în mod frecvent efecte secundare neplăcute (dureri de cap, insomnie, depresie, bufeuri), dar ele sunt temporare. O situație deosebită o reprezintă apariția sindromului de hiperstimulare, atunci când ovarele reacționeaza exagerat la tratament. În acest caz ovarele cresc în dimensiune și apar durerile abdominale, indigestia, balonarea, stările de greață, slăbiciune, retenție de apă, dificultățile de respirație și lipotimiile (stare de leșin). Există trei grade se severitate în cazul hiperstimulării: ușoară, moderată sau severă. În cazul unei ușoare hiperstimulări este resimțită o durere pelvină accentuată, dar după două zile de repaus la pat lucrurile se liniștesc. Hiperstimularea moderată, însă, necesită internare în spital și supraveghere medicală, având în vedere că se impune controlul durerii cu analgezice. O îngrijorare medicală majoră o reprezintă hiperstimularea severă. În acest caz există riscul acumulării de lichid în cavitatea abdominală sau toracică, al scăderii valorilor tensiunii arteriale (colaps vascular), tulburări ale funcțiilor renale și de coagulare a sângelui. În unele cazuri, pentru a fi redusă distensia abdominală și pentru ameliorarea afectării funcției respiratorii, medicul poate solicita o puncție evacuatorie, denumită paracenteză. Supravegherea medicală în cazul unei hiperstimulări severe este deosebit de importantă și pentru că o creștere semnificativă a dimensiunii ovarelor reprezintă risc de torsionare. Oricât de înspăimântătoare pot părea aceste lucruri, trebuie reținut faptul că intervenția medicală promptă poate ameliora aceste efecte, iar ovarele revin – chiar dacă lent – la dimensiunea inițială.

Stimularea ovariană, prima etapă a unui FIV

Diagnosticul de infertilitate cade, de multe ori, ca un trăsnet asupra cuplurilor ce-și doresc copii. Vestea bună este însă că infertilitatea se poate trata datorită noilor metode de reproducere umană asistată, iar fertilizarea in vitro este o astfel de procedură ce poate readuce zâmbetul pe chipul cuplurilor diagnosticate cu infertilitate.

Procedura de fertilizare in vitro cuprinde mai multe etape: stimularea ovariană, puncția cu ajutorul căreia sunt colectate ovocitele, fertilizarea acestora cu materialul seminal al partenerului și transferul embrionar.

Stimularea ovariană este prima etapă importantă din cadrul procedurii de fertilizare in vitro. Aceasta presupune stimularea ovarelor prin terapie medicamentoasă specifică, principalul scop fiind acela de a obține mai multe ovule. Foliculul este o capsulă mică plină cu lichid, în interiorul căreia se dezvoltă și se maturizează ovulul. Multiplicând acești foliculi cu ajutorul terapiei medicamentoase se vor obține mai mulți embrioni care, după fertilizare, măresc șansele obținerii unei sarcini reușite. Pe toată perioada tratamentului de stimulare ovariană, monitorizarea numărului şi a creșterii foliculilor se realizează prin ecografie transvaginală şi cu ajutorul unor teste hormonale din sânge. Aceste analize permit stabilirea celui mai favorabil moment pentru recoltarea ovocitelor.

Tratamentul de stimulare ovariană destinat producerii și maturizării acestor foliculi, precum și dozajul acestora, este adaptat nevoilor fiecărui cuplu în parte, luând în calcul vârsta pacientei, reacția ovarelor la primele doze de medicamente, dar și nevoile fiecărui cuplu. Este important de reținut faptul că începerea tratamentul de stimulare ovariană nu garantează și recoltarea ovulelor, și aceasta pentru că unele paciente nu pot produce mai mulți foliculi, chiar și cu ajutorul tratamentului de stimulare ovariană.

Există însă și cazuri când, în urma stimulării excesive a ovarelor, apare sindromul de hiperstimulare ovariană, considerat o reacție adversă a procedurii de stimulare. Simptomele hiperstimulării ovariene se împart în trei categorii: ușoare, moderate și severe. Dacă în prima categorie se înscriu simptome precum balonarea abdominală, senzația de plenitudine, creștere ușoară în greutate, în forma severă simptomele pot fi de urină închisă la culoare sau lipsa acesteia, respirație scurtă și lipsă de aer, dureri toracice și abdominale joase, dureri în piept. Aceste manifestări nu trebuie neglijate, consultul medical fiind o urgență în acest caz.

Una din patru viitoare mame ce urmează tratamentul de stimulare hormonală poate dezvolta o formă ușoară a sindromului de hiperstimulare, fiind mai predispuse femeile tinere cu diagnostic de ovare polichistice ori cele care dezvoltă mai mult de 18-20 de foliculi în timpul stimulării.
credit foto: pinterest.com